Cu bicicleta prin jungla urbană: Trucuri pentru părinți și copii

Activități pentru cei mici, Urban Lifestyle

Anul trecut, când ne-am mutat într-o casă nouă, am ales conștient să păstrăm Bucureștiul drept bază pentru o perioadă mai lungă. Pe măsură ce timpul petrecut aici s-a extins de la 6 la aproape 8 luni pe an, am început să simțim din ce în ce mai profund nevoia de a transforma fiecare zi într-o mică oază de calm în mijlocul agitației.

Am realizat că dacă vrem să menținem un echilibru în viața noastră, trebuie să integrăm mici schimbări care să facă diferența. Ne-am concentrat pe ceea ce ne aduce bucurie în mod constant: multă mișcare, incursiuni în natură, explorări culturale și, mai presus de toate, acele obiceiuri mărunte care ne conectează ca familie. În acest fel, timpul petrecut acasă nu se transformă doar într-un răgaz între călătorii, ci este o oportunitate de a ne regăsi, de a crește împreună și de a crea noi experiențe.

În ultimul an, drumurile zilnice spre și dinspre școală au devenit o constantă în rutina noastră, iar asta ne-a determinat să căutăm soluții care să ne protejeze de stresul zilnic, de traficul sufocant și de graba permanentă de a duce copiii de la un loc la altul. E foarte ușor să intri pe „pilot automat” și să te lași prins în frenezia dimineților agitate. Nu vrem însă ca zilele noastre să fie doar despre bifarea sarcinilor, așa că am decis să transformăm fiecare dimineață, pe cât posibil, într-o oportunitate de conectare și de liniște.

Una dintre cele mai simple, dar transformatoare decizii pe care le-am luat a fost să alegem bicicleta în loc de mașină, ori de câte ori vremea ne permite. Sigur, durează 20 de minute în loc de 10 – dar acele minute în plus sunt un dar prețios. Sunt minute în care suntem împreună, fără grabă (încă mai lucrăm la asta, dar e tare grea trezirea 😄), minute în care ne bucurăm de aerul proaspăt, de răcoarea dimineții și de mișcarea care ne trezește corpul.

Mersul cu bicicleta prin București, printr-un oraș aglomerat, fără infrastructură bike-friendly, cum este Bucureștiul, cu copiii alături, este o adevărată provocare, dar cu puțină organizare și câteva reguli bine stabilite, drumul poate deveni o experiență plăcută și sigură.

După o perioadă lungă de încercări și ajustări, am învățat ce funcționează cel mai bine pentru noi și am dezvoltat câteva sfaturi esențiale care ne-au ajutat să ne bucurăm de drumuri vesele prin oraș în 3, 4 sau 5.

Ce trucuri avem pentru micii bicicliști și însoțitorii lor?

1. Am început treptat

De când copiii erau mici, am exersat mersul pe bicicletă în locuri sigure, cum ar fi pistele special amenajate sau pădurile, pentru ca ei să își dezvolte încrederea și dexteritatea fără riscuri majore. Începând cu locuri controlate, ei au învățat să manevreze bicicleta fără să fie stresați de trafic, iar treptat am introdus și elemente mai „periculoase,” adaptându-ne pe măsură ce au devenit mai experimentați.

Când am început să folosim bicicleta prin oraș pentru drumurile zilnice, am realizat că este nevoie de un pic de curaj și planificare. Traficul din București poate fi imprevizibil, mai ales când mergi cu doi copii după tine. Așa că am început treptat: trasee scurte, străzi mai puțin aglomerate și ore mai liniștite ale zilei.

2. Implicăm întreaga echipă în decizii

Copiii adoră să se simtă implicați și responsabili, iar planificarea traseului a devenit o activitate de echipă. Le dăm ocazia să aleagă între două variante de drum sau să decidă unde vom face pauze (dacă facem drumuri lungi). Astfel, nu doar că învață să se orienteze și să planifice, dar sunt și mai entuziasmați.

3. Reguli clare = Călătorie fără stres

Probabil cel mai important lucru în aceste drumuri cu bicicleta îl reprezintă regulile. Regulile sunt fundamentale pentru a ne asigura că fiecare drum cu bicicleta este sigur și fără stres. Pe măsură ce ne-am obișnuit cu aceste trasee zilnice, am dezvoltat un set de reguli clare, pe care le-am stabilit împreună cu copiii, astfel încât toată lumea să știe ce are de făcut în orice situație:

