Îmi amintesc amuzată seara în care am ajuns, în care ne gândeam nedumeriți dacă vom avea ce să facem 2 săptămâni aici. Ajunsesem înfometați, toate restaurantele închideau în jur de 23:00 și ne-a luat o veșnicie să traversăm o stradă dintr-un giratoriu ca să ajungem la un 7/11. De la 7/11 ne gândeam că ne întoarcem cu ceva de mâncare, dar nu am văzut magazin mai trist în viața mea, așa că ne-am întors doar cu apă și cu multă speranță că ziua următoare va fi mai bine. Noroc de fructele pe care le aveam din România și pe care nu apucasem să le mâncăm în Krabi, ele ne-au salvat seara. Cazarea părea ok, zona un pic părăsită, veneau mirosuri ciudate dinspre tarabele care vindeau mâncare pe băț în stradă și 2 copii ne adormeau în brațe. Pe marginile drumului, buchetele de fire de electricitate ne acompaniau oriunde mergem, iar pe ele surprindeam des veverițe sure acrobate, bucuria puiului C.

Dar, mai curând decât speram, Chiang Mai și-a dat arama pe față. Și ne-a învățat o grămadă de lucruri:

1. Am învățat că Chiang Mai are un sezon aparte, numit “burning season”, ca urmare a activității umane de ardere a terenurilor și are loc în lunile februarie, martie, aprilie. Agricultorii pregătesc astfel pământurile pentru o recoltă nouă, însă mai ales în zonele de depresiune, fumul stagnează și aerul este atât de poluat încât respiratul devine periculos. Din fericire, noi am învățat asta încă de acasă, citind tot felul de articole precum acesta, astfel că ne-am făcut planul astfel încât pe 1 februarie să ne îndreptăm deja spre sudul Thailandei și să ne bucurăm de Chiang Mai în luna ianuarie, când aerul este încă bun de respirat și curat. Calitatea aerului scade apoi îngrijorător de mult, indicii ajung la valori de 300, ceea ce înseamnă că nu se recomandă statul în aer liber – aerul devine gros și gri, respirația este vizibil îngreunată. Puteți verifica indicatorii de calitate a aerului aici și aici puteți vedea statisticile pe harta lumii în timp real. Așa că este bine să luați în calcul aceste informații atunci când vă planificați vacanța în nordul Thailandei, pentru a evita cu succes acest fenomen.

2. Am învățat să traversăm ca o echipă de ninja. A doua zi am tras aer (?!) adânc în piept și ne-am pus pe explorat, cu sisteme și căruț (mă întreb ce-a fost în capul nostru). Goana traversărilor ne-a făcut rapid să ne dăm seama că echipamentul nostru are ceva în plus – și anume – căruciorul. Zilele care au urmat am căpătat o vitejie nemaipomenită, astfel că am ajuns la finalul acestei experiențe de 2 săptămâni să trecem strada fluierând cu copiii în sisteme și cu căruciorul îndesat cu cumpărături, și cu o bară-între-timp-ruptă ca niște gazele printre lei flămânzi și să și zâmbim în timpul ăsta.

3. Am învățat că în Asia găsești cafea super bună. Câteva dintre locurile pe care le-am încercat și ne-au uluit cu cafeaua grozavă și cu un stil de te unge pe suflet au fost Ristr8tto, Akha Ama Coffee, și Graph Cafe. Despre specialty coffee-urile din Thailanda, voi scrie mai multe aici.

4. Străduțele se transformă odată cu lăsarea serii sau chiar din timpul zilei. Circulația se închide, oamenii scot mesele și pun marfa pe ele. Fie că vorbim de șalvari cu elefanți la 13 lei (10 baht), de bijuterii handmade sau sculpturi în săpun, de eșarfe din cașmir fals sau adevărat – cine poate ști, de viermi de mătase și lăcuste prăjite, este o adevărată peripeție să mergi aproape strivit dintr-un capăt al altuia al bazarelor de noapte. Însă experiența merită, măcar o dată.

5. Am învățat că mâncarea de până acum a fost o minciună. Pe bune. În primele zile am făcut și un curs de bucătărie thailandeză, unde am aflat câteva dintre secretele lor, cum ar fi că thailandezii vor să simtă toate gusturile (spun ei – sărat, acru, dulce și picant) într-o singură îmbucătură. Și în sfârșit am găsit mâncarea pentru care a fost inventat cuvântul “picant”. De la Pad Thai, la Tom Yum Soup, la Curry, Kao Soi, la Sticky Rice with Mango, dacă ajungi în nordul Thailandei, încearcă-le, OBLIGATORIU, PE TOATE. La restaurantele vegetariene în care am mâncat, ne-au dat pe spate pasta de maracuja și caju, steak și burgeri suculenți din niște ciuperci divine, spring rolls în foi nude de orez, toate ne-au rămas pe papile și în inimă. Iar dintre fructele tropicale, nu ratați durianul, mangusteen-ul, jackfruit-ul, mărul-trandafir, guavele și, bineînțeles, papaya. Vă dați seama, despre alimentație, mâncare, restaurante în Chiang Mai și Thailanda vor mai urma ceva postări.

6. Am învățat că de foame, în Chiang Mai poți să bei. Ne-am întors cu greu la limonadă, după ce la fiecare terasă aveam câte 10 variante de shake-uri (fructe proaspete mixate cu gheață), smoothie-uri (fructe proaspete mixate cu lapte sau lapte de cocos), lassi (fructe proaspete mixate cu iaurt) și nuci de cocos proaspete, reci sau la temperatura camerei.

7. Am învățat bucuria cu care intră oamenii în temple, deschiși, liberi, desculți, zâmbitori, relaxați și mi-a plăcut la nebunie. Partea preferată a puiului C. a fost cea cu descălțatul la intrarea în templu (și, de altfel, cu descălțatul peste tot), iar a noastră – deschiderea călugărilor budiști de a povesti despre provocările pe care le întâmpină atunci când aleg această cale. Se spune că fiecare bărbat încearcă măcar pentru câteva săptămâni acest mod de viață, pentru a învăța principiile budismului și autodisciplina.

8. Am învățat să ne lăsăm surprinși. Mergând pe străduțe niciodată nu știi ce bucurii noi găsești. Baruri spaniole cu gipsy jazz în stradă, atunci când toată lumea e la culcare, sesiuni de jamming la cel mai faimos bar de jazz din oraș, unde lumea se îngrămădește din bar până în mijlocul străzii să simtă muzica, songthaew-uri (un mijloc de transport care seamănă cu o dubă ce are în spate, pe laterale, două canapele) pregătite de distracție cu boxe și lumini colorate, seri de salsa în aer liber, tarabe la care îți poți face singur o cutie muzicală sau de la care poți cumpăra agende din balegă de elefant reciclată, festivaluri de creveți în stradă, parcuri uriașe de un verde aproape asurzitor, galerii de artă în restaurante, păduri, cascade și triburi refugiate în împrejurimile deluroase și delicioase.

9. Am învățat că oamenii sunt binevoitori și dornici să îți fie de ajutor. Oamenii sunt veseli, sinceri, relaxați, calzi, de parcă trăiesc în alt timp (de fapt, acum în Thailanda este anul 2562 conform calendarului lor). Ne-am întors super pozitiv încărcați de acolo și aș repeta oricând experiența.

O vacanță cât o viață mai mică, așa de dense sunt clipele în Chiang Mai. Aștept și impresiile voastre despre acest oraș din care noi nu am mai fi plecat.