Koh Lanta (“laid-back Lanta” sau Lanta-cea-fără-griji) ne-a suprins foarte plăcut încă din prima clipă. Plajele de aici sunt lungi, liniștite, lipsite de construcții nerușinate și cu o atmosferă specială care te va face să nu te plictisești nici de-ai veni ani în șir aici. Nu am de gând să fac un clasament al plajelor de pe insulă, în schimb, am să încerc să le descriu cât mai bine și voi lăsa și imaginile să facă asta, astfel încât să afli tu singur/singură care este plaja potrivită pentru tine. În perioada ce tocmai a trecut am călătorit destul de mult și am reușit să vedem și partea de sud a insulei, mai sălbatică, mai puțin locuită și partea de est, unde se află una dintre așezările foarte vechi ale Lantei – Old Lanta. Toate plajele din Lanta sunt situate pe partea de vest a insulei, perfect ca să savurezi apusuri zilnice și diferite.

Teoretic, plajele din nordul insulei sunt cele “aglomerate”, dar vă spun eu, în termeni de Koh Lanta, asta nu înseamnă mare lucru. Ele sunt doar comparate cu plajele sudice, unde vezi maxim 10-20 de oameni pe plajă și este minunat așa. Pe aceste plaje vei găsi unități de cazare și vei avea o selecție decentă de baruri și restaurante, așa că, din punctul meu de vedere, e de ajutor să îți stabilești tabăra de bază aici, mai ales dacă vii pentru prima oară în Koh Lanta sau dacă ai de gând să petreci mai mult timp aici. După ce ne-am plimbat pe tot țărmul am început să facem și nominalizările. Așa că, în continuare, vă prezint superbele plaje pe care ne-am câștigat timpul, de la nord la sud. 

Klong Dao – este cea mai bună plajă pentru copii și se întinde pe vreo 3.5 km. Pe lângă faptul că intrarea în apă se face foarte lin, progresiv și că în fiecare după-amiază apa se retrage câteva zeci bune de metri, aici își au căsuța și mii de pui de crabi pe care îi poți observa în toate stadiile de dezvoltare: pui mici care își fac găurele în nisip, scoțând nisipul din ele sub forme de biluțe, care privite de la distanță par desene tribale; pui un pic mai mari care își găsesc cochilii ale fostelor scoici, în care se adăpostesc pentru a se proteja mai bine de prădători; crabi mari, care se mișcă nebunește prin apă, supărați că valurile îi aduc atât de aproape de mal.

Ce mi s-a părut super interesant este felul în care crabii foarte mici – Sand bubbler crabs – aleargă foarte repede și fac biluțe de nisip de mărimea corpului lor (care am stabilit că e foarte mică, da?) în jurul găurii pe care o sapă. Ei pot face aproximativ 360 de astfel de biluțe pe oră, crabii mici și neobosiți. Motivul pentru care o fac mi se pare super tare: mareea înaltă aduce substanțe organice pe plajă. În timpul mareei joase, crabii vor ieși să caute hrană. Ei iau cu cleștișorii nisipul în gură și după ce mănâncă substanțele organice o modelează în biluțe, iar aceste tipare sunt create pentru a nu lua aceeași fărâmă de nisip de 2 ori.

Nisipul este alb-gri, fin, bătătorit bine, unii părinți chiar preferă plaja de aici pentru că se poate merge bine cu căruciorul. Mie mi se pare super și pentru că pe nisipul întărit bine poți alerga, însă trebuie să ai mare grijă să nu calci pe crabi :D. Tot aici am văzut stele de mare aduse la mal. Apa este mai puțin transparentă decât la Long Beach, dar pietrele apar doar spre capătul sudic al plajei, așa că dacă nu te plictisești până ajungi la apă adâncă, poți trage un înot pe cinste și aici.

Tot aici se află și Kawkwang Beach, plajă pe care încă nu ne-am plimbat, dar pe care o poți observa în toată splendoarea de pe Klong Dao, ele fiind una în prelungirea celeilalte.

