O nouă iarnă înseamnă pentru noi o nouă țară caldă. Am povestit cu drag și dor despre prima iarnă pe coclauri călduțe, în Insulele Canare, pe vremea când aveam un singur copil, un bebeluș de 7 luni întregi. Primele două luni le-am petrecut în insula La Gomera, iar următoarele două în Tenerife. Nici prin gând nu ne trecea că iarna următoare ne-o vom petrece tot în Europa, dar lucruri neprevăzute s-au întâmplat între timp.

Planul inițial era să ne petrecem jumătate de iarnă în Grenada și jumătate de iarnă în Union Island din arhipelagul St. Vincent and Grenadines. Dar deja la final de 2017, am învățat că, uneori, cea mai bună soluție nu este planul făcut din timp. Habar nu aveam noi ce skill prețios tocmai dobândisem și ce mult ne va folosi vreo 3 ani mai târziu.

De ce am schimbat planul?

Eh, asta e o iarnă care cu greu încape într-un articol. După ce am aflat că sunt din nou însărcinată, povestind cu un prieten, ne-am amintit de Zika. Tot citind, ne-am dat seama că nu vrem să ne asumăm responsabilitatea pentru eventualele riscuri în sarcină, chiar dacă epidemia nu mai era în vârf. Am recuperat banii pe bilete fără prea mare dificultate. După câteva gânduri, am ales altă destinație pe care ne-o doream de mult, Seychelles. Însă nici acolo nu a fost să fie. Urmărind situația epidemiilor locale, am văzut că numărul de cazuri de Dengue crescuse îngrijorător și că se declarase epidemie pe plan local, ceea ce, din nou, ne-a făcut să ne răzgândim, de data asta – cu banii luați.

Atât Zika, cât și Dengue, nu sunt boli tropicale periculoase pentru o persoană sănătoasă, însă ele sunt corelate cu diverse afecțiuni și probleme în sarcină. Ce să facem, ce să facem, de la destinații exotice după care super tânjeam, ne-am gândit că pe timp de sarcină ar fi o variantă mai sigură, chiar ea, Europa. Și așa ne-am trezit luând bilete spre aceeași destinație atât de bine cunoscută cu o iarnă în urmă: Spania. Doar că, de data asta, am zis să facem o călătorie mai complexă.

Itinerariul nostru din a doua iarnă la cald, 2018

Am început iarna cu un roadtrip în Andaluzia, regiunea maură din sudul Spaniei cu arhitectură fabuloasă și peisaje spectaculoase, care s-a sfârșit cu o cununie în Gibraltar, o bucățică de UK rătăcită prin sudul Europei. Ne-am mutat pentru o lună și jumătate în Puerto de la Cruz, Tenerife, în parterul unei viluțe din cartierul vechi, Punta Brava, pe care îl iubim nespus. De acolo, valurile se aud cel mai bine; am fi stat ore întregi să le privim cum se izbesc de zidurile înalte de piatră, singurele care te despart cu adevărat de ocean.

Apoi, am zburat spre Lanzarote, o insulă vulcanică spectaculoasă și plină de oameni tineri, de familii cu copii (observi imediat detaliile astea după aglomerația de pensionari din Tenerife). Aici am stat pentru alte 10 zile, după care ne-am mutat în Fuerteventura, cu ai ei peste 150km de plaje minunate și dune de nisip, timp de 2 săptămâni. Alex a luat lecții de kitesurfing, iar eu și Carol ne-am bălăcit fericiți în zecile de lagune care apar pe nebănuite la flux.

Cum este vremea în sudul Spaniei? Dar în Canare? Dar apa oceanului

Am prins vreme chiar bună în Andaluzia, însă am prins și ploaie mohorâtă. În principiu, dacă ai noroc, e vreme de gecuță de primăvară, cu sau fără pantaloni lungi. Dacă nu ai, un pulover și o jachetă de toamnă ar trebui să își facă bine treaba.

