Am povestit ceva mai devreme cum a început toată povestea cu călătoriile lungi pe timp de iarnă și de ce am ales Insulele Canare. Prima iarnă la cald s-a scurs în La Gomera și Tenerife, două insule superbe, care ne-au primit timp de 4 luni fix ca niște prieteni dragi și ne-au arătat tot ce au ele mai special.

 

 

Două luni în Tenerife

 

 

 

 

Dacă ați citit deja cum ne-au fost primele două luni din prima iarnă la cald, petrecute în La Gomera, știți că la 1 martie ne-am luat tălpășița spre o nouă insulă, pe care o văzusem doar în zbor, când am aterizat în Los Cristianos. Două luni mai târziu, eram aceiași, un pic mai atinși de soare, mai liberi, mai departe de iarnă, cu un calorifer și un scaun de masă de la Ikea peste mormanul de bagaje, îndreptându-ne voioși spre următoarea parte a aventurii.

 

 

După liniștea din La Gomera, am vrut un pic de acțiune și de diversitate. Ne-am gândit că Tenerife ne va satisface setea, cu plajele diverse, negre, albe sau aurii, cu relieful deloc monoton, cu Teidele care pare paznicul insulei, cu multă verdeață, trasee, orașe pietruite, câmpuri de lavă, distracții pentru toată familia.

 

 

Parcă a fost ieri, vă spun. E foarte fain sentimentul când te muți pe o perioadă definită într-un loc anume, în care te regăsești. Tenerife a avut așa un efect asupra noastră, că ne-am întors acolo și următoarea iarnă. O bucată din inima noastră sigur sigur a rămas pe undeva prin Puerto de la Cruz, poate pe plajă, poate pe pietonalele cu murale colorate, poate pe faleza din orașul vechi, poate sus pe deal, la grădina botanică, unde alergam gândindu-ne ce bine e să îți petreci iarna la cald sau poate la umbra Teidelui, care zilnic ne amintea cât suntem de mici.

 

 

Cum este vremea în Tenerife? Dar apa oceanului?

 

 

 

 

Ei, sigur ați auzit discuțiile clasice despre magicele diferențe dintre nord și sud. Nu zic, pe de o parte, au un sâmbure de adevăr, dar după ce stai mai mult în zonă, te prinzi că poate fi și invers, adică în sud furtună, în nord liniște și pace, în funcție de direcția din care vine furtuna de pe ocean. Și când vine, să te ții! Cea mai lungă perioadă în care am făcut naveta a fost de o săptămână la rând, în care zi de zi, plecam din orășelul nostru drag, spre sud, unde plajele rămâneau neatinse de ploi și vânturi reci. Dar am avut și prieteni care au trebuit să facă drumul invers, dinspre sud înspre nord, atunci când furtuna a lovit partea mai caldă a insulei. Totul e despre noroc, prieteni! Din fericire, Tenerife nu e o insulă prea mare, iar autostrăzile sunt ce trebuie, așa că e simplu să ajungi dintr-o parte în alta, în aproximativ o oră.

 

 

Apa oceanului… nu e caldă, dar, știți, nu e nici prea rece. E așa, ca și cum te-ar prinde o ploaie de primăvară un pic nepregătit, cu jacheta în cuier și pantalonii un pic prea scurți. Lăsând poezia la o parte, poate vă ajută acest grafic cu temperaturile apei oceanului. Iarna, cam 22 de grade este maximul de generozitate al Atlanticului, deși poate scădea până spre 19 grade, sau poate urca pe la 23-24 de grade.

 

 

Cum ajungi în Tenerife și ce transport îți recomand pe insulă

 

 

Pe vremea mea, era un zbor tare fain, direct din București în Los Cristianos, care dura 5 ore și jumătate și era operat de Wizz. Ba chiar îl băgaseră de două ori pe săptămână. Dacă urmăreai și Wizz Discount, erai cel mai fericit. Noi am avut bilet doar dus și ne-a plăcut asta la nebunie. Am avut și ceva bagaje, așa că am optat pentru varianta de bilet Priority, care avea câte puțin din tot ce ne trebuia nouă.

