De multă vreme căutam pretextul de a sta la vorbă întinsă cu câteva dintre persoanele pe care le urmăresc încă de la începutul călătoriilor noastre sau cu cele pe care le-am cunoscut pe propriul nostru traseu de worldschooling. Așa mi-a venit ideea acestei serii de articole cu povești ale altora care fac ce facem și noi, pentru a aduce mai aproape de voi perspective și idei noi, pentru a vedea diferite fețe ale worldschooling-ului, fiecare potrivită pentru familia care o practică.

Pe Alyson am descoperit-o acum mulți ani și mi-a atras atenția că în călătoriile familiei ei prin tot felul de locuri inedite pe glob, a descoperit Breb, un sat din Maramureș, care a devenit temporar o bază pentru ei. Alyson a făcut worldschooling cu băieții ei timp de 6 ani și jumătate, care între timp au crescut și au propriile job-uri. Din păcate, pandemia le-a întrerupt călătoria, însă au găsit alte moduri frumoase de a petrece timp împreună, amenajând o fermă în care și-au investit toată energia, pe nume Tropical Food Garden.

Găsiți interviul original la final de articol, pentru cei care vor să citească discuția inițială.

1. Bună, Alyson! Sunt super încântată să vorbesc cu tine despre acest stil de viață minunat, o metodă de a-i educa pe copii fiind copii ai lumii, o cale pentru ei să învețe prin explorare și călătorii. Poți să ne spui câte ceva despre familia ta? Cine sunteți, de unde și unde vă găsim chiar acum?

Bună, Andra! Suntem o familie de patru, eu și soțul meu avem doi copii, care acum sunt deja adolescenți. Eu sunt din Wales, Uk, iar soțul meu este din Australia. Băieții au fost născuți în Londra și ne-am mutat în Australia când ei erau toddleri. Patru-cinci ani mai târziu, ne-am hotărât să călătorim full-time cu ei. Călătoria a durat aproximativ 6 ani și jumătate, dintre care 3 ani am avut România ca bază. Azi, ne aflăm din nou în Australia. Am fost blocați de COVID, fără să putem pleca, timp de 2 ani. Așa că am cumpărat o fermă. Aveam nevoie să facem ceva! Eu sunt blogger profesionist, soțul meu era Chef, iar acum lucrează part-time în Marea Barieră de Corali. În Londra lucram ca om de știință, în patologie. Avem mai multe website-uri, dar blogul nostru de călătorii, World Travel Family este, de departe, cel mai popular.

2. Mi-ar plăcea să știu cum a început povestea voastră. Cum era viața voastră înainte de a decide să faceți worldschooling? Când ați ales acest tip de educație pentru familia voastră?

Fiul meu cel mare a început școala în Australia la 4 ani și jumătate. Nu voiam să îl trimit, însă mi se părea prea ciudat homeschooling-ul la vremea aceea. Nu întâlnisem încă pe nimeni care să facă asta. Însă apoi, din întâmplare, am descoperit cât de normale erau familiile respective. Experiența cu școala nu a fost grozavă, într-un an sau doi l-am retras și am început să facem homeschooling. Pe băiatul cel mic nu l-am trimis niciodată la școală, întrucât homeschooling-ul mergea deja ca pe roate pentru toată familia. Locuiam într-o suburbie, pe coasta extrem-nordică din Queensland. E un loc drăguț, însă odată ce ai vizitat reciful și pădurea tropicală de câteva ori, nu prea mai ai altceva de făcut. Îmi era dor de Londra și voiam ca cei mici să aibă parte de mai multe experiențe, să vadă ce are lumea de oferit. Să vizităm muzeele și reperele istorice pe care le iubeam. Puteam deja să vedem cum copiii învață cel mai bine din ce se află în jurul lor, așa că am decis să plecăm la drum, pe termen nelimitat. Aveam o sumă forfetară economisită, dar de-a lungul timpului, website-urile mele ne-au adus venituri foarte bune, astfel încât am fi putut, pre-Covid, să călătorim pentru totdeauna. Merită menționat și că soțul meu și cu mine am călătorit timp de un an împreună înainte ca cei mici să se nască. Știam la ce să ne așteptăm și știam că am iubit acest stil de viață. Știam că ar fi bine pentru copiii noștri. Dacă nu am fi avut această experiență, ar fi fost o decizie mult mai greu de luat.

