Nu știu dacă v-am mai spus ce mult iubesc deltele. Plimbările pe canale, apropierea de mare, sutele de păsări necunoscute și vegetația înaltă și verde, mă fac de îndată să zic da oricărei aventuri la gura de vărsare a râurilor.

Tortuguero s-a aflat pe lista noastră încă de la început, chiar dacă știam că nu vom putea fi martorii momentelor încărcate de frumos, de a urmări broscuțele în drumul lor spre mare. Ne-am luat rămas de la Mitsubishi și l-am rugat să ne aștepte cuminte și plin de bagaje în parcarea plătită (10 dolari pe noapte).

Tortuguero – numit anterior Turtle bogue, a fost poreclit astfel de jamaicanii care veneau în zonă. Tortuguero mai este numit și “Amazonul Costa Ricăi”, pentru că este o deltă uriașă în care mai multe râuri se împletesc și se varsă în mare. Când Cristofor Columb a ajuns în zonă și a numit Costa Rica – “coasta bogată” (1502), povestea în descrierile sale despre cum mii de țestoase de mare păreau că acoperă marea. Mulți ani mai târziu, pe la 1950, aceste țestoase deja rămăseseră în număr extrem de mic, din cauza celor care le vânau să le mănânce. Broaștele țestoase au făcut faimoasă această zonă și tot lor li se datorează inaugurarea parcului Național Tortuguero, al treilea cel mai vizitat parc național din Costa Rica, plin de mangrove, mlaștini, păduri tropicale și lagune.

Din primul moment, ne-am deschis bine ochii și sufletul la ce avea să urmeze. Păsările păreau că dansează pe ramuri atunci când ne apropiam, dar ele își uscau, de fapt, aripile la soare după vânătoarea de pește, ca să poată zbura din nou.

Șopârle de un verde superb se pregăteau să alerge pe apă (numite și șopârla lui Iisus sau basiliscul de smarald, două nume alese pe bună dreptate).

Doi pui de crocodil ne-au întâmpinat timizi, unul înotând mișelește, de aproape l-am văzut, altul stând mândru pe mal, privind melancolic în zare. Iar vremea, hm, a fost exact cum trebuie. Culmea, în cea mai ploioasă zonă a Costa Ricăi și în al zonei microclimat ploios, ne-a întâmpinat cel mai dulce soare.

Aici am ajuns cel mai aproape din cât am fost vreodată de vama cu Nicaragua, la doar 40 de minute distanță cu barca. Însă costaricanii fac mereu glume când menționează asta, că ei nu ar vrea să ajungă acolo prea curând.

Deși a fost distrusă în mare parte de oameni, Tortuguero este un exemplu emoționant de readucere la viață a unui întreg ecosistem, prin pădurea secondară care crește nestingherită astăzi aici și se dezvoltă din ce în ce mai puternic.

Zona este un mix de culturi și se vorbesc atât spaniola, cât și engleza creolă (patois). Înainte ca turismul să înflorească în zonă, pescuitul era activitatea de bază. La câteva mii de pași, aș zice totuși 3 sau 4, nu prea multe, se află și micul sat Tortuguero, cu mai puțin de 2000 de locuitori și cu o lungime a străzii principale mai mică de 400m. Noi nu l-am văzut decât dinspre mare, după o lungă plimbare pe plajă la apus, unde localnicii se aruncă în ape și se joacă cu copiii negri de nisip, unde te aleargă cu o bardă grasă în mână să te întrebe dacă poftești vreo nucă de cocos, unde pe porțile căsuțelor, observi scris că se închiriază dușuri și toalete.

Ce trebuie să știi despre Tortuguero

• Înainte să vii aici, poate ar trebui să știi că în Tortuguero nu circulă mașini. Nu există, de fapt, căci nu ai ce face cu ele. Nu ai pe unde le conduce. Canalele sunt singurele drumuri dintre insulele deltei.

• Poate ar trebui să știi că pădurea de azi a Tortuguero-ului, crește abia de puțin peste 40 de ani. Pentru că aici, până în 1975, toată lumea a tăiat pădurea tropicală cât de mult a putut. Pentru bani, desigur. Puiul C. m-a întrebat atât de des: mama, de ce tăiau pădurea? Pare foarte greu de înțeles pentru un copil cum ajung banii mai valoroși decât viața. Ce bine ar fi ca nici adulții să nu înțeleagă asta!