În Tenerife, am povestit pe larg despre vreme și altădată, nu a fost diferit nici în iarna lui 2018, atât că am prins o furtună pe partea de nord, pe care am evitat-o cu succes, forjând zilnic mașinuța spre sud, pentru gânduri mai bune. Lanzarote a fost și el cald, dar ceva mai vântos, însă în golfuri precum Papagayo, vremea este excelentă de plajă. Apa oceanului ni s-a părut și ea ceva mai caldă în aceste golfuri.

Fuerteventura are o climă prietenoasă, cu aromă africană (doar Africa e la o aruncătură de băț) și cu vreme de plajă (dar când bate vântul, să te ții!). Fuerteventura se mândrește cu 3000 de ore de soare pe an. Ce mi-a plăcut tare de tot și cred că lui Carol chiar un pic mai mult de atât, a fost baia în lagunele generoase care se formează pe plajă când crește nivelul apei, unde apa este mică mică și se încălzește pe stil grecesc. Nu e bună de înot, desigur, dar pentru bălăceală de prunci energici și relaxare de femei însărcinate, e fix ce trebuie, nu poți cere mai mult. Vântul e uneori enervant, pentru că este și rece, unii oameni efectiv stăteau cu prosoapele pe cap ca să nu le mai vâjâie urechile. Am primit și aici prieteni în vizită, mai ales că am avut o căsuță tare faină și aerisită, cu curte mare în care ne întindeam mustățile când nu eram pe plajă.

Unde am căutat cazare și de ce

• În Malaga și Sevilla am stat în apartamente micuțe, cu prețuri bune, situate cât mai central, ca să evităm drumurile cu mașina.
• În Gibraltar, am stat la The Rock Hotel, unde am fost tratați regește.
• În Puerto de la Cruz, am avut o căsuță-apartament pe malul mării, închiriată prin Homeaway.
• Cazarea din Lanzarote, la Apartamentele Teguisol, ne-a plăcut mult atunci, dar probabil serviciile nu mai sunt așa grozave, acum are o notă de doar 7.6 pe Booking.
• În Fuerteventura am avut două cazări diferite, prima în Castillo, a doua lângă Corralejo.

Cum ajungi și ce transport îți recomand?

• Din România, am plecat, firește, cu avionul spre Malaga. În fiecare loc, am închiriat mașină, cu scaun de copil de la companie. Am putut continua cu rear-facing fără stres, Carol având până în 15kg, ceea ce se potrivea cu instrucțiunile de utilizare ale scaunelor de mașină primite.
• Există multe oferte de închiriere de mașină la super preț și așa ajungi fără stres prin toate cotloanele de care ai putea fi curios. În Tenerife am luat mașina ocazional, iar în Lanzarote și Fuerteventura – full-time. Am primit chiar un update la niște Opel Mokka simpatice, la preț de Opel Astra.
• Între Malaga și Tenerife și Tenerife și Lanzarote, am zburat cu avionul, iar plecarea a fost cu bilet doar dus.
• Între Lanzarote și Fuerteventura, am mers cu ferry-ul.
• Din Fuerteventura am zburat înapoi spre București.

Ce buget am alocat călătoriei

Zboruri

Să le mai punem și pe cele pierdute :)? Biletul București – Malaga a fost aproape 300 de euro, IAR biletul din Tenerife – Lanzarote – 180 de euro (cu escală în Gran Canaria, unde au un loc de joacă foarte drăguț în aeroport). Din Madrid la București am zburat cu Air Europa și ne-a costat 200 de euro, iar drumul din Malaga spre Tenerife a costat 150 de euro cu Iberia Plus. Despre sectorul Fuerteventura – Madrid nici noi nici adresa noastră de e-mail nu ne mai amintim absolut nimic :)). Avionul din Tenerife spre Fuerteventura este o opțiune foarte avantajoasă și rapidă, chiar și cu escala din Gran Canaria, pentru că ferry-ul este de noapte, iar noi ne doream să ajungem cât mai repede.

