Am ajuns în Thailanda de 6 zile (tot modific propoziția asta de vreo 4 zile, că nu apuc să postez deloc :D), așa de intense că parcă au trecut 60, serios. Planul nostru este să petrecem în zonă aproximativ 6 săptămâni, în care vom experimenta, pe rând, viața liniștită din orășelele mici precum Krabi town, viața turbulentă asiatică, plină de culoare și haos de pe străzile Chiang Mai-ului din nordul Thailandei, plimbări în natură și cunoașterea oamenilor din triburile din jurul Chiang Mai-ului și relaxarea pe plajele pustii ale Koh Lantei, de unde ne-am propus și ceva island hopping, în funcție de ce ne îmbie la fața locului.

Așa că, să începem cu începutul. Am ajuns în Krabi, după un drum de 13 ore, București – Doha, Doha – escală de o oră, și Doha – Krabi. Deși Qatar avea ceva promoții la final de decembrie când am luat biletele, le-am găsit și mai convenabil pe site-ul gotogate.com, cu aproximativ 1800 de euro pentru 2 adulți, un copil și un infant.

Escala din Doha a fost ca o mică pauză într-o altă lume. M-am convins de standardele lor încă din momentul în care ne-am urcat pe scările rulante. Știți spațiile acelea negre dintre striațiile scărilor? Ei bine, erau gri, și totul strălucea de curățenie, ca și cum oamenii ar merge desculți și proaspăt ieșiți din duș, nu venind din tot felul de țări cu încălțări prăfuite. Escala noastră de o oră (cred că până la urmă a fost de o oră și un sfert, că am ajuns ceva mai repede în Doha) a fost mult prea lungă pentru așa un aeroport bine dotat pentru a ajunge de la o poartă la alta. Vreau să spun că am mai așteptat vreo jumătate de oră până la îmbarcare, dar, ce-i drept, între porți am avut și o distanță foarte mică de parcurs. Pe parcursul ambelor zboruri, Qatar ne-a rezervat locurile cu mult spațiu la picioare din primul rând, unde se poate instala “baby basinnet” (am sunat și eu să aleg locurile, însă ei își făcusera deja treaba), de care am profitat un pic la zborul Doha – Krabi. Că parcă tot mai bine dormi cu puiul de om în brațe. Vecinii încercau să își culce copiii mai mari pe jos, în spațiul extra pentru picioare, însă personalul Qatar nu a fost de aceeași părere. Condițiile au fost excelente. Am primit jucării interesante la ambele zboruri și totul a fost foarte kid-friendly, mai puțin mâncarea rezervată special pentru copii, cu multe deserturi și iaurt cu zahăr, tot tacâmul. O opțiune mult mai bună era cea din meniul de adulți. La vama din Thailanda e nevoie să lăsați niște formulare pe care le veți primi de la echipajul de zbor.

Și iată-ne în Krabi, la ora locală 6 dimineața (care se traduce prin 1 noaptea în Ro). Este coadă specială pentru persoane cu mobilitate redusă, însă nimeni nu prea o bagă în seamă, trebuie să te descurci tu să o găsești. Noi avem viză din București, stând mai mult de 15 zile, așa că evităm cu succes coada de la “visa on arrival”. Despre cum au decurs procedurile pentru viză, voi scrie un articol separat. Aerul plăcut dinainte de răsărit și lipsa zăpezii ne-au trezit bine de tot. Ieșind din aeroport, îmi văd numele mare pe un afiș, hotelul s-a ocupat să ne trimită un domn simpatic care să ne ajute cu transferul, care a pus mâna fericit, cot la cot cu noi, pe bagajele noastre surprinzător de reușit făcute de data asta. Am mers cu un gen de tuk-tuk mai mare, vreo 20 de minute până la hotelul nostru.

Drumul a fost rapid și plăcut, iar lipsa geamurilor m-a bucurat, pentru că așa am putut auzi toate păsările pământului, cântând în așteptarea soarelui. În Thailanda, din păcate, centurile sunt rare, ca să nu mai vorbim de scaunele de mașină, așa că dacă nu le aduci pe ale tale, nu prea ai vreo șansă să păstrezi standardele de acasă. Noi am ales să facem cât mai puține dumuri cu mașina/tuk-tuk, adică pe cele indispensabile, fiind, în rest, pietoni desăvârșiți. Deși, sincer, la cât de neglijat ești ca pieton în cultura lor, nu știu ce poartă mai multe riscuri. Ei sunt însă obișnuiți și relaxați cu haosul în trafic, unde, de altfel, este comun să vezi toddleri cu un părinte pe scuter, sau scutere cu 2 copii și 2 adulți sau copii care călătoresc în bena mașinii.

Cu un pic înainte de răsărit, am ajuns la cazare. The Seens, hotelul pe care l-am ales pentru prima seară în Thailanda, este proaspăt deschis, și astfel ne-am putut rezerva o cameră chiar cu o săptămână înainte de plecare. Despre cazare puteți citi mai multe aici.