3. Au mers copiii voștri la o școală tradițională la un moment dat?

Da, băiatul nostru cel mare, pentru scurt timp, de la 4 ani și jumătate până la 7 ani. Nu învăța nimic acolo, era doar un fel de daycare, și niciodată nu mi-am dorit asta pentru copiii mei. Îmi voiam copiii lângă mine, experimentând lumea reală, nu constrânși la o sală de clasă.

4. Citeam pe blogul tău că foarte rar alunecați în modul slow-travel. Ce fel de ritm vi se potrivește cel mai bine? Cum vă bucurați cel mai tare de călătoriile voastre?

Îmi place să fiu ocupată, sunt foarte “high energy”, așa că îmi place să văd și să fac tot felul de lucruri, să explorez din plin și să absorb, iar apoi să mă mut în următorul loc. Dacă avem o perioadă de slow travel în care stăm în același locul pentru mai multe luni, se întâmplă, de obicei, cu un motiv. Poate soțul meu se antrenează pentru un eveniment sau poate lucrez eu mai mult sau investesc mai mult timp în educația copiilor. Sau, uneori, doar ne odihnim, petrecem timp cu prietenii. Depinde, în general, facem ce se potrivește mai bine în momentul ăla, fără reguli.

5. Ați călătorit full-time pentru aproape 6 ani. Cum s-au descurcat copiii fiind pe drum tot timpul? Au simțit lipsa unei comunități, al unui loc la care să se întoarcă?

Nu, chiar deloc. Au fost perfect fericiți. Ținem legătura cu prieteni din toată lumea. Ne vizitam des prietenii și familia din Londra sau ne petreceam timpul cu comunitatea foarte sociabilă din România. Copiii noștri nu au stat niciodată într-un loc, așa că niciodată nu le-a lipsit asta. Iar mie, cu siguranță, nu mi-a lipsit nimic din a avea o locuință stabilă. De fapt, călătoritul ne-a dat mai multe ocazii să îi vedem pe cei dragi, deoarece aceștia sunt împrăștiați în jurul lumii. Copiii iubesc să vizităm din nou locuri pe care le-am văzut deja, iubesc să ne întoarcem în Bangkok sau Kuala Lumpur. Hoi An, din Vietnam, este o altă casă pentru noi și, desigur, Breb.

6. Ce ne poți spune despre viața socială și prieteni?

Oameni sunt peste tot. Prietena mea cea mai bună este în Londra. Copiii ei sunt prieteni buni cu ai mei și ne-am văzut cam în fiecare an pentru câteva săptămâni. De asemenea, am întâlnit și alte familii în circuit, iar pe unele am ajuns să le cunoaștem foarte bine. Copiii încă țin legătura online, chiar dacă din punct de vedere geografic sunt separați. Nu ne-a fost niciodată dor efectiv de cineva, am fost prea ocupați și nu am avut weekend-uri sau seri goale, pe care să fie necesar să le umplem cu activități. Pur și simplu nu este modul în care funcționăm, suntem foarte autonomi iar copiii mei sunt persoanele cu care prefer să îmi petrec timpul, încă. Mi-e dor de locuri și le e dor și lor, însă nu așa de mult de oameni. Îi vom vedea pe toți din nou, într-o bună zi. De fapt, acești doi ani de restricții Covid au fost cei mai grei. Nu am putut să ne întâlnim cu nimeni și am fost blocați într-un loc în care nu cunoaștem aproape pe nimeni. Cu siguranță nu am avut parte de comunitatea de călători cu care eram obișnuiți.

7. Care este experiența ta preferată din toți acești ani?

Everest! Să mergem cu copiii la Everest Base Camp la 12 și 13 ani a fost pur și simplu magic. Este incredibil acolo sus, iar 3 săptămâni de mers și povestit, fără distracții precum munca sau telefonul, au fost ceva superb.