• Neapărat să știi că un tur dis-de-dimineață sau, dacă nu, la amiază cu o bărcuță silențioasă, poate să îți aducă cele mai frumoase amintiri drept cadou.

• Poate ar trebui să știi că oameni sunt calzi, primitori și își cunosc și iubesc atât de mult locul, încât îți dorești să fii ca ei. Își amintesc cu nostalgie cum din dreptul canalelor, puteai vedea oceanul, căci pădurea de azi nu apucase încă să crească. Trebuie să simți dragostea cu care oamenii locului iau în palme apa lagunelor, să îți arate cât e de curată. De vină pentru culoarea tulbure este doar fundul apei, acoperit de mâluri maronii. Cum luau o canoe și mergeau cu ea prin lagune, doar ca să se scalde alături de caimani și crocodili. Cum își învață și azi copiii și nepoții numele plantelor și animalelor care viețuiesc aici în pace și a căror comunitate se dezvoltă din ce în ce mai mult, de când zona a fost ocrotită și reîmpădurită. Cum diferențiază cu pasiune ghizii femelele de mascule, ba chiar au și tatuaje cu animalele junglei.

• Ar mai trebui să știi că în Tortuguero, cresc copaci cu carambola (fructul stea) cu un gust pe care nu l-am întâlnit în nicio altă parte. Că Marea Caraibilor pare încruntată și dură, neprimitoare de parcă și-ar merita alt nume, poate al Mării Negre, însă, de fapt, localnicii știu că nu e chiar așa, și se răsfață în valurile ei, râzând pericolului în față.

• Cu siguranță ar trebui să știi că e un sentiment unic să fii atât de aproape de natură. Să privești un caiman care pare că râde spre soare sau chiar un crocodil uriaș de la distanță de un braț-două, ei să nu pară deranjați, și culmea, nici tu vreun pic, ba chiar fascinat.

• Să vezi păsările anhinga (din familia cormoranilor) care înghit pești întregi cu solzi, și să te întrebi ce noroc a dat peste tine ca natura să te primească martor la cele mai intime scene.

• Să ridici privirea și să te amuzi de elegantul joc în 5 membre ale maimuțelor păianjen – cele mai mari maimuțe din Costa Rica.

• După ce vii în Tortuguero, te apropii mai mult de ființe ce îți păreau fioroase (crocodili și caimani) înainte să îi cunoști în natură. Însă, după ce ajungi să îi cunoști față în față și să afli lucruri despre ei, începi chiar să prinzi drag, ba chiar îi privești cu compasiune. Știați că puii de crocodil sunt extrem de vulnerabili, doar 1 pui dintr-o mie de ouă ajungând la vârsta de adult? Pe lângă faptul că sunt lăsați independenți când au cam 1m, uneori părinții îi mănâncă pentru că uită că sunt ai lor. Cei care au ceva mai mult noroc încât să depășească acest moment, pot fi în orice moment prădați de stârcul tigru sau de alte vietăți pofticioase. Ba chiar nici când ajung la o lungime de 2m nu au o viață lipsită de pericole, ei putând fi prădat fără greutate de jaguari, de exemplu.

Cum se simte să faci un tur de noapte prin junglă (cu cei mici sau fără)

Aici, în Tortuguero, am făcut și primul nostru tur de noapte din junglă. Ne-a plăcut atât de mult, că de acum probabil îl vom încerca pe oriunde ne poartă pașii. Liniștea serii, lumina lunii, pașii timizi pe poteca îngustă, țânțarii enervanți de crepuscul, bucuria de atunci când vezi prima broscuță, ochii mari ai copiilor atunci când ating cea mai puternică pânză de păianjen, stropii mici de apă care te stropesc când barca merge repede prin întuneric înapoi spre cameră.

Uimirea că există insecte cât o furnică ce îți pot provoca dureri asemănătoare împușcăturilor; păsări colibri clocindu-și ouăle; broscuțe de 1cm cu pielea atât de otrăvitoare încât dacă pielea lor ar intra în contact cu sângele tău, ai putea să dispari în doar câteva minute; păianjeni a căror pânză aurie este mai subțire decât firul de bumbac, dar de 5 ori mai puternică decât oțelul.

“Nu îți face griji, dacă te rătăcești în pădurea tropicală”, ne-a spus Pierro. Sunt plante comestibile în pădurea tropicală, ca bobițele mici și albastre din care el a gustat, noi încă nu am avut curaj; găsești apă proaspătă și bună de băut în copacii precum palmierul călătorului (Ravenala madagascariensis), ba chiar și ciuperci cunoscute – ca urechile lui Iuda (Auricularia auricula-judae).