 

 

Pe insulă am luat cel mai des mașină de la Auto Plus și Cicar, cu prețuri foarte bune. Nu mai țin minte exact cât de mult am avut nevoie de mașină, dar știu sigur că am stat și o vreme fără. Puerto de la Cruz e un oraș atât de prietenos cu oamenii, cu plaje lungi pe care îți poți pierde urma la apus, cu tot felul de activități și nu am simțit nevoia să îl părăsim mereu.

 

 

Recomand absolut să închiriați o mașină dacă aveți în plan să explorați insula. E atât de ușor de traversat și de ajuns în tot felul de locuri minunate, benzina are preț super bun, parcări găsiți fără probleme și, efectiv, cele mai frumoase locuri sunt bine ascunse de transportul în comun.

 

 

Unde am căutat cazare și de ce?

 

 

Prima săptămână am stat într-un apartament simpatic din San Miguel de Abona, cu vreo 50 de euro pe noapte. Îmi amintesc cum mânuțele puiului C. ajungeau de-a lungul tuturor mobilelor, pășind țanțoș și ușor nesigur. Oasis del Sur e așa de aproape de aeroport, că nu reușeam să numărăm până la 100 fără să mai treacă vreun avion peste noi. Mare atracție pentru puiul C., vă imaginați!

 

 

Apoi, ne-am mutat în Puerto de la Cruz. V-am mai povestit de site-urile pe care am căutat variante de cazare pe termen lung în La Gomera (Spot a Home, Fotocasa, Idealista și altele povestite aici). Așa am găsit și apartamentul care ne-a găzduit în Tenerife. Nu ne-a dat pe spate, era cam mic și întunecos, dar era fix în buricul orașului, aveam și o mică bucătărie, ba chiar și o piscină sus pe complex (în care nu aveam să înotăm niciodată) și o masă de biliard, unde coboram să facem jonglerii cu tacul, cu puiul în sistem. Pentru că era prea din scurt să căutăm altă cazare pe termen lung la un preț bun (asta ne-a costat undeva la 5-600 euro pe lună), am zis hai c-o merge și așa. Am avut ceva peripeții în apartamentul ăsta, unele care s-au transformat în povești haioase, iar altele nu la fel de amuzante.

 

 

Ce buget am alocat călătoriei în Tenerife

 

 

Zbor

 

 

Zborul nostru a costat cam 500 de euro pentru doi adulți și un infant, doar dus, cu o mulțime de bagaje. Am luat cu noi și căruciorul umbrelă. Pare că prețurile au rămas la fel deși au trecut 4 ani de când am fost noi.

 

 

Cazare

 

 

Am stat prima oară o săptămână în sud, în Oasis del Sur, care ne-a costat cam 350 de euro. Cazarea din Puerto de la Cruz ne-a costat cam 550 de euro pe lună, cu utilitățile incluse.

 

 

Mâncare

 

 

• După La Gomera, în Tenerife părea mare boierie. O grămadă de supermarket-uri simpatice, precum Mercadona, unde doamna de la raionul de pește ne făcea cu ochiul mereu când aveau marfă proaspătă. Am găsit magazinașe cochete pe nume Herbolarios, cu făină de tapioca, iaurt bio de capră și chiar Weleda gel de duș pentru puiul mic. Restaurante cu mâncare delicioasă, cu tradiție sau moderne, ce să mai, un adevărat festin. Brutării cu pâini grăsane, care se ridică țanțoșe după ce le-ai apăsat cu degetul și înghețată artizanală, cu gust de fistic și vanilie.
• Sigur că nu mai știu exact care erau prețurile, dar găsiți aici lista de prețuri de la Mercadona. Ne-am bucurat foarte tare de varietatea de pește din Atlantic, creveți, calamari și caracatițe.
• În continuare, găseam destul de greu iaurturi fără bazaconii, zahăr și arome de fructe, un motiv destul de bun să ni-l pregătim singuri, după ce făceam rost de marfă de calitate. Ba chiar, am ajuns la următorul nivel și am început să pregătim și brânzică de casă în tifon, în bucătăria strâmtă pentru puiul C.
• O masă la restaurant variază mult, între 10 și 20 de euro un fel principal. Țin minte că eram fascinată de prețul mic al cafelei și am găsit și câteva cafenele care chiar mi-au plăcut.

 

 

Transport

 

 

Mașina a costat cam 20 de euro pe zi, cu tot scaune de copii. Noi am ajuns cu ferry-ul din La Gomera înapoi în Tenerife, care costă, în prezent, cam 30 de euro de persoană și face cam 40-50 de minute.