8. Este vreun loc în care nu v-ați întoarce? De ce?

Nu, niciodată nu zic niciodată. Nu sunt foarte încântată de anumite părți din Malaysia și, cu toate astea, am fost de o mulțime de ori. Mereu este ceva mai mult de văzut și continui să caut ceva ce îmi place în fiecare loc. Nu sunt foarte atrasă de marile destinații turistice, precum Phuket, de exemplu, dar aș merge din nou dacă s-ar ivi oportunitatea. Sunt mereu dornică de orice.

9. Am fost așa de încântată să văd că Breb, un sat superb din Maramureș a fost un “acasă” pentru familia voastră. Ce v-a adus aici și ce v-a făcut să rămâneți?

Am fost invitați, este răspunsul scurt. Ne aflam la un “loose end” după ce cutremurul din Nepal a închis aeroportul și ne-a anulat zborurile. Noi trebuia să fim în Nepal următoarea zi. A trebuit să ieșim din India, căci vizele noastre erau pe punctul de a expira, și tocmai atunci un proprietar de hotel din Breb ne-a invitat să îl ajutăm cu promovare în social media. Băieților le-a plăcut ideea de urși și vampiri, așa că am plecat. Ne-am îndrăgostit de sătuc și am încercat să ne cumpărăm o fermă veche acolo. Planurile au picat, dar am închiriat un loc micuț ca bază pentru 3 ani. Ne-am bucurat de stilul de viață și de comunitate. Am schiat la Cavnic în fiecare iarnă și am iubit frigul și zăpada adâncă. Ne-am plimbat mult prin România și am creat mult content despre România pe site-urile noastre. A fost o experiență grozavă pentru băieții mei, familiarizați cu căldura tropicală, și, într-un fel, mi-a amintit de propria copilărie din UK. Viața la țară, creșterea plantelor și animalelor, anotimpuri, gătit în casă și focuri de tabără. Asta e ceea ce am creat acum în Australia, mai puțin zăpada. Un stil de viață rural. Cred că este minunat ca cei mici să experimenteze cât mai multe tipuri de viață este posibil.

10. Poți să îmi spui 3 avantaje și 3 dezavantaje ale acestui stil de viață?

Cele 3 avantaje sunt greu de ales. Libertatea ar fi un avantaj mare. Am avut posibilitatea să facem, să vedem, să plecăm oriunde și peste tot. Am putut să ne urmăm interesele proprii și pe ale copiilor fără ca vreun orar de școală sau muncă să distrugă asta. Am fost capabili să petrecem ani împreună ca familie, nu separați de lucru sau educație în afara casei. Cred că avantajul numărul 3 ar fi felul în care ne-a modelat viața, învățarea, skill-urile noi, oamenii în care s-au transformat băieții mei. Suntem cu toții diferiți datorită a ceea ce am făcut, într-un fel. Avem un business fantastic, copiii văd viața și câștigul banilor într-o perspectivă mai largă decât mulți adulți. Se simt confortabil în lumea adulților (amândoi au joburi acum) și au reușit să obțină rezultate academice foarte bune într-o perioadă de timp foarte scurtă. Ei știu că există și alte posibilități de a “face rost de un job bun”.

Sincer, nu mă pot gândi la niciun dezavantaj, nici măcar unul care să fi contat pentru noi. Am iubit acest stil de viață.

11. Te rog, răspunde-mi la o întrebare care nu se demodează niciodată: cum ați reușit să gestionați finanțele pentru a susține acest stil de viață?

Am avut economii de 30 000 dolari australieni și i-am cheltuit pe toți în primul an. Ne-am ținut casa din Australia și am închiriat-o, ceea ce a acoperit ipoteca. Am vândut majoritatea lucrurilor și niciodată nu ne-au lipsit. Am făcut mai multe mii de dolari prin garage sales. De când am început în 2012, website-ul a crescut din ce în ce mai mult, aducându-ne un venit respectabil care a crescut lună de lună. La început, soțul meu își lua și câte un job casual în Londra. În vremurile Covid, cum ne-am oprit din călătorit, a trebuit ca el să își ia din nou un job pentru câteva zile pe săptămână. Călătoritul este, sau poate fi pentru mulți, mai ieftin decât să stai acasă. Faptul că am fost blocați în Australia în 2020 ne-a reamintit asta. Facturile și impozitele pe casă sunt uriașe când le compari cu o noapte de 20$ la otel și mesele de 1$ la restaurantele din Asia de Sud-Est.