Ferry-ul dinspre Lanzarote spre Fuerteventura costă 60-70 de euro pe sens pentru 2 persoane, iar copiii mai mici de 4 ani nu plătesc. În vremuri normale, puteți alege între 3 companii maritime: Fred Olsen (cea pe care am ales-o noi), Lineas Maritimas Romero și Naviera Armas. Drumul durează jumătate de oră.

Cazare

Există oferte foarte bune atunci când optezi pentru o cazare pe termen lung. Noi, pe cea din Tenerife, am luat-o de pe HomeAway de această dată și a fost perfectă pentru noi. Față de cazarea eșuată din primul an, ne-am simțit exact cum ne doream aici. Parterul unei viluțe, în cartierul vechi, pe malul oceanului, cu o curte interioară unde luam masa, trei camere mici, cu vibe de acasă și o bucătărie bine utilată. Pentru vreo 42 de nopți am plătit 1200 de euro. Am fi vrut să prelungim, dar, din păcate, căsuța nu mai era liberă în continuare, când ne-am hotărât noi. Așa am pornit mai repede spre alte insule, Lanzarote și Fuerteventura.

Cazările luate pe termen scurt din Andaluzia, Gibraltar, Lanzarote și Fuerteventura au avut prețuri variabile, cu o medie de 60 de euro pe noapte. Hehe, ce vremuri mai erau.

Mâncare

Pentru că a trecut ceva timp de atunci și probabil puținele prețuri pe care mi le amintesc sau mai schimbat un pic cu timpul, găsiți aici lista de prețuri de la Mercadona. Deși nu mai era așa de aproape de casă ca în anul anterior, am rămas clienți fideli, mai ales pentru sectorul de pește din Atlantic, creveți, calamari și caracatițe. Am frecventat aceleași Herbolarios pentru alimente și cosmetice bio și alte lucruri pe care nu le găseam cu ușurință în magazinele uzuale. Prețul bun al cafelei a continuat să mă surprindă, doar că, de data asta, încercam să beau mai rar și mai fără cofeină, ca să nu supăr noul bebeluș din burtică.

În ceea ce privește mesele la restaurant, prețurile sunt destul de bune, mai ales în Andaluzia, unde și varietatea de restaurante faine este mare. Un fel principal este, de obicei, între 10 și 20 de euro.

Transport

Am avut mașină închiriată în fiecare dintre locurile de care vă povestesc. În principiu, de la Malaga Car și de la Cicar, însă în Tenerife nu ne-am luat cap-coadă mașină, ci pe bucăți de câte o săptămână sau chiar o zi, pentru că am stat mult și în Puerto de la Cruz, un oraș care le are pe toate :). Prețul închirierii a fost aproximativ de 20 de euro pe zi, incluzând scaun de copil. În Andaluzia, se plătește o taxă suplimentară (în cazul nostru a fost 9 euro), dacă vrei să intri cu mașina închiriată în Portugalia sau Gibraltar.

Prețul benzinei este cam 1.3 euro pe litru.

Logistică

În continuare, am cumpărat scutece și alte asemenea. Nu am făcut cumpărături substanțiale ca înainte cu un an, pentru că acum am fost mult mai hop on – hop off și ar fi fost greu de transportat scaune de masă și gărduțuri de pat.

Buget pentru activități

Highlight-ul a fost, cum se cade iarna: statul la plajă, care nu costă mai mult de prețul mașinii plus benzinii, ba uneori nici chiar atât. În Puerto de la Cruz, plaja era chiar la 2 minute de casa noastră, o distanță perfectă ca să pot merge singură pe jos cu Carol și burtica, fără prea multe bătăi de cap.

