Voi începe articolul cu o mică specificație: deși îmi place tare mult să folosesc limba română, mă enervează la culme că nu avem termeni specifici pentru copii, pe parcursul evoluției lor. Până la etapa de sugar, inclusiv, ne putem referi la puiuți drept nou-născuți și, respectiv, sugari, însă apoi copiii se transformă în aparținătorii dogmelor sociale, în preșcolari mici, preșcolari și școlari. Astfel, până voi găsi un termen mulțumitor, mă voi juca cu echivalentul vârstei de 1-3 ani din engleză – toddler, sau, poate, îl voi traduce stângaci, în corespondentul – copil cu mers șovăitor :D.

De când s-a născut puiul C., viața este mult mai antrenantă: deși eram dinainte obsedată de-a dreptul de organizări și eficientizări, care pot fi folosite pe termen lung (exemplu: liste de obiecte de pus în bagaj pentru tipul de călătorie, planificarea meselor în Google Calendar pentru săptămâna următoare, activități și locuri de neratat pentru următoarea lună), acum acestea au devenit de-a dreptul indispensabile pentru o viață cât se poate de liniștită (asta nu înseamnă prea mult).

Pentru că mereu ne-au plăcut călătoriile, viața noastră nu s-a schimbat prea mult în această privință; doar modul de abordare și organizare. Ce-i drept, nu mai poți face cu aceeași frecvență escapade gen city break și nici drumuri lungi dintr-o bucată, însă toate acestea vin și cu părțile lor bune. Înveți să planifici totul relaxat, să nu te grăbești, să faci din drum în sine o destinație, în care să vii cu tot felul de idei pentru o călătorie lină.

Astfel, pentru călătorii minunate alături de cei mici, recomand cu desăvârșire:

 

1. Organizarea și planificarea bagajelor

În funcție de destinația și perioada în care mergi, fie ea mare, munte, străinătate, cel mai ușor este să îți faci lista cu cele necesare din timp, luând în calcul și eventualele schimbări de vreme sau ușoare probleme. Noi avem o listă pentru mare, o listă pentru munte, o listă pentru camping (cu cortul), o listă pentru atunci când vrem să gătim în deplasare și o listă pentru lungă durată (plecări de peste 2 săptămâni). Cea mai lungă plecare de când s-a născut puiul a fost de 3 luni și jumătate, și a fost destul de lung timpul de organizare, întrucât, la această vârstă, activitățile și abilitățile se schimbă, la propriu, văzând cu ochii, așa că trebuie să anticipezi foarte amănunțit.

Ce aveți de luat în considerare aici? Dacă vreți scaunul de masă de acasă (noi avem unul special pentru plecări, care se odihnește în portbagaj, de la ikea – e foarte practic), dacă vreți să îi faceți baie sau veți folosi cabina de duș de la cazare (majoritatea nu au cadă, așa că puteți lua cu voi o cădiță gonflabilă, în funcție de spațiul din mașină), dacă e mai potrivit să luați cu voi căruciorul sau sistemele de purtare sau ambele. De asemenea, noi am implementat conceptul de rucsac cu cărți și jucării – din care mai scoatem câte ceva atunci când mediul ambient nu e destul de interesant și de “jucării pentru mașină”, care trebuie să fie mega-interactive și interesante și, de preferat, să stea doar acolo, astfel încât puiului să i se facă dor de ele.

 

2. Alegerea cazării

Este foarte important să faceți un research serios în ceea ce privește cazarea, uitându-vă la chestiuni total diferite de cele de până să aveți pui. Există unități care oferă scaun de masă, pătuț, loc de joacă, ceea ce vă scutește de niște bagaje în plus. Dacă dormiți cu copilul, precum noi, cel mai probabil aveți nevoie de un pat matrimonial (nu twin, pentru că va fi nasol pentru persoana din mijloc) de minim 160X200, pentru un somn confortabil. Curtea și spațiile verzi sunt un criteriu minunat pentru zilele în care doriți să leneviți la cazare. Accesul la bucătărie, de asemenea, dacă doriți să îi preparați micuțului sau familiei, mese sănătoase. Alte criterii de luat în calcul sunt: existența internetului wi-fi (pentru o planificare mai bună a călătoriiilor și urmărirea prognozei), parcare în curte, apă caldă non-stop (o să vă mirați, dar mai există și locuri cu program pentru apă-caldă, sau unități care folosesc boilere ce sunt suprasolicitate).

 

3. Zona cazării

Am trecut asta drept un criteriu separat, deoarece este de o importanță majoră, din 2 motive: apropierea de un supermarket/piață etc și găsirea de unități de alimentație (restaurante etc.), dar și dacă drumul este într-o stare bună (asfaltat) și vă permite să ajungeți ușor în destinațiile dorite. Noi am avut surprize de tot felul. În ultima călătorie lungă (aproximativ 3 săptămâni), din Parcul Natural Apuseni, am găsit numai carne congelată, ouă cu cifra 3 (și câteva de casă, se cresc destul de puține găini în zonă din cauza animalelor sălbatice) și, nici măcar, vinete și dovlecei. Altă surpriză a fost iarna trecută, în Canare, unde am petrecut mai bine de 3 luni și, unde, iaurturi naturale fără arome sau zahăr (printre preferatele lui C.), se găsesc doar în magazinele Bio sau în lanțurile de supermarket.