12. Știu că aveți 2 copii de vârste diferite. Ai anumite tips&tricks pentru gestionarea procesului de învățare la diferite stadii de dezvoltare și pentru interese diferite?

Asta nu a fost o problemă. Majoritatea familiilor au copii de vârste diferite, nu a fost niciodată dificil. Suntem indulgenți, desigur. Băiatul nostru mai mic nu și-a cărat bagajul pe Everest, de exemplu, așa cum a făcut cel mare, cu ușurință. Nu am făcut niciodată “lecții” propriu-zise, și dacă am făcut ceva mai academic, de exemplu, o serie de lecții de matematică pe Khan Academy, ei au putut să o facă împreună sau separat, nu contează prea mult. Personalitățile lor diferite și ceea ce le place sau nu le place au fost mai degrabă ceva ce a trebuit să luăm în considerare. Unul din ei urăște campingul, altul îl iubește. Ne despărțim de multe ori și facem lucruri care interesează doar un copil, împreună cu un părinte. Divide și cucerește, e o tactică foarte bună. L-am luat pe băiatul cel mare în Borneo, ca asistent de business, să stăm cu un trib în profunzimea junglei. Am dormit în pădure și ne-am spălat în râu, a mers să facă spearfishing cu tribul și a fost pilotul nostru de dronă. Băiatul cel mic ar fi urât toate astea, așa că l-am luat într-o călătorie mamă-fiu mult mai confortabilă. Soțul meu iubește scubadiving-ul așa că a mers în câteva dive trips care pentru mine ar fi înfiorătoare. El e fericit să meargă singur. Îl ia pe băiatul cel mare în călătorii cu cortul în pustietate, făcânt voluntariat cu bătrânii aborigeni făcând eforturi de conservare. Eu nu sunt foarte încântată de aceste călătorii , dar ei le iubesc. Putem fiecare să avem propriile noastre pasiuni și să facem ce ne face plăcere.

13. Există hub-uri de homeschooling și cursuri foarte cool în jurul lumii. Au făcut copiii voștri parte din ceva similar?

Nu, niciodată. Nu am avut interese în astfel de lucruri. Ne veți găsi cu călători, de toate vârstele. Nu despărțim familia.

14. În ce țară ați stat cel mai mult? Dar cel mai puțin? Este un loc în care v-ați întoarce iar și iar?

Cred că am fost în Thailanda de mai bine de 30 de ori. Nu cred că am stat acolo mai mult de o lună. Odată am petrecut 3 luni în Hoi An Vietnam, cred că am fost de două ori, 3 luni de fiecare dată. Mereu trecem prin Kuala Lumpur, Bali, Dubai, pentru că pe acolo avem rutele de zbor. Zburăm în Australia via Bali, de obicei. Și am parcat bagajele noastre principale în România pentru 3 ani, sigur, făcând călătorii mai scurte (de câte o lună) de acolo. Londra este acasă și întotdeauna ne place să petrecem timp acolo. În timpul lockdown-ului a trebuit să ne hotărâm dacă ne întoarcem în UK, mergem în România sau stăm în Australia. Australia a câștigat pentru că era mai ușor și mai ieftin să rămânem aici. Inima mea voia acasă, dar creierul mi-a spus că Australia era o opțiune mai bună pentru toată lumea. Costurile de mutare ar fi fost astronomice dacă am fi decis să mergem acasă și avem și animale de casă de luat în considerare. Brexit a fost iarăși un dezastru major, privind planurile noastre în legătură cu România.

15. Privind înapoi, ce v-ar plăcea să știți încă de la început?

Că va funcționa. Că cei mici vor fi foarte bine pe toate planurile și că situația noastră financiară va fi bună. Ar fi oprit îngrijorările sâcâitoare de la începuturi.