Pentru că, vedeți voi, planul nostru inițial arăta un pic diferit. Din Krabi, trebuia să plecăm direct în Koh Lanta, după care cândva în ultimele 2 săptămâni înainte de plecare, trebuia să dăm o tură și pe continent, în zona Chiang Mai. Însă, așa cum ne stă în fire, după ce am despicat internetul în 4, am descoperit că fermierii din zonă – Thailanda, Vietnam, Cambodia, Myanmar, au o practică interesantă de a da foc pământurilor pentru a fi mai roditoare în anul următor. Chiang Mai este un oraș depresionar, astfel că, în mod special, fumul format stagnează acolo, iar aerul devine foarte poluat, mai ales de la final de februarie până în aprilie la noul an Thailandez. Calitatea aerului o puteți verifica aici. Mai multe despre subiect puteți citi aici. Astfel că am revizuit drastic planul, mai ales că biletele de avion Krabi – Chiang Mai nu erau încă luate, iar cazările de pe Booking aveau rezervări cu anulare gratuită (tool foarte util atunci când încă nu ai apucat să îți faci tot research-ul însă vrei să începi de undeva și să ai o cazare de back-up).

Dar să revin la frumosul Krabi. După un duș cinstit și un somn de-a dreptul înviorător (încă ne zbatem să ajungem la un fus orar corect), am pornit să descoperim zona și să mâncăm ceva. Hotelul este cam la 20 de minute de mers pe jos de centru. Am ajuns la May&Mark, echipați cu copiii, sistemele și căruciorul – mai mult pentru bagaje. Trecerile de pietoni mi-au părut destul de familiare, sunt rare și șoferii mai mult te ocolesc decât să oprească, însă parcă ceva mai prietenoase decât acasă, fără claxoane și fără oameni supărați, adică da, nu opresc, însă îți zâmbesc în timp ce te ocolesc :)). Bordurile sunt înalte, fără rampe și, uneori, trotuarul lipsește. Dar Krabi este un orășel micuț și destul de liniștit, și au chiar piste speciale și bine semnzalizate pentru scutere, pentru care îi invidiez sincer (dacă am avea și noi astfel de piste pentru biciclete, ar fi minunat).

Apoi ne-am continuat plimbarea către Thara Park, pe faleza râului Krabi, pe lângă zona de street food, vaporașe, zona de artă și expoziții și pescari optimiști.

Thara Park ne-a surprins foarte plăcut, aici se află terenuri pentru diverse sporturi, circulația este închisă vehiculelor motorizate (ba aș spune chiar și cărucioarelor, căci opritoarele de scutere de la intrarea în parc își fac la fel de bine treaba și pentru vehiculele de transportat copii), pistă de alergat, pistă cu jaloane pentru role, loc de joacă foarte bine întreținut, lac, fântâni și mult, mult verde.

Oameni de toate vârstele îți zâmbesc, te salută, aleargă. Unii își trag curent din stâlp ca să pună muzică la boxă, alții stau și privesc, alții joacă sporturi ciudate cu mingi de nuiele. Însă pe toți pare să îi caracterizeze buna dispoziție și dorința de mișcare.

După tura noastră de parc și tura puiului C. la locul de joacă, unde a testat absolut toate toboganele și jucăriile de cățărat (e ceva timp de când nu a mai putut face asta afară), am mers și în piață – city night market (care e deschisă până la ora 10), unde am găsit toate fructele tropicale pe care ni le imaginam. Nuci de cocos despicate pe loc (unele cu etichetă de organic, care, probabil, nu înseamnă mare lucru pentru normele de aici), mango de toate felurile, papaya, fructul dragonului, citrice ciudate, pomelo uriașe, carambola, banane pitice, banane verzi, banane mari și coapte.

Ce mi-a plăcut e că sunt multe caserole cu fructe gata pregătite de consum, spălate, tăiate și decojite. Acum suntem încă în studiu, așa că preferăm să ni le pregătim singuri, însă după ce căpătăm mai multă încredere, pare o variantă foarte potrivită, mai ales pentru fructe de consumat pe drum. Am început light, cu fructe cunoscute și doar un mic experiment cu ceva ce par niște corcodușe uriașe, bineînțeles, nu le-am aflat decât numele în Thai, pe care nici nu l-am reținut. Piața este foarte întinsă și găsești tot felul de tuk-tuk-uri dornice să te plimbe pe acolo. Noi ne-am descurcat foarte bine pe jos, cu copiii în sisteme.

Seara, ne-am întors la cazare, unde am luat niște gustări pe rooftopul hotelului. Am fost un pic reticentă din cauza lipsei de aglomerație, dar s-au dovedit a fi foarte bune. Zona este liniștită, salteaua comodă și am dormit tare bine.

A doua zi, deși încă avem mari întârzieri la trezire, am avut timp să mai facem o plimbare pe faleza râului Krabi, până în parc și apoi să experimentăm un nou restaurant – la Chalita Cafe, la care de abia așteptăm să ne întoarcem (vom tranzita din nou Krabi în drum spre Koh Lanta). Drumul înapoi spre hotel a fost plin de surprize, pe partea cealaltă a râului erau zeci de maimuțe care se jucau cu ceva vietăți acvatice, mame-maimuță cu pui care alergau de zor și multe păsări colorate.

Șocul cultural nu l-am prea resimțit, poate pentru că aveam așteptările setate corect, poate pentru că e prea mult zâmbet în jurul nostru, nici eu nu știu. Șocul pietonal poate, un pic, însă cu un pic de pregătire înainte de drum, și cu mult curaj, se rezolvă toate.

Pe curând!