 

4. Nevoia unei truse de urgență

Studiul zonei în care mergi te ajută mult să indentifici eventualele probleme și să te înarmezi, de acasă, cu tratamente naturiste/homeopate/alopate/ sau ce îți poftește inima. Cel mai probabil, varietatea produselor și prețul diferă mult de la zonă la zonă și nu vrei să te trezești în miez de noapte că nu ai cu ce desfunda nasul copilului (nu mi s-a întâmplat mie, ci unui prieten :P). De asemenea, este indispensabilă o asigurare de călătorie. Paza bună trece primejdia rea.

 

5. Planificarea drumului propriu-zis

 

Până la cam 6 luni (vârsta la care copiii încep să stea în fund nesusținuți), opririle erau foarte dese, odată pentru că poziția din scoică nu trebuie menținută mai mult de 1h:30 (unii dintre cercetători susținând că ar trebui chiar să facem o pauză la fiecare jumătate de oră) și, bineînțeles, pentru opririle de “mult-iubita țiți”. Noi am mers pe calea de mijloc: ne-am planificat opririle cam o dată la oră, cu excepții atunci când copilul dormea (caz în care ne opream la 1h:30-2h).

După ce copilul stă bine în fund, aceste durate au crescut spre 2h, dar încercăm să nu depășim 2h:30-3h, atât pentru luarea de gustări și țiți/alt lapte (care în nici un caz nu se recomandă a fi mâncate în mașină, este pericol de înec, ca să nu mai vorbim de expunerea și a puiului și a mamei în caz de accident), cât și pentru că astfel, copilul nu se va plictisi foarte tare. Noi mergem neîntrerupt atunci când C. doarme (și în mașină chiar se întâmplă des) și facem pauze de minim jumătate de oră atunci când e treaz.

Un alt criteriu ce vă poate ajuta la un parcurs mai lin este sincronizarea drumului din mașină cu orele de somn. Bineînțeles că după o perioadă, cunoașteți aproximativ orele la care doarme cel mic. Astfel, dacă puiul va merge cu mașina sătul de mâncare/țiți, cu jumătate de oră înainte de ora de somn, cel mai probabil să nu riposteze o perioadă lungă, deoarece va adormi ușor.

Pentru perioadele de pui treaz, vă ajută niște idei notate cu activități pe care le puteți face. Sunt atât de multe încât merită o postare separată, dar voi menționa câte ceva și aici: carduri cu obiecte, cărți cu sunete, jucării care se bagă unele într-altele (de tip matrioshka), paie care se pot băga într-un bidon, cântecele de drum, zornăitoare pentru copiii mai mici, lego (dacă aveți răbdare să le culegeți după de printre scaune). De asemenea, persoana care nu șofează, poate varia locul din față cu locul de lângă pui, ca el să aibă varietate și să se joace, pe rând, atât cu jucăriile cât și cu mama/tata.

Tot aici, aș spune că e foarte important să aveți gustări pentru drum și să cunoașteți în ce locuri vă puteți opri pentru luarea mesei. De multe ori, așteptările nu corespund cu realitatea și un research bun poate să vă scoată din belele. De multe ori, notele de pe conturile de social media nu sunt chiar relevante pentru evaluarea unei experiențe. Recomand citirea de review-uri, vă veți prinde repede care sunt reclame și care sunt pe bune. Sau, și mai bine, dacă există posibilitatea sunați un prieten în ale cărui gusturi culinare aveți încredere. Sau, în 2-3 luni, uitați-vă aici pe bloc, am multe recomandări de făcut :), timp să fie!

 

6. Cunoașterea prognozei

 

Înainte nu prea mă interesa cum va fi vremea când plecam undeva. Ploaie sau soare, mă îmbrăcam adecvat și îi dădeam bice cu ce îmi doream să vizitez/fac. Când ai un pui mic, vrei să îi crești confortul în fiecare acțiune întreprinsă, așa că poți să profiți de era tehnologică în care trăim și să studiezi bine prognoza, mai ales dacă ai un itinerariu lung. Ni s-a întâmplat de multe ori, să nu alegem cazarea fixă, ci doar orientativ, și să ne adaptăm la fața locului în funcție de unde era vremea mai frumoasă. E ceva mai riscant și mai obositor, însă merită să fugi de vremea rea :).

 

7. Alegerea itinerariului

În relație strânsă cu criteriul de mai sus, dar nu numai, foarte multe dintre destinațiile de interes de acum sunt în natură. Aș spune, peste 90%. Locurile în care C. poate să alerge desculț, să se joace cu valurile, să sape în nisip sau să colecționeze pietre, să fie umbră, să vadă animale și plante, să stea în apă (fie ea din piscinuță gonflabilă), să descopere, să se murdărească și să râdă în hohote. Având o climă “temperat-continentală” (cu diferențe de doar 50-60 de grade între sezoane :P), în România sunt destule perioade în care preferăm și activitățile din spațiile închise, de genul muzeelor și concertelor de jazz de interior, însă, vara, nu ne bagă nimeni și nimic în casă :). Mai nou, încurajăm fuga de frig în locurile călduroase. Nu regretăm decât pârtia!

 

Așa că, nu ezitați să călătoriți în noua formulă. Trebuie mai multă înțelepciune și anticipare, într-adevăr, însă amintirile pe care le veți forma, nu pot fi comparate cu nimic! Iar surpriza și bucuria din ochii copilului vostru merită fiecare secundă de planificare :).