16. Cum arată o zi de worldschooling din viața voastră?

Poate arăta ca orice, sincer. O excursie de snorkeling cu pisicile de mare, drumeții pe munte, un tur la un complex de temple antice, un curs de gătit sau doar să fim acasă, ocupați cu laptopurile noastre, cioplind lemn sau gătind. Sau ieșiri cu prietenii, un mic-dejun târziu la un restaurant pe plajă, un prânz lung, după care o tură prin piețele de noapte. Câteodată este o fugă devreme prin aeroport și o zi petrecută în avion, altădată o călătorie cu trenul la vagonul de dormit prin satele Indiei. Sincer, poate fi orice și cu cât mai diferite ne sunt zilele, cu atât mai mult învață copiii.

17. A schimbat pandemia felul în care faceți worldschooling? Ați renunțat la homeschooling?

Pandemia a schimbat totul. Am fost blocați, forțați să rămânem în Australia, uitându-ne la pereți toată ziua într-o casă pe care nu o iubim, în suburbie. Ne simțeam ca peștii scoși din apă. Stilul nostru de viață, cine eram noi, ne-au fost luate peste noapte. Eram plictisiți, fără nimic de făcut, așa că am înscris băieții la o școală online. Au intrat în anii 10 și 11 și s-au potrivit la fix din punct de vedere academic. A fost bine și ne-a dat tuturor ceva de făcut. Nu am simțit că vreau să fac totul în acel punct. Am fost fericită să externalizez educația lor, dându-mi mai mult timp și mai puțină presiune. Având un orar și timpi preciși de lecții ne-a dat tuturor puțină structură și ceva oameni cu care să interacționăm timp de doi ani foarte lungi și plictisitori. Bineînțeles, pandemia ne-a distrus și veniturile. Am construit alte site-uri și am muncit mult la World Travel Family, care își revine puternic acum. Copiii erau încă acasă, dar înrolați la școală. Dar acesta nu e homeschooling, în homeschooling, părintele are întreaga responsabilitate pentru educația copiilor și mai multe metode pot fi folosite pentru a atinge acest scop. Niciunul nu a vrut să meargă la școala locală, de fapt, erau complet împotriva ideii și încă sunt.

18. Cum se integrează înapoi în sistem copiii worldschooled, din experiența voastră?

Absolut în regulă, din experiența mea. În ciuda faptului că nu au avut parte deloc de o educație formală, au reușit să facă tot ce le-au cerut profesorii, iar băiatul cel mare a trecut examenele anul trecut. Acum își continuă studiile online și e destul de “star student”. Are un part-time job de care se bucură și a fost descris de proprietarul business-ului ca cel mai de preț “asset”. Toată lumea este ok. Dar ei își doresc să călătorească din nou și așa vom face. Ne reintegrăm cu toții în societatea de aici, de nevoie. Nu prea mult, totuși, nu suntem foarte disperați din punct de vedere social.

19. Care sunt planurile voastre de viitor? Veți mai face worldschooling?

Nu, copiii mei sunt la finalul anilor de studiu acum. Dar vom călători din nou, cu siguranță, și călătoriile sunt întotdeauna educație pentru oamenii de toate vârstele.

20. Iubim tare mult că am ales acest mod de educație pentru copiii noștri. Doar că ei sunt încă mici și o grămadă de incertitudini ne vin în minte când ne gândim la viitor. Așa că spune-mi, te rog, după toți acești ani, ce crezi despre tot ce ați făcut? A meritat?

De un milion de ori, da. A fost cel mai bun lucru pe care l-am făcut. A făcut familia noastră să fie ceea ce este azi și a deschis atâtea uși pentru toți patru. Doar să vedem lucrurile diferit, să trăim diferit, să nu ne înclinăm în fața convențiilor sau să facem lucrurile “normal”. Sunt atâtea feluri care pot fi mult mai bune.