 

 

Logistică

 

 

Când am ajuns în Tenerife deja aveam cam tot ce ne trebuie. Scutecele și șervețelele bio se găsesc ușor, la Herbolarios ne făceam plinul de cosmetice pe gustul nostru, iar saloanele aveau prețuri decente, nu și culori potrivite pentru părul meu însă. Am încercat o dată, mi-a fost suficient :).

 

 

Buget pentru activitățile pe insulă

 

 

În afară de activități și experiențe plătite, găsiți aici o mulțime de plaje boeme, care abia așteaptă să fie iubite și descoperite. Sigur că activitățile pe insulă merită un articol separat, dar până atunci, vă las câteva estimări.

 

 

 

 

• Loro Parque (37 euro per adult, 25 euro per copil >6 ani, copiii mai mici de 6 ani au intrarea gratuită); prietenii de la Creștem și Călătorim au povestit recent despre experiența lor cu copiii la Loro;
• Monkey Park (10 euro/adult, 5 euro/copil 5-12 ani, gratuit pentru copiii mai mici de 5 ani);
• Nu am fost la Siam Park dar am merge dacă ne-am întoarce, iar biletul este 34 euro/adult, 23 euro/copil 3-11 ani, gratuit pentru copiii mai mici de 3 ani);
• Tururi de văzut balene și delfini în largul oceanului (34 euro/adulți, 28 euro/copil 3-12 ani, gratuit pentru copiii mai mici de 3 ani);
• Parcuri Naționale, fără plată (nu o mai iei de bună după ce mergi în Costa Rica);
• Teide cu telecabina (37 euro/adult, 18.50 euro/copil);
• Grădini botanice (6 euro/persoană/Santa Cruz de Tenerife, 3 euro/persoană/Puerto de la Cruz).

 

 

*Atenție, prețurile sunt orientative și se referă la biletele pentru non-rezidenți.

 

 

Organizarea excursiei

 

 

 

 

Știam că vrem să locuim o vreme în Puerto de la Cruz încă de când ne făcusem conștiincios research-ul acasă. Părea un oraș prietenos, care cuprinde între străzile sale tot ce căutam noi de la o insulă caldă: oameni simpatici, pește proaspăt, valuri sărate care te stropesc îndrăzneț atunci când te apropii prea tare, apusuri de admirat de pe o bordură înghesuită, cocoțată la margine de plajă, străzi înguste și pietruite cu balcoane pline de flori. Fără surprize, asta am și găsit, atunci când am ajuns.

 

 

Întâi de toate, am profitat că ferry-ul ne-a lăsat în Los Cristianos, în partea de sud, ca să ne aciuăm un pic și pe acolo. Puiul C. era încă așa de mic încă! Mic cât să îți încapă perfect în brațe, dar crescuse într-atât încât să se plimbe de colo-colo de-a lungul mobilelor din casă. Toată plaja era a lui, el o cucerise pe toată. Și pe noi, în fiecare zi, așa ne tot cucerea cu gângurelile sale. Am rămas o săptămână în partea de sud, într-un apartament spațios și aerisit, de unde am cunoscut un pic zona. Ni s-a părut cam turistică, cu clădiri ce ne aminteau de litoralul românesc, înalte și triste, deși se ascundeau după tot felul de culori, restaurante înghesuite, unul după altul, vânzând mâncare monotonă, plaje aglomerate cu șezlonguri și alte plasticuri care nu ne sunt pe plac. Ulterior, aveam să descoperim și locuri simpatice pe partea asta de coastă. Dar, până atunci, ne-am îndreptat pașii spre apartamentul nostru înghesuit din Puerto de la Cruz, din complexul Girasol (adică, pe românește, Floarea Soarelui).

 

 

Unde și ce mănânci

 

 

Ok, și foarte important, când mănânci! Am uitat să vă povestesc la partea despre Gomera, cu ce surpriză rămâneam uneori nemâncați pentru că uitam de a spaniolilor siesta. Care, bineînțeles, e la fel de întâlnită și în Tenerife și care ne-a făcut-o de multe ori, de ajungeam amărâți prin vreun supermarket să încropim rapid un prânz cinstit. Siesta este pauza de prânz, respectată cu sfințenie, care ține cam de pe la ora 14:00 până pe la ora 17:00. Așa că, dacă obișnuiești să mănânci prânzul târziu… ai să te obișnuiești să îl mănânci ceva mai devreme.

 

 

Ce poți să mănânci prin Tenerife?

 

 

• Cartofi canarieni cu mojo picon (verde sau roșu)
• Almogrote (cremă de brânză cu ardei)
• Pește “a la plancha” (pește fript pe tablă, absolut delicios)
• Mâncare de carne de capră (o altă gustoșenie pe care nu trebuie să o ratați)
• Iepure cu sos salmorejo (a nu se confunda cu supa cordobiană salmorejo)
• Paella (cu fructe de mare, pește, pui)
• Zarzuela (o mâncare grozavă cu fructe de mare)
• Brânză de capră (moale, maturată, cremoasă sau ușor afumată, au niște brânzeturi care merită încercate)
• Fructe tropicale (papaya, mango mare, mango mic, banane de gătit, maracuja pe nume local parchita și muuulte altele)
• gofio (niște turtițe cu textură de melasă din făinuri amestecate pe care le primești uneori înainte de masă)

 

 

Regula este să primești aperitiv înainte de a începe să mănânci masa principală, fie pâine și unt cu verdeață, pâine și mojo-uri, pâine și cremă de brânză (almogrote), pâine și maioneză și, ce mi se părea pe atunci tare ciudat, pâine cu ulei de măsline cu sare.

 

 

Restaurante faine în Tenerife

 

 

Bambi Gourmet– un restaurant deschis de români faini, cu specific românesc, cu selecție de vinuri și tot ce trebuie pentru o cină classy, unde am mâncat sarmale non-conformiste și mici reinventați.

 

 

Bodega Julian – SPOILER ALERT, unde aproape am plâns la masă, și nu pentru că mâncarea ar fi fost proastă, căci e GROZAVĂ, ci pentru că la un moment dat toată lumea din bucătărie și care servește a început să cânte acapella, absolut divin, chiar una dintre melodiile mele spaniole preferate. Mielul gătit la flacără înaltă este neapărat de încercat.

 

 

Agora, unde de multe ori ne-am luat micul dejun sau am mers pe înserate să ascultăm trubadurul carismatic de vineri seara.

 

 

Malaika și Art&Co, variante numai bune de băut cafeaua.

 

 

Don Camilo, când ni se făcea dor de pizza sau paste, El Patio pentru o cină cu caracatiță fragedă și Brunelli’s din cartierul vechi Punta Brava pentru steak ca la carte.

 

 

Știu sigur că am fost dezamăgită de mâncarea de la Benijo, și, de asemenea, că am rămas cu gândul la guachinches (un fel de mici crame unde se servește și mâncare), pe care nu am apucat să le testăm. În Vilaflor, la El Refugio de Vilaflor am mâncat o carne de capră grozavă, într-un loc în care nu aveam neapărat speranță, efectiv se topea în gură.

 

 

Amintiri super plăcute ne-au rămas și de la Malela (din San Cristobal de la Laguna), unde ne-am împrietenit cu bucătarul și am mâncat ultimele lui creații (este un restaurant în care meniul se schimbă regulat, iar felurile sunt foarte atent alese, în funcție de sezon).

 

 

Internet și servicii mobile

 

 

Erau zilele alea nebune, în care nu aveam nevoie de internet mai mult decât aveam wifi. Ce dor îmi e de ele! Nu am folosit cartele locale și nici nu am simțit nevoia.

 

 

Am simțit Tenerife ca fiind child-friendly?

 

 

 

 

Oh, da. Căruciorul nostru special de călătorie, teribil de fragil și cu rotițe cât o cireașă s-a descurcat mai mult decât onorabil pe trotuarele lor, pe bordurile lor. Oamenii sunt foarte prietenoși, amabili, râd la copii și au jocul în sânge. La restaurante sunt peste tot scaune de copii, curate și gata să fie puse la dispoziția ta. Iar de gătit, cam toate restaurantele sunt înțelegătoare și te lasă să îți spui preferințele pentru cei mici. Noi obișnuiam să mergem în locurile noi cu brioșe, una dintre ospătărițe ne-a recunoscut chiar ca “cei cu brioșele verzi”.

 

 

Safety și sistem de sănătate

 

 

Tenerife este locul din care m-am întors cu mai puține lucruri acasă. Din neatenția noastră, însă ni se întâmplă de multe ori să uităm tot felul de lucruri și să le găsim exact unde le-am lăsat. Nu și aici, totuși. Momentul dureros a fost furtul hardului meu extern, pe care aveam toate pozele de când eram mică până în prezent, moment pe care nici acum nu prea l-am depășit.

 

 

În rest, Tenerife era, din păcate, cunoscut pentru benzile de hoți români. La Masca, erau chiar afișe în limba română, care se adresau pasionaților de buzunare (ale altora, desigur). Iar la secția de poliție, căci am ajuns și pe acolo, erau, iarăși, afișe în limba română referitoare la traficul de carne vie. Deci, faima nu ne era prea bună, deși nu am simțit niciodată reticență când spuneam că suntem români.

 

 

Sistemul de sănătate nu l-am probat pe pielea noastră în Tenerife, însă clinicile sunt multe, curate și diverse, iar serviciile de încredere.

 

 

Cine și cum a lucrat

 

 

Cum povesteam și în partea cu Gomera, în prima iarnă am fost amândoi ca niște păsărele, libere ca păsările cerului, cu un singur copil, care dormea frumușel la prânz, deci oooh, cât timp liber aveam.

 

 

Atmosfera în Tenerife

 

 

 

 

Ne-a plăcut, sigur că ne-a plăcut. Orașele vii, plajele întinse, străzile înguste, pădurile adânci și punctele de belvedere pe care le căutam cu dor. Nordul nostru verde, cu soare și seri ușor răcoroase, în care scoți cămașa din ghiozdan să mai poți rămâne o vreme să privești stelele.

 

 

Apusurile colorate și serile cu cântec de la terase, înghețata artizanală și plimbările prin parcuri și grădini botanice. Oamenii voioși, cu spirit de sărbătoare și ale lor sieste care ne lăsau nemâncați la prânz. Orașele curate, câmpurile de lavă și același Teide care nu se sătura să ne privească oricât am fi rămas la poalele lui.

 

 

Când ne-am întors acasă?

 

 

Biletul nostru doar dus și-a făcut treaba. Atunci când avem un bilet dus-întors, pare că acolo ne setăm așteptările și e bine oricum ar fi. Atunci când nu știi când te vei întoarce, afli mai multe despre limitele tale, despre când ți-a fost de ajuns, când ți se face dor și altele asemenea.

 

 

După aproape 2 luni de Tenerife, am hotărât că ne-am făcut plinul de căldură și noutate, așa că ne-am făcut frumos băgăjelul și ne-am întors la noi acasă. Nu pentru mult timp, căci în mai puțin de două luni, am început un road trip pe cinste, despre care nu am apucat încă să povestesc pe blog: 20 de zile în Apuseni (care trebuiau să fie o lună, dar socoteala de acasă nu s-a potrivit deloc cu cea din Apuseni).

 

 

Ne-am mai întoarce în Tenerife?

 

 

 

 

Da, de fapt, chiar ne-am și întors în următoarea iarnă. Forțați cumva de circumstanțe (dacă se poate spune asta despre o călătorie în Tenerife), dar din toată inima. Tenerife este un loc pe care îl iubim foarte mult, cu distracții foarte variate și cu amintiri minunate. A venit la fix, după o jumătate de călătorie lină și calmă, cu un pic de aventură și schimb de peisaj.

 

 

Eram cam tineri și începători și sigur ne-ar plăcea să revedem Tenerifele și cu ochii de acum, dar, știți voi, sunt atâtea locuri frumoase pe pământul acesta, pe care abia așteptăm să le descoperim, că probabil va mai dura o vreme până îl vom revedea.

 

 

Dacă ți-a plăcut acest articol, poți susține pagina Momadica distribuind articolul, dând like paginii de Facebook şi/abonându-te la newsletter-ul blogului pentru a fi la curent cu ultimele articole și pentru a primi materiale speciale. Mă găsești și pe Pinterest şi Instagram.

 

 

Iar dacă ești pasionat de comunități, te aștept în grupul meu de educație prin călătorii – Worldschoolers România și pentru sfaturi de călătorie – în Grupul familiilor călătoare.