Long Beach/Phra Ae Beach – este plaja pe care ne-am cazat și pe care o iubim cel mai mult pentru că este cea mai potrivită plajă pentru înot, excelentă pentru plimbări lungi și, deși nisipul nu se bătătorește la fel de tare ca pe Klong Dao între maree, se poate alerga destul de bine și aici. Este o plajă luuuungă, lungă, atât de lungă (mai bine de 4 km) încât fiecare om poate să aibă lejer spațiul lui privat de 100m2 și în apă și pe uscat, și asta în zilele aglomerate. Și aici vei găsi familii cu copii, scafandri și mulți, mulți oameni tineri.

Partea noastră preferată începe din nordul plajei, dinspre plaja Klong Dao, până spre mijloc, deoarece nu are deloc pietre, nici în apă, nici pe uscat. Bine, doar câte o stâncă mică mai iese răzleț din apă, așezată numai bine ca un accesoriu la câteva sute de metri de mal. Dinspre mijlocul plajei înspre sudul ei, încep să apară și zone pietroase, atât de diferite încât oameni care au fost pe aceeași plajă și nu au văzut-o pe toată, vor avea impresia că vorbesc despre plaje diferite.

Apa este foarte limpede, îți poți vedea picioarele și când este adâncă până la gât și plină de peștișori grăbiți de culoarea nisipului pe care valurile îi tot aduc mai aproape decât probabil își doresc ei. Creșterea în adâncime se face perfect, nici cât să te plictisești de apă până la genunchi, dar nici să crească brusc mai mare decât tine. Nu sunt valuri, doar niște încercări de spumiță care te alintă pe la glezne. De la răsărit până pe la ora 11:00, găsești multe porțiuni cu umbră, sub copacii uriași unde temperatura e grozavă, iar după 16:30 poți sta cam în orice zonă, bucurându-te de câteva băi bune înainte de apus. Apusurile pe insulă sunt minunate, cerul se colorează tare în toate direcțiile, de parcă un pictor nehotărât plimbă pensulele de colo colo, ca să ne facă nouă pe plac. Și ne face :).

Partea din mijloc a insulei este sinonimă cu zona pietroasă și multe cazări ieftine. Prima plajă din serie se numește Klong Khong, o plajă cu nisip amestecat cu pietriș, în care atunci când mareea este joasă răsar tot felul de stânci în apă, ceea ce nu o face foarte potrivită pentru înot. Nouă ne-a plăcut vibe-ul plajei, cu mult reggae, voie bună și reminescențe hippie în stilul backackerșilor de la 1980, însă nu se numără chiar printre preferate, mai ales că vine la pachet și cu un miros cam dubios de la canalizare.

Apoi urmează Klong Nin, o plajă frumoasă și largă, dar care a fost sub așteptările noastre, poate pentru că ne-a fost greu să găsim ceva bun de mâncare, restaurantele ne-au părut ceva mai precare, iar plaja mai pietroasă decât ne așteptam. Fășia dintre strada principală și plajă este foarte înustă aici, nepermițând existența structurilor de cazare până spre sudul plajei. Vibe-ul este fain, de petrecere, oameni interesanți și e mărginită de copaci-umbrelă (bai toey). Intrarea în apă se face foarte lin, este o plajă bună pentru copii din punctul ăsta de vedere. Tot aici se fac antrenamente pentru școala de fotbal. Viața acvatică este și ea bogată, se găsesc crabi mici ascunși pe sub stânci, iar pe plajă sunt ceva căței prietenoși. Terasele de pe plajă par că vor să concureze în a face cel mai bun setup de privire a apusului: tot felul de pufuri, hamace și pernuțe cu măsuțe sunt așezate pe nisip, muzica e discretă și plăcută, oamenii zâmbesc. O plajă pe care am simțit-o drept cea mai indiană plajă din Koh Lanta.