---

***Varianta originală în engleză***

1. Hi, Alyson! I am so happy to talk to you about this wonderful lifestyle, a way to educate our children by being children of the world, a way for them to learn by exploring and travelling. Can you tell us a bit about your family? Who are you, where are you from and where are you right now?
Hello Andra. We are a family of four, my husband and I have two sons, now older teens. I am from Wales, UK, my husband is from Australia. The boys were born in London and moved to Australia as toddlers. Some 4 or 5 years later we set off to travel full-time with them. We were on the road for about six and a half years, including 3 years based in Romania. Today, we are back in Australia. We were trapped by COVID, unable to leave for 2 years. So we bought a farm. We needed something to do! I am a professional blogger, my husband was a Chef, he does a little part-time work now on the Great Barrier Reef. In London I was a scientist, I worked in hospital pathology. We own a number of websites, but our travel blog, World Travel Family, is by farthe biggest.

2. I would love to know the beginning of your story. How was your life before deciding to worldschool? When did you choose this type of education for your family?
My elder son started school in Australia at about 4 and a half. I didn’t want to send him but I thought home education was too weird at that point. I’d never met anyone who homeschooled. But then, by chance, I did, and discovered how very normal these families were. The school experience wasn’t great, within a year or two I’d removed him from school to homeschool. I never sent my younger son to school as homeschooling was working out fantastically for all of us. We were in suburbia, on the coast in Far North Queensland. It’s a pretty spot, but once you’ve been to the reef and rainforest a few times there’s not much to do. I was missing London and wanted the kids to be able to experience more, see what else the world had to offer. Visit the museums and historical landmarks I loved. We could see that the kids learned best from what was around them, so we decided to hit the road, indefinitely. We had a lump sum saved up but over time my websites were earning us a very good income, so we could have, pre-Covid, travelled forever.It’s worth mentioning that my husband and I had travelled for a full year together before the kids were born. We knew what to expect and we knew we loved the lifestyle. We knew it would be good for our children. Had we not already done that it would have been a much bigger leap to take.

3. Did your kids go to a traditional school at some point in time? 
 Yes, my elder son, briefly, from about 4.5 years to almost 7 years old. He wasn’t learning anything, it was just daycare, and I never wanted daycare for my kids. I wanted my kids with me, experiencing the real world, not confined to a classroom.

4. I was reading on your blog that you rarely slip into slow travel mode. Which rhythm fits you better? How do you enjoy your trips the most?
I like to keep busy, I’m very high energy, so I like to see and do all the things, fully explore and absorb, and then move on to the next place. If we do have a period of slow travel where we stay in one place for months, it’s usually for a reason. My husband may be training for an event or I may be working hard or putting more hours into the kids’ education. Or sometimes we just rest, hang out with friends. It depends, we generally do whatever works best at that time, with no rules.

5. You were travelling full time for almost 6 years. How did the kids manage being on the road all the time? Did they miss the sense of a community, a place to go back to? 
No, not at all. They were perfectly happy. We’d catch up with friends all over the world. Often visiting friends and family in London, or hanging out with a very social community in Romania. Our kids were never in one place, so they never missed it. I certainly didn’t miss anything about being settled. In fact, travel gave us more opportunities to see our loved ones as they are scattered all around the globe.They do love re-visiting places, they love being back in Bangkok or Kuala Lumpur. Hoi An Vietnam is like another home to us, and of course, Breb.

6. What about social life and friends?
There are people everywhere. My best friend is in London. Her kids were good buddies to my two and we’d see them pretty much every year for a few weeks. There were also other travelling families on the circuit, some of which we got to know well. The kids all chat online still despite being geographically separated. We never missed anyone, ever, we were too busy and didn’t have empty weekends or evenings that needed to be filled. It’s just not how we operate, we’re a very self-contained group of individuals and my kids are my favourite people to hang out with, still.  I miss places, the kids do too, not so much people. We’ll see them all again one day soon. In fact, these 2 years of Covid confinement have been the hardest. We’ve not been able to see anyone and we’ve been stranded in a place where we barely know anyone. There certainly isn’t the travelling community that we’re used to.

7. What is your favorite experience from all these years?
Everest! Taking the kids to Everest Base Camp at 12 and 13 was just magical. It’s incredible up there and 3 weeks of walking and chatting, no distractions from work or phones, was lovely.

8. Is there any place you would not go back to? Why?
No, I never say never. I’m not very fond of parts of Malaysia and yet we’ve been dozens of times. There’s always something more to see and I’ll keep looking to find something I do like about a place. I’m not very fond of the big tourist destinations, like Phuket for instance, but I’d go again if the opportunity arose. I’m always up for anything.

