Zilele astea ne cuibărim mai mult ca nicicând. Suntem doar noi cu noi, fără treburi, fără deadline-uri, fără planuri. Sunt zilele în care ne lăsăm timp să respirăm, fără să ne simțim vinovați. Zilele în care ne savurăm unii pe alții, fără să ne uităm la ceas. Zilele în care îți dai seama, cu adevărat, despre ce e Crăciunul.
Căci nu e vorba de câte cadouri. Nu e vorba de cât de mult cresc cozonacii. Nu e vorba despre cât de ordine e în sufragerie. Nu e despre cum v-ați îmbrăcat și nu e vorba nici măcar despre pozele de lângă brad.
Ca și cum atât ar fi și apoi s-ar opri lumea. Despre cât ați râs, cât v-ați jucat, cum v-ați îmbrățișat, cum v-ați privit, cum v-ați ascultat.
Despre mâinile lor mici care au mai crescut un pic (dar șșșș – nu o să spunem nimănui) ce încă încap perfect în ale tale. Despre râsul de spiriduș care îți umple întâi inima și apoi casa. Despre magia care plutește pretutindeni, doar pentru că ei au puterea de nedistrus de a crede. Și despre felul în care ni se face pielea de găină când îi auzim chiuind, atunci când după 24 de zile de așteptare, dorința li se împlinește. Învățându-ne și pe noi să credem din nou, învățându-ne să fim din nou copii.
Despre piciorușele grase, care se înfig în podea când vă alergați prin casă. Despre năsucurile imperios necesar de pupat pe care le zărești primele atunci când se ascund după perdea. Despre trupușoarele alea mici care te cunosc pe dinăuntru și care se lipesc perfect de tine atunci când ți se aruncă în brațe.
Despre vorbe frumoase, despre răbdare la nesfârșitele “de ce-uri”, despre cum le sunteți alături atunci când fac greșeli, despre cum îi conțineți și îi lăsați să fie, atunci când izbucnesc.
Despre cum am făcut dintr-un an neobișnuit anul în care am stat și mai mult unii cu alții, despre cum din restricții am inventat momente dragi, cum am transformat fricile în scări, cum am făcut ce am putut cu ce am avut.
Pentru că, în fapt, Crăciunul nu este despre ce am făcut corect. Ci este despre ce am făcut din iubire.
Sărbători fericite!
0 Comentarii