Nui Beach – cea mai verde și liberă plajă, unde nu găsești nici o unitate de cazare, ci doar un mic bar al unei familii thailandeze pe plajă, atât de bine încadrat în peisaj că ai putea la fel de bine să nu îl observi.

Plaja este și ea stâncoasă, deci nu prea potrivită pentru înot și plină de viață acvatică, la marginea nisipului aflându-se o pădure de palmieri. Accesul se face ceva mai dificil, pe niște scări înalte și subțirele, însă dacă noi am reușit cu copiii în sisteme, poți și tu. La final de zi, după ce urci din nou minunile astea de scări, poți vedea un super apus și poți cuprinde toată plaja într-o privire de la Diamond Cliff, singurul restaurant de până acum unde am văzut servindu-se durian – regele fructelor din Thailanda, despre care siguuuur o să vă povestesc și separat. Domnul durian este, în general, interzis în hoteluri, restaurante, spații închise etc. pentru că are un miros foarte puternic (aș îndrăzni să spun de ceapă înmuiată în transpirație) care îi deranjează pe cei din jur de obicei, însă gustul și textura sunt cu adevărat divine, un fel de budincă de vanilie în care ai aruncat un pic de mango proaspăt și piersică.

În partea de sud, plajele sunt și mai virgine și sălbatice. Kantiang Bay – este o plajă cu adevărat frumoasă, într-un golf, cu pietre doar la unul dintre capete, deci super bună pentru înot și pentru bucurat privirea. Deși sălbatică, are un aer luxos, poate și pentru că în preajmă este super resortul Pimalai. Copacii mari cresc până pe plajă, creând locuri de adăpost. Pe plajă găsești doar câteva facilități, cum ar fi restaurantul Same Same but Different (thailandezii au o glumiță cu same-same pe care o folosesc mereu) care este super de bun gust, o oază de umbră pe o plajă cu nisip alb fin și apă turcoaz.

Bamboo Bay (Mai Pai)– mă așteptam să fie cea mai frumoasă plajă din Koh Lanta și chiar are potențial. Este ideală pentru cei care caută calm și izolare, mai ales dacă prin natura cazării nu au nevoie de alte servicii. Altfel, e numai bună pentru vizite de zi.

Aici muntele se despică efectiv în apă, nisipul este foarte moale, te invită să te cufunzi în el. Apa este extrem de limpede, ca în zonele bune de pe Long Beach. Dar, din păcate, este aproape singura (am mai zărit din mers și pe Lanta Secret Beach) pe care am găsit gunoaie delimitând pătura de verdeață de nisip. Plaja este mărginită de palmieri înalți și este foarte liberă, am găsit aici doar câțiva oameni.

Plaja din Mu Ko Lanta National Park ne-a cucerit cu nisipul moale și apa super transparentă, peisajul ne-a lăsat muți (și asta nu se întâmplă prea ușor). Este un loc foarte calm, liniștitor, unde te poți relaxa la umbra copacilor și poți înota în apa turcoaz.

Aici te poți juca cu maimuțele (parcul e plin de macaci prietenoși, care coboară uneori pe plajă), te poți da într-un leagăn pe mal sau poți admira stelele de mare. Pe alocuri sunt și câteva pietre, iar pentru un punct de belvedere minunat, trebuie doar să urci câteva minute până la farul Koh Lantei.

Plajele pe care nu am ajuns încă în Koh Lanta sunt câteva foarte mici sau stâncoase, pe care sperăm să le vedem în următoarele săptămâni: Secret Beach, Relax Bay, Khlong Hin, Khlong Toab, Khlong Jark, Ao Nui Beach.

Orice plajă ți-ai dori, în Koh Lanta sigur vei găsi una bună pentru inima ta. Pentru că viața e mai ușoară pe plajă, unde nu trebuie să faci sau să fii nimic mai mult decât o umbră pe nisip care se pierde odată cu apusul soarelui.