9. I was so happy to see that Breb, a beautiful town from Maramureș. was a base for your family. What brought you there and what made you stay?
We were invited, is the short answer. We were at a loose end after the earthquake in Nepal closed the airport and cancelled our flights. We were due to be in Nepal the next day. We had to get out of India, our visas were about to expire when a hotel owner in Breb invited us to help with some social media promotion. The boys liked the idea of bears and vampires, so we went. We just fell in love with that village and tried to buy an old farmhouse there. That all fell through, but we rented a little place there as a base for 3 years. We enjoyed the lifestyle and the community. We skied at Cavnic every winter and loved the cold and deep snow. We toured much of Romania and created a lot of Romania content for our websites. It was a great experience for my boys, used to tropical heat, and in some ways reminded me of my own childhood in the UK. Country life, farming, defined seasons, home cooking and wood fires. That’s what we’ve now created in Australia, minus the snow. A rural lifestyle. I think it’s great for kids to experience as many ways of living as possible.

10. Can you please tell me 3 advantages and 3 disadvantages of this lifestyle?
My 3 advantages are hard to pick. Freedom would be the big one. We were able to do, see, and go, anywhere and everywhere. We could follow our interests and the kids’ interests with no work or school schedule to spoil that. We were also able to spend years together as a family, not separated by work or education outside the home.  I guess number three would be the shaping of our lives, the learning, the new skills, the humans my boys grew to be. We’re all different because of what we did in some way. We have a fantastic business, the kids see life and earning an income in a much broader way than many adults. They are comfortable in the adult world (both have jobs now) and were able to achieve great academic outcomes in a very short period of time. They know that there are other possibilities outside of “get a good job”.
I honestly can’t think of any disadvantages, not even one that has mattered to us. We loved the lifestyle.

11. Please indulge me with a question that never goes out of fashion: how did you manage the finances to sustain this lifestyle?
We saved $30,000 Au and spent it all in the first year. We kept our house in Australia and rented it out, which covered the mortgage. We sold most of our possessions and never missed them. We raised several thousand dollars through garage sales. Since starting in 2012, the website (World Travel Family) just got bigger and bigger, earning us a very respectable income that grew every month. In the early days, my husband took on some casual work in London, too. During Covid, as travel all but stopped, he again had to work a few days per week. Travel is, or can be for many, much cheaper than staying home. This was brought into sharp focus for us when we got stranded in Australia in 2020. The bills and costs of homeownership are huge when you compare them to a $20/night hotel and $1 restaurant meals in Southeast Asia.

12. I know that you have 2 kids of different ages. Do you have any tips and tricks for managing the learning process for different stages of development and different interests?
It’s really a non-issue. Most families have kids of different ages, it’s never been difficult. We’d make allowances obviously. Our younger son didn’t carry his own pack up Everest for instance, our elder one did, easily. We never did “lessons” and if we ever did something more academic, for instance, a maths series on Khan Academy, they could do it together or separately, it really doesn’t matter. The boys’ different personalities and likes and dislikes were more of a thing we had to take into consideration. One of them hates camping, the other enjoys it. We’d often split up and do things that just interested one child with one parent. Divide and conquer, it’s a very good tactic. I took my elder son to Borneo, as my business assistant, staying with a tribe deep in the jungle. We slept in the forest and washed in a stream, he went spearfishing with the tribe and got to be our drone pilot. My younger son would have hated it, so I took him somewhere much more comfortable for a mum-son trip. My husband loves scuba diving so he’s taken off on a few dive trips that for me would be terrifying. He’s happy to go solo. He takes our elder son on outback camping trips, volunteering with Aboriginal elders in conservation efforts.  I’m not very fond of those trips, but they love it. We can all do our own thing and do what we enjoy.

13. You can find really cool homeschooling hubs and classes around the world. Did your kids take part in something similar?
No, never. We had no interest in things like that. You’d find us with the travellers, of all ages. We never split our family unit.

