Bag de seamă că zilele astea postez rețete mai mult decât orice altceva. Să fiu sinceră, nu s-a schimbat frecvența cu care gătim, însă acum, că știu că mai multă lume face asta zi de zi, parcă îmi vine mai des să împărtășesc ce mai facem prin bucătărie. În plus, unul dintre felurile în care putem să călătorim și să ne păstrăm mintea aventurieră în formă este în bucătărie, desigur. Toți cei pasionați de bucătării autentice, înțelegeți ce vreau să zic. Așa că, dacă tot e super soare afară, ce poate fi mai potrivit decât o rețetă tropicală, care să ne amintească de vremuri mai libere?

Ieri am încercat pentru prima oară să fac orez lipicios cu mango – sau sticky rice with mango pe numele lui mai popular sau khao neow mamuang – așa cum este el numit în thailandeză – de la zero. Am mai avut un contact cu această rețetă în urmă cu doi ani, când am ajuns prima oară în nordul Thailandei, unde sticky rice face parte din bucătăria specifică și unde am urmat un curs de gătit. Însă acolo, orezul l-am primit deja gătit – din lipsă de timp, așa că nu mi s-a divulgat cel mai mare secret din toată rețeta. Am înțeles că același tip de orez se mănâncă și în Laos, însă nu am avut încă plăcerea să gust și varianta lor.

Să vă povestesc de ce aveți nevoie și cum am procedat.

Ingrediente:

• 300g orez glutinos/lipicios/dulce thailandez, pentru aproximativ 4 porții;
• 230 ml cremă de cocos – este similară laptelui de cocos, însă mai grasă și are gust mai intens (în engleză, numele ei este coconut cream, practic un fel de “smântână” de cocos);
• mango bine copt; în Thailanda se folosește Waterlily Mango, însă rețeta va fi gustoasă cu orice mango ready-to-eat

Topping

• extra cremă de cocos
• fasole mung galbenă; în lipsa ei, eu am folosit fulgi de migdale și sigur că voi mai încerca și cu bucățele de fistic;

Ustensile:

• sită de fiert la abur sau pentru guru ai bucătăriei coș de bambus special pentru gătit; sigur, steamerul electric pentru orez este, de asemenea, o variantă potrivită;
• o oală mică
• o tigaie

Mod de preparare:

Rețeta asta e un fel de variantă alfa, la care voi reveni, însă ce a ieșit azi a fost suficient de delicios și inedit încât să îmi doresc să împart cu voi.

În primul rând, aveți nevoie de orez glutinos, care este o specie diferită de orez. Este un orez super lipicios, cu culoare de lapte, fără transparența orezului comun și care își dezvoltă cel mai bine “stickyness-ul” atunci când este fiert la aburi. Din ce am citit până acum, un surogat puteți încerca și cu orez alb, comun, însă clar, nu va ieși la fel de “sticky”, iar gustul va fi ușor diferit. Lipicioșenia (știu că nu e încă, dar ar trebui să fie un cuvânt) se datorează compoziției bobului, care e compus aproape în totalitate din amilopectină și aproape deloc din amiloză.

Rețeta trebuie pregătită dinainte, în sensul că orezul trebuie pus la înmuiat cu o seară înainte de a-l aburi. Dacă nu dispuneți de timpul necesar, puneți-l la înmuiat măcar pentru 4-5 ore. Spălați bine orezul pentru a îndepărta din amidon și apoi lăsați-l într-un vas/tub de sticlă sau de plastic, acoperit cu apă, la temperatura camerei. A doua zi, scoateți orezul din apă și gătiți-l la aburi pentru aproximativ 20 de minute. Dacă nu l-ați lăsat peste noapte, ci doar câteva ore la înmuiat, este posibil ca gătirea să dureze un pic mai mult, spre 35-40 de minute. Eu nu am avut nici coșuleț de bambus pentru gătire tradițională a orezului, așa că am folosit o sită simplă. Ideea este să nu îngrămădiți prea mult orez acolo, el să fie cât mai răsfirat. Odată ce apa fierbe, micșorați focul/puterea plitei și așteptați aproximativ 15-20 de minute până orezul este gata. Aveți grijă ca vasul/sita în care este gătit orezul să nu atingă apa, acesta trebuie gătit strict la aburi. Cu grijă, gustați din orezul fierbinte pentru a verifica dacă este îndeajuns de pufos, caz în care opriți gătirea. Altfel, îl mai puteți lăsa câteva minute la aburi.

Atenție, se consumă proaspăt și cald, odată ce se răcește își pierde din gust și textură.

Coconut cream, sau crema de cocos este un ingredient foarte important, la care contează mult calitatea. Aceasta și mango-ul vor fi responsabile pentru cât de bine iese desertul. Crema de cocos (inclusiv cea pe care vreți să o folosiți pentru topping) se încălzește în tigaie cu un vârf de sare pentru a potența aromele (pentru copiii peste 1 an). Aduceți la fierbere. Se adaugă încetul cu încetul la orez, câte o lingură pe rând, până ce acesta absoarbe toată crema de cocos și rămâne pătruns bine și lipicios. Rețeta originală conține și zahăr, desigur, eu însă nu am folosit nici un îndulcitor în rețetă. Am adăugat la final, peste porțiile de adulți, un pic de cremă de cocos cu sirop de agave. Pentru cele ale copiilor, puteți să adăugați încă un pic de cremă de cocos, astfel veți obține un gust mai intens.

Eu nu am avut fasole mung galbenă așa că de data asta am adăugat niște fulgi de migdale. Însă dacă voi aveți, puneți câteva boabe în tigaie, fără apă, fără ulei, până se rumenesc și devin crocante. Se adaugă ca topping peste deliciul obținut anterior.

Mango. E bine să îl aveți în bucătărie și să îl lăsați să se coacă, pentru a-l pândi când e numai bun. Se decojește cu atenție pentru a tăia cât mai puțin din pulpă, iar apoi se taie în felii fine sau în formă de grenadă.

Se așază pe farfurie 2 linguri de orez lipicios, cu o jumătate de mango tăiată ca în modelele de mai sus, cu topping de fasole mung galbenă crocantă sau cu una dintre celelalte variante și cu extra crema de cocos lângă. Se savurează în liniște, închizând ochii și gândindu-te la vremurile în care vom ajunge din nou acolo unde ne dorim :).

Poftă bună!