Andaluzia:

• poți merge la seri de flamenco, noi am mers într-un bar local unde nu se plătea intrare, ci doar consumația;
• o experiență în sine sunt și restaurantele din Andaluzia;
• multe piațete și clădiri istorice superbe. De exemplu, intrarea la Palatul Alcazar costă cam 12 euro, sau este chiar gratuită în zilele de luni, când poți plăti 1 euro online, ca să eviți statul la coadă

Gibraltar:

• costul transportului cu telecabina: £17 plus £13 pentru intrarea în rezervația naturală;
• costul unei cununii: în jur de £140;
• Grădina Botanică Alameda £5;

Tenerife:

• Loro Parque (37 euro per adult, 25 euro per copil >6 ani, copiii mai mici de 6 ani au intrarea gratuită);
• Monkey Park (10 euro/adult, 5 euro/copil 5-12 ani, gratuit pentru copiii mai mici de 5 ani);
• Siam Park, pe care l-am vizita dacă ne-am întoarce (34 euro/adult, 23 euro/copil 3-11 ani, gratuit pentru copiii mai mici de 3 ani);

Lanzarote:

• Mirador del Rio (4,74 euro/adult, 2,40 euro/copil > 7ani);
• excursii spre La Graciosa (26 euro/adult, 13 euro/copil)
• El Charco Verde (gratuit)
• Caldera Blanca (12 euro/adult și 6 euro/copil >7 ani pentru intrarea în Parcul Național Timanfaya)

Fuerteventura:

• un curs de trei zile de kitesurfing (aprox. 350 euro)
• o excursie spre Lobos Island (Insula Lupilor) – (aprox. 17 euro)

Cum a decurs călătoria

Dacă în primul an ne-a vizitat familia în deplasare, anul al doilea a fost un an cu multe vizite de la prieteni, așa că în niciun caz nu ne-am simțit prea departe de casă. Călătoria ne-a început tot imediat după Anul Nou, de data asta pe 2 ianuarie, spre Malaga. Fără poze, cred că nici nu mi-aș aminti prea bine.

Prima seară a fost răcoroasă și în spirit de Crăciun, dar a doua zi aproape că puteam sta la plajă, iar plimbările prin Malaga sunt exact ce ai nevoie când vii dintr-un oraș ca București în plină iarnă. Soare, palmieri, un vânticel ca de primăvară, o faleză lungă și plină de oameni care aleargă cu lejeritate, locuri de joacă înfipte în nisipul călduț și moale. Malaga este un oraș superb, știu că ne-au încolțit pe atunci niște gânduri, ce ar fi dacă am trăi aici o vreme?

Apoi, am făcut cunoștință cu Gibraltar, trebuia să depunem actele pentru cununie și să aranjăm ultimele detalii. Au urmat câteva dimineți superbe în Sevilla, care începuse să fie cam răcoroasă și jilavă. Piața uriașă cu jocuri cu baloane de săpun, palatele impunătoare care te teleportează în alte vremuri, serile la spectacole de flamenco live, toate încă sunt chiar aici, cu mine, doar să închid pleoapele. În Sevilla mi-am găsit o rochiță simplă și albă pentru cununie, niște pantofi roșii cu toc pentru poze :)) (tenișii erau deja în bagaje). Iar serile, ne plimbam pe străzile aerisite și ne minunam de cum scutură și bat lucrătorii copacii, ca să desprindă toate portocalele. Și, aproape în fiecare seară, deși decembrie tot trecuse de vreo săptămână, erau proiecții cu luminițe pe clădiri și multă lume fericită și adunată laolaltă, pentru că avea loc Fiesta celor Trei Magi.

Apoi drumul ne-a purtat la Cadiz, pentru că pe 10 ianuarie urma cununia în Gibraltar, așa că ne-am croit ușurel drum spre. Ziua de tranziție dinspre Cadiz înspre Gibraltar a fost extrem de ploioasă, rece, și cu coadă uriașă la vamă. Mi-am dat seama că nu am unghiile făcute și că nu am nici buchet, iar în Gibraltar absolut totul se închidea la ora 16:00. Drept urmare, ne-am plimbat printre țări ca să rezolvăm nerezolvatele.

A urmat și ziua cununiei din Gibraltar, superbă, însorită (ce bine că nu au avut locuri libere cu o zi înainte) și plină de amintiri frumoase și de ultimele maimuțe sălbatice din Europa, unele tare îndrăznețe care puseseră ochii pe buchetul meu gingaș (să știți că nu și-au împlinit misiunea, m-am ținut sus și tare).

Apoi ne-am întâlnit cu orașul cel frumos, în care poți să te simți la mare, la munte, la marginea pădurii, dar în oraș, în același timp: Puerto de la Cruz. Deja ne cunoșteam bine, explorasem sârguincios Tenerifele cu o iarnă în urmă. Ne simțeam într-un fel acasă, doar că de data asta ne-a plăcut foarte mult apartamentul-căsuță în care am stat și nici nu am mai avut parte de furturi sau alte incidente neprietenoase.

Ne-am întors în tot soiul de locuri care ne-au plăcut și le-am arătat și prietenilor din vizite. Am stat mult la plajă contemplându-mi micuțul în prag de 2 ani și burtica ce creștea de la zi la zi. Ne-am plimbat, ne-am revăzut cu toți oamenii dragi pe care i-am cunoscut cu o iarnă înainte și ne-am simțit așa, la locul nostru. Uitasem complet de planurile cu Caraibele și Seychelles, regretul plecase și el la casa lui. Cu atât mai fain a fost să observăm reacțiile lui Carol la toate locurile pe care le văzuse cu ochișorii unui bebeluș de 9 luni, un an mai târziu, cu înțelepciunea și curajul nesfârșit de toddler.

Am avut parte și de o săptămână pe care am tot boscorodit-o, cu o vreme infectă, cu 16-18 grade ziua, o nebunie. Am rezolvat-o cu navetă zilnică spre plajele din sud, care nu fuseseră afectate (mnah, Teidele își face bine treaba de străjer). Aici ne-am văzut zilnic cu alți prieteni veniți și ei la cald și ne-am relaxat la soare în fiecare zi. Am cunoscut și în acest an mulți oameni prietenoși, inclusiv români cu afaceri proaspăt deschise acolo. Pare că cei mici sunt pretextul perfect să legi conversații.

Ne-am ales și cu o plajă preferată în sud, Playa del Duque, iar fabulosul carnaval l-am prins și în Santa Cruz de Tenerife, dar și în Puerto de la Cruz. Cu mai mult fast și mai puțin intim/autentic ca în San Sebastian de la Gomera, însă impresionant și plin de voie bună și de astă dată. Ne spuneam chiar că dacă mai venim vreo iarnă în Canare, participăm și noi, păi, nu?

Pe 22 februarie, am zburat din nou, de data asta spre Lanzarote, Arrecife. Ce vibe fain am găsit și câți oameni tineri! După mulțimea de bătrânei veniți la soare care cotropise Tenerifele, am avut o adevărată surpriză. Aici erau numai familii cu copii, cu mulți copii, eram fascinați.

Deși eram, probabil, în continuare, cei mai mici turiști cu copil de pe insulă, ne simțeam din nou la locul nostru. Ne-a cucerit Lanzarote cu apusurile ei, cu plajele din golfuri ascunse, cu peisajele de lavă înnegrită pe câmpuri întregi.

După alte 10 zile am zburdat mai departe spre altă “Canară”, de data asta cu ferry-ul spre Fuerteventura. Aici am locuit în două locuri diferite, ca să putem vizita mai ușor, fără prea mult timp petrecut în mașină. Iar după 2 săptămâni, am zburat acasă la noi, unde la final de martie am prins și vreme de o pârtie, pentru cei mai puțin burtoși dintre noi.

Unde și ce mănânci

Vă las câteva recomandări de restaurante care ne-au plăcut în mod special.

Andaluzia: Atahualpa

Gibraltar: Bruno’s

Tenerife: Bodega Julian, Bambi Gourmet, Malela

Lanzarote: La Casa del Parmigiana, Tabla, Pasteleria Tentacion

Fuerteventura: aici am avut un mic grătar în curte, de care am fost fascinați așa că l-am folosit de câteva ori. Nu îmi amintesc nici măcar un nume de restaurant :)).