14. In what country did you stay the most? What about the least? Is there any place where you came back over and over again?
I think we’ve been to Thailand over 30 times. I don’t believe we ever stayed there more than a month. We once did 3 months in Hoi An Vietnam, flew to Singapore for a few days, and then went back for another 3 months in Vietnam. We love Nepal, I think we went twice, for 3 months each time. We’re always passing through Kuala Lumpur, Bali, Dubai, because those are our usual flight routes. We fly into Australia via Bali usually. And we parked our main luggage in Romania for 3 years, of course, taking shorter (months long) trips from there.London is home and we always love spending time there. We had to decide during the lockdowns if we would return to the UK, Romania, or stay put in Australia. Australia won, it was just easier and cheaper to stay here when we weighed everything up. My heart wanted to go home, but my head said Australia was a better choice for us all. The moving costs would have been astronomical if we’d decided to go home and we had pets to consider. Brexit was also a major disaster in our Romania plans.

15. Looking backwards, what would you like to know right from the start?
That it would all work out. That the kids would be absolutely fine in every way and that the financial situation would all come good. It would have stopped some nagging worries in the early days!

16. What does a worldschooling day in your life look like?
It can look like anything, honestly. A day trip to snorkel with manta rays, hiking in the mountains, touring an ancient temple complex, taking a cooking class, or just being at home, busy with our laptops, chopping wood and cooking. Or it can be hanging out with friends, a late breakfast in a restaurant on the beach, a long lunch, then touring the night markets. Sometimes it’s an early airport run and a day on a plane, other times a train journey in a sleeper car through Indian countryside. It can honestly be anything, and the more different each day is, the more the kids are learning.

17. Did the pandemic change worldschooling for you? Did you quit homeschooling?
The pandemic changed everything. We were stranded, forced to stay in Australia, staring at the walls all day in a home we didn’t love, in suburbia. We were like fish out of water. Our lifestyle, who we were, was taken away from us overnight. We were bored, there was nothing to do, so I signed the boys up for an online school. They went into years 10 and 11 and slotted right in academically. It was fine and gave us all something to do.  I didn’t feel that I wanted to do it all at that stage. I was happy to outsource their education, giving me more time and less pressure. Having a timetable and set lesson times gave us all a little structure and some humans to interact with during two very long tedious years.  Of course, the pandemic all but wiped out my income. I’ve built other sites during the pandemic period and put a lot of work into World Travel Family, it’s coming back strongly now.The kids were still at home, but they were enrolled in a school. This is not homeschooling, in homeschooling, the parent has full responsibility for a child’s education and many methods can be used to achieve that goal. Neither wanted to attend the local school, in fact, they were completely against the idea and still are.

18. How do worldschooled kids fit back in the system, from your experience?
Absolutely fine in my experience. Despite doing no formal schooling at all really, they were able to do anything asked by their teachers and my elder son passed his exams last year. He’s now taking higher studies, still online and is quite the star student. He has a part-time job which he enjoys and was described by the business owner as their greatest asset.  Everyone is doing great. But they do want to travel again, and we will.We came back to a place where we didn’t know a soul and had no family, and we were stuck here. We’re all slowly integrating into society here, through necessity. Not too much, we’re not very socially needy still.

19. What are your future plans? Will you worldschool again?
No, because my kids are at the end of their school years now. But we’ll travel again, for sure, and travel is always education for humans of any age.

20. We love love love that we choose this type of education for our kids too. Only that they are still small and lots of uncertainties come our way when thinking about the future. So, let us know, after all these years, what do you think about it? Was it worth it? 

A million times over, yes. It was the best thing we ever did. It made our family what it is today and opened so many doors for all four of us. Just see things differently, live differently, don’t bow to convention or do things the “normal” way. There are many other ways that can be so much better.

Dacă ți-a plăcut acest articol, poți susține pagina Momadica distribuind articolul, dând like paginii de Facebook şi/abonându-te la newsletter-ul blogului pentru a fi la curent cu ultimele articole și pentru a primi materiale speciale. Mă găsești și pe Instagram.

Iar dacă ești pasionat de comunități, te aștept în grupul meu de educație prin călătorii și călătorii long-term– Worldschoolers România și pentru sfaturi de călătorie în familie – în Grupul familiilor călătoare.