  • Ne oprim mereu la trecerea de pietoni – Indiferent de context, nu ne grăbim să traversăm. Adulții sunt cei care se asigură că mașinile ne văd înainte să trecem toți în siguranță și tot ei conduc și ghidează copiii până când trecem de jumătatea drumului. Pe străduțele mici, cu vizibilitate redusă, eu merg întotdeauna în față și mă opresc pe trecerea de pietoni pentru a mă asigura că mașinile care se apropie mă văd, astfel încât copiii să poată traversa în siguranță fără să fie nevoiți să coboare de pe biciclete. Pe străzile mai aglomerate, coborâm toți de pe bicicletă și traversăm pe jos.
  • Stabilim dinainte ordinea în care mergem. În zonele mai sigure, cu trotuare largi sau parcuri, putem merge alături, dar în general, eu stau în spatele lor și îi depășesc când ne apropiem de o trecere de pietoni, pentru a le facilita trecerea.
  • Dacă nu avem piste și trebuie să mergem pe trotuar, avem o regulă foarte clară: nu claxonăm pietonii și nu pedalăm cu viteză în zonele aglomerate. „Scuze, pardon!” este regula de aur atunci când întâlnim grupuri de pietoni care blochează trotuarul.

4. Parcarea bicicletelor și trasee bine definite

Planificarea nu se termină cu alegerea traseului, ci trebuie să ne gândim și la parcarea în siguranță a bicicletelor. Noi le legăm de fiecare dată cu un antifurt. Este important să planificăm din timp unde vom lăsa bicicletele și să avem trasee clare, astfel încât să evităm surprizele pe drum, mai ales atunci când suntem contra cronometru. De exemplu, traseul pe care îl facem înspre școală și înapoi acasă, l-am testat într-o zi obișnuită, când nu ne grăbeam să ajungem nicăieri, pentru a vedea care pot fi toate eventualele provocări și pentru a alege cea mai bună opțiune.

5. Exersăm scenarii de tipul „ce-ar fi dacă”

Mersul cu bicicleta prin oraș implică să fii pregătit pentru imprevizibil. Ce faci dacă o mașină vine prea repede dintr-o intersecție? Sau dacă apare un obstacol brusc? Am exersat împreună diverse scenarii pentru a ne pregăti să reacționăm rapid. Am transformat aceste antrenamente în jocuri de rol și discutăm de fiecare dată situațiile noi care apar pe drum.

6. Siguranța pe primul loc

Mersul prin oraș poate veni cu tot felul de situații neașteptate, așa că ne-am echipat cu un kit de urgență: pompă pentru roți, plasturi pentru pene de cauciuc, sticla cu apă și, casca, desigur, – care nu este negociabilă. Noi folosim pentru copii căști de la Woom și Liewood, dar presimt că ne vom reprofila curând la căști fullface. Pe lângă asta, mănușile călduroase sunt esențiale dimineața, acum că este destul de rece, iar o lumină frontală și una pe spate devin obligatorii pe măsură ce zilele devin mai scurte.

7. Planificăm ruta în funcție de cum ne simțim pe ea, nu în funcție de cel mai scurt timp

Traseul cel mai scurt nu este întotdeauna cel mai bun – Nu ne sfiim să adăugăm câteva minute la traseu dacă asta înseamnă condiții mai bune: trotuare mai late, rute care trec prin parcuri sau evitarea trecerilor de pietoni mai periculoase. În plus, un trotuar fără mașini parcate care să ne încurce este întotdeauna binevenit. Drumul nostru spre școală ar putea fi unul mai scurt, de 10-12 minute, dar trist, sau acesta, de 15-20 de minute, în care mai bine de o treime din drum traversează un parc, de unde ne luăm doza de energie și liniște, iar în rest străbatem bulevarde cu trotuare largi sau străduțe cu căsuțe din povești.

8. Învățăm despre trafic într-un mod distractiv

Drumurile pe bicicletă sunt ocazii perfecte pentru a învăța despre trafic. Vorbim despre semnele de circulație, cum să fim atenți la mașinile parcate și de ce șoferii fac anumite manevre. În loc să fie stresant, învățăm regulile de siguranță prin joacă, ceea ce îi face pe copii mai conștienți și responsabili.


Plimbările prin parcuri, păduri sau pe piste sunt despre relaxare și conectare – pedalatul devine o joacă, iar timpul nu contează. În schimb, când traversăm orașul pentru a ajunge la o anumită oră, lecția este una de organizare, atenție sporită și adaptare la realitatea că sunt mulți șoferi care nu acordă prioritate.

Însă, la finalul zilei, cel mai important este să ne bucurăm de drum. Și cine știe, poate copiii noștri vor deveni următoarea generație de cicliști urbani care vor schimba orașul!

Dacă ți-a plăcut acest articol, poți susține pagina Momadica distribuind articolul, dând like paginii de Facebook şi/abonându-te la newsletter-ul blogului pentru a fi la curent cu ultimele articole și pentru a primi materiale speciale. Mă găsești și pe Instagram.

Iar dacă ești pasionat de comunități, te aștept în grupul meu de educație prin călătorii și călătorii long-term– Worldschoolers România.

* Disclosure: acest articol poate conține linkuri afiliate. Aceasta înseamnă că fără nici un cost adițional pentru voi, eu pot câștiga un mic comision dacă voi le accesați și faceți o comandă.

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *