Călătoriile noastre sunt sub toate formele posibile.

Uneori plecăm în împrejurimile Bucureștiului pentru o zi, alteori facem un city break sau o escapadă în natură pentru 3-5 zile, uneori plecăm o săptămână sau două de acasă, dar cu cea mai mare nerăbdare așteptăm călătoriile lungi, care durează între 4 săptămâni și 4 luni.

Pe măsură ce copiii au crescut iar noi am început să cunoaștem din ce în ce mai bine felul în care funcționăm, durata perfectă a început să se contureze undeva între 6 și 10 săptămâni.

Această durată este determinată de mai multe criterii: cât de îndepărtată este destinația, cât de costisitoare sunt activitățile pe care vrem să le facem la fața locului, ce planuri avem în orașul nostru bază – București și cât de complexă este destinația.

Nu pot să spun că îmi lipsesc prea multe lucruri de acasă.

Ni se pare ciudat că vorbim în română la întoarcere, dar ne revenim până a doua zi. Ne bucurăm enorm de locul nostru ale cărui colțișoare le știm pe de rost, dar ne revine repede dorul de ducă. Ne e dor de prietenii noștrii și de discuțiile interminabile, dar pauzele prind numai bine, la întoarcere avem muuuulte de povestit. Ne e dor să NU căutăm cazări pentru că știm dinainte unde dormim în fiecare seară :)), dar iubim și căsuțele la munte sau corturile pe malul mării.

Însă, clar sunt câteva lucruri care ne lipsesc atunci când suntem plecați mai mult de acasă – un sentiment care se infiltrează subtil – și pe care așteptăm să le reîntâlnim entuziasmați ca un copil care primește tort dimineața.

Baia cu spumă

Nimiiiiic nu se compară cu o baie fierbinte cu spumă aromată.

Este cam primul lucru la care visez când mă întorc acasă. De fapt, visez uneori și în timpul călătoriei :)).

Și cum așchia nu sare departe de trunchi, la asta visează cel mai des și copiii. Sigur, avem cazări în care ne permitem să facem asta, am avut chiar căzi în care am încăput cu toții, ceea ce este cel puțin adorabil (ca la Chichen Itza sau în Cappadocia).

Ne bucurăm deseori de piscine și jacuzzi-uri și de tot ce înseamnă distracție cu apa în costumele noastre de baie preferate.

Dar majoritatea cazărilor au doar cabine de duș în care nu putem să ne răsfățăm ca acasă. Să fie lumina stinsă, câteva lumânări aprinse calm, muzică de pick-up în surdină și răsfăț absolut cu toate gelurile frumos mirositoare, cu o lufă moale și cu o cană de ceai rece de busuioc.

Sistemul audio

Cele mai frumoase cazări sunt cele în care avem sistem audio. Nu sunt multe, dar mă cuceresc deplin (ca în Bordeaux sau la Playa Conchal din Costa Rica).

Muzica face parte de când mă știu din viața mea și ador să facem petreceri în sufragerie 5 sau, pur și simplu, să avem un background sonor în jocurile noastre, la masă, când copiii fac activități.

Cum de cele mai multe ori tot ce avem la dispoziție este difuzorul telefonului sau boxele noastre mici și portabile, una dintre primele îmbrățișări când ajungem acasă, o primește boxa uriașă <3.

Instrumentele muzicale

Aici ne mai amăgim uneori, cărând după noi o chitară sau un ukulele, însă cel mai dor îmi este de pian.

Ce e drept, mi-e dor de el și acasă, pentru că de când au apărut cei mici apuc prea rar să exersez, însă faptul că este aici lângă mine și că pot oricând să apăs două clape, îmi dă un confort psihic greu de egalat.

Acasă este un mediu în care oricând încurajăm cântatul și dansul, o atmosferă care îmi lipsește din alte cazări.

Scărița din baia copiilor

Asta a început de curând să nu îmi mai lipsească, pentru că și Călin, care are 1m, ajunge la majoritatea chiuvetelor și bateriilor.

Dar, până de curând, îi simțeam tare lipsa în unele cazări, unde unul din pitici nu putea să se descurce singur la baie, așa cum a fost obișnuit. Curând probabil că vom relua scenariul, când Leila va mai crește.

Turnul de învățare din bucătărie

Mi-am exprimat iubirea deseori în scris pentru Learning Tower-ul nostru, care ne face viața mai bună și mai frumoasă, atunci când frații nu se ceartă că vor amândoi în stânga sau amândoi în dreapta :)).

El ne ajută să fim împreună în bucătărie și ne lipsește în călătoriile noastre, atunci când alegem să mai gătim și noi câte ceva.

Salonul la care mă vopsesc

Mda, am încercat să mă vopsesc în deplasare și a fost un fail absolut (Tenerife, 2017). Doamne de la salon m-au invitat să repet experiența, poate-poate iese ce trebuie, le-am spus, nu, mulțumesc.

Deși aș putea teoretic să mă vopsesc singură, cum o mai făceam înainte de copii, mi se pare prea mare bătaia de cap, așa că prefer să aștept până ajung în București, la fetele mele dragi de la D’hairapy. Și, nu în ultimul rând, dispozitivele de aranjat părul, pe care cel mai des nu le iau cu mine în bagaj.

Slow cooker-ul

Slow cooker-ul nostru este un călător împătimit, a vizitat probabil vreo 10 țări europene. Nu îl luăm decât atunci când știm că vom sta și la camping sau când nu avem un road trip extrem de activ, așa că ni se face dor de rețetele noastre cu carne care se topește în gură, cum ar fi tacos al pastor, yum.

După cum ziceam, de fapt, ne lipsește bucătăria cu totul și tot ce facem în ea.

Iubim să gătim împreună, iar în unele road trips asta se întâmplă atât de rar, încât ultimele zile sunt definite de pofta de a veni între toate sertarele, oalele, aparatul de gofre și toate celelalte, să gătim.

Jurnalele copiilor

În unul din drafturile mele, zace un articol despre lucruri pe care să le facem înainte de a naște un bebe, și una din recomandările de suuuus de pe listă, este să ții un jurnal de sarcină.

Jurnalele acestea au viață lungă, încă încerc să scriu în jurnalele fiecăruia dintre cei trei copii, dar nu le iau cu mine de fiecare dată, pentru că mi-e frică să nu rătăcesc vreunul.

Așa că abia aștept să ajung acasă să le mai aștern câteva cuvinte.

Salteaua de yoga

Anul acesta este singurul în care nu am luat cu mine în călătorii salteluța de yoga pentru travel, mai mult ca să fac un experiment.

După 10 ani de făcut zilnic (aproape) dimineața yoga, am vrut să încerc și o pauză aproximativă (pentru că am făcut standing yoga în câteva dimineți și acro yoga cu Alex din când în când) ca să văd cum se simte.

Nu prea mi-a plăcut pauza, așa că nu voi repeta experimentul.

În călătoriile cu avionul, îmi cumpăr de obicei o salteluță ieftină pe care să o folosesc doar la fața locului, iar în road trips, o iau pe cea de călătorii cu noi. Însă niciuna nu se compară cu iubita mea de acasă, pe care abia aștept să mă scurg, în prima dimineață înapoi la noi în apartament.

Patul și salteaua cu lumina caldă din dormitor

Deși ușor-ușor ajunge la vârsta la care o vom trăda cu una mai nouă, salteaua noastră încă este locul cel mai bun pentru somn.

Blestemăm cu pasiune saltele de piatră pe care dormim uneori, când abia așteptăm să găsim o saltea voioasă care să ne țină coloanele drepte, pernele cu puf de gâscă în care să ni se afunde capetele fix cât trebuie și draperiile roz prăfuit care ne trezesc în cea mai dulce lumină din câte există.

---

Cam astea sunt lucrurile de care mi se face dor în călătorii. E tare fain să fim plecați și e tare fain să ne întoarcem cu drag acasă.

Încercăm să fim prezenți, indiferent unde am fi, și recunoscători pentru experiențele care ne ies în cale. Pentru că “For everything there is a season, A time for every activity under heaven. A time to be born and a time to die. A time to plant and a time to harvest.” (Ecclesiastes 3:1-8)

Vouă ce vă lipsește atunci când sunteți mult timp plecați?

---

Dacă ți-a plăcut acest articol, poți susține pagina Momadica distribuind articolul, dând like paginii de Facebook şi/abonându-te la newsletter-ul blogului pentru a fi la curent cu ultimele articole și pentru a primi materiale speciale. Mă găsești și pe Instagram.

Iar dacă ești pasionat de comunități, te aștept în grupul meu de educație prin călătorii și călătorii long-term– Worldschoolers România și pentru sfaturi de călătorie în familie – în Grupul familiilor călătoare.

* Disclosure: acest articol poate conține linkuri afiliate. Aceasta înseamnă că fără nici un cost adițional pentru voi, eu pot câștiga un mic comision dacă voi le accesați și faceți o comandă.

Sursă foto: Pexels.com