Am aflat multe și despre păianjeni, căci încă nu ajunsesem să îi studiem în detaliu. Că sunt foarte puțini păianjeni periculoși, că majoritatea doar ciupesc și trece, chiar dacă oamenii se tem foarte tare de ei. “În schimb, ferește-te de cei cu galben-portocaliu pe picioare și pe spate”, ne-a spus serios Pierro.

Nu am reușit să găsim micul caiman care se ascunde în baltă, dar am văzut chiar și urme de jaguar pe scoarța copacilor. Sătenii se laudă că îi văd destul de des (sunt cam 37 de exemplare în zonă), mai ales în sezonul de împerechere, când se plimbă pe plajă în căutarea puilor de țestoasă.

Idei de cazare în Tortuguero

Noi am stat două nopți la Mawamba Lodge și am auzit lucruri ok și despre cazările care se adresează unui buget un pic mai mare, precum Pachira Lodge. Ce e super important să știi e că o cazare bine aleasă, îți va oferi multe alte surprize plăcute pe parcurs, cum ar fi o faună bogată în jurul căsuței, un ghid fantastic în barca ce te aduce la cazare, o panoramă bogată, comoditate în alegerea activităților auxiliare și chiar un cadou comestibil la plecare, care pentru noi a fost mult mai valoros decât am fi bănuit. Cazările au, în general, propriul miniport, restaurant, piscină, așa că nu trebuie să îți faci griji că te vei plimba de colo-colo ca să îți împlinești dorințele.

Noi am avut doi ghizi “rezervați” prin Mawamba Lodge, Pierro și Brian, ambii excelenți. Nu vă mai spun ce mult contează un ghid bine pregătit, ambele excursii au făcut senzație în familia noastră. Copiii se joacă mai nou că sunt ghizi, deci deja avem vreo 3 în familie. Căsuțele de aici sunt mici, de lemn, cu parfum proaspăt de ylang ylang în aer. Și cu zgomot de valuri pe ritm de greiere și de broscuță.

Deși sunt 5 sau 6 sunete pe care le auzi în mod constant din camera în care dormi, desigur, cu geamurile larg deschise, totul pare că se leagă armonios într-o operă muzicală compusă de maeștri. Grădina din spatele căsuțelor, plină de strelitzia, banani și fluturi, te invită la o plimbare, la un moment de relaxare, iar marea jucăușă de la mai puțin de 100m, te îmbie să o respiri, să te așezi pe nisipul negru și enervant de fin și lipicios pe piele, să admiri șoimii ce își dau bobârnace în aer sau copiii care cochetează cu spuma valurilor de la mal. Sigur că sunt și păsări colibri, și tucani, și pelicani, și papagali uriași, egrete și tot felul de cormorani. E un deliciu să privești cerul și ramurile copacilor, e o lecție de zoologie pură, în continuă mișcare și cu constantă mirare pentru noi.

---

Când vii în Tortuguero, trebuie să știi că o să primești mai mult decât te așteptai. Că e simplu, pur, crud, raw. Că dimineața, vei auzi toate păsările pământului. Că atunci când se aude vreun zgomot puternic e ori o păstaie de mimosa care explodează când pică de pe ramură, ori poate o iguană care se hotărâște prea brusc să coboare din copac. Că seara, nu te mai saturi să te plimbi prin junglă și să îi cunoști secretele.

Tortuguero este o experiență minunată de la cap la coadă, care te inspiră să te contopești cât mai mult cu natura. Dar ea rămâne, negreșit, o zonă din care putem învăța lecția excelentă că turismul responsabil poate înlocui practicile care pun în pericol natura, aducând prosperitate localnicilor și lăsând în urmă o planetă mai fericită.

---

Dacă ți-a plăcut acest articol, poți susține pagina Momadica distribuind articolul, dând like paginii de Facebook şi/abonându-te la newsletter-ul blogului pentru a fi la curent cu ultimele articole și pentru a primi materiale speciale. Mă găsești și pe Pinterest şi Instagram.

* Disclosure: acest articol poate conține linkuri afiliate. Aceasta înseamnă că fără nici un cost adițional pentru voi, eu pot câștiga un mic comision dacă voi le accesați și faceți o comandă.