Ce poți să mănânci prin locurile astea

Andaluzia: tapas, deși nu se compară cu nordul Spaniei, există muuulte chestii interesante care îți vor bucura papilele, vită bună, Salmorejo, creveți cu usturoi, jamon, gazpacho ca la carte, espetos și boquerones, paella, Ortiguillas de Cadiz, caracoles snails Sevilla;

Tenerife: vezi pe lung recomandările de restaurante;

Gibraltar: Rolitos, Burgeri, Jack Potatoes, Rosto;

Lanzarote: lapas, papas cu mojo, pește a la plancha – Dorada, vieja (peștele papagal) or Cherne (biban de piatră), brânză de capră, Bienmessabe, boquerones (anșoa în oțet), iepure țărănesc;

Fuerteventura: cartofi canarioți cu mojo, desigur, gofio, mult pește proaspăt de Atlantic și brânza de capră Majorero, absolut delicioasă.

Internet și servicii mobile

Acela a fost anul în care s-a introdus și politica prietenoasă de roaming, așa că am beneficiat direct de serviciile mobile din țară. Viteza la internet a fost tot timpul bună, nu am avut probleme.

Am simțit zonele ca fiind child-friendly?

Daaa, foarte. Insulele Canare sunt un loc foarte potrivit pentru cei mici, iar despre Spania continentală și Gibraltar, am, de asemenea, cuvinte de laudă. Trotuare late, rampe pentru cărucioare, atracții pentru familie, restaurante cu multe variante de hrană sănătoasă, clima caldă, toate sunt elemente baby și child-friendly. Singurul element perturbator pentru copii și adulți a fost, pe alocuri, vântul, dar am reușit să ne distrăm de minune și alături de el, în lagune și la locuri de joacă creative, în nisip.

Safety și sistem de sănătate

Am avut ocazia să ajung de două ori la stomatolog în acea iarnă, atât în Tenerife cât și în Lanzarote, iar serviciile mi s-au părut foarte bune. Am primit inclusiv o foaie cu numele picăturii de anestezic folosit, pentru a o “pune la dosar”, mai ales că eram în sarcină.

În plus, am ajuns și la ecografia de trimestru 2, în Lanzarote, totul a decurs ok.

În toate aceste regiuni ne-am simțit în siguranță și nici nu am auzit de furturi sau alt tip de atacuri.

Cine și cum a lucrat

Alex a avut ceva proiecte în acea perioadă, însă nimic cu program solicitant, așa că nici despre lucrul remote din această iarnă nu vă pot spune prea multe. A fost mai mult o vacanță, iar atunci când el avea ceva urgent de lucru (în principiu când locuiam în Puerto de la Cruz), eu plecam pe plaje și străzi prietenoase la plimbare cu Carol și cu băiețelul din burtică pe care abia așteptam să îl cunosc.

Atmosfera

Ca de fiecare dată când mergem în Spania, ne-am întors cu amintiri vii și frumoase. Oamenii sunt frumoși, binevoitori și veseli, locurile sunt încărcate cu energie bună. Siesta zilnică îți amintește ce bine prinde o pauză în mijlocul zilei, iar apropierea de ocean creează spațiu și liniște în mintea ta.

Când ne-am întors acasă?

Nu ne-am grăbit foarte tare, dar știam deja că 4 luni e un pic cam mult pentru noi, așa că ne-am limitat la 2 și jumătate și am mai prins și vreme de pârtie pe pământ românesc, pentru cei mai puțin burtoși dintre noi.

Ne-am mai întoarce?

În Andaluzia, clar, ne-au rămas multe de explorat pe acolo.

În Tenerife, ceva mai încolo, deja am fost de două ori într-o vreme așa scurtă.

În Lanzarote, probabil că da, mai ales pentru că ne-a plăcut mult atmosfera.

În Fuerteventura, dacă ne-am apuca de kitesurfing intens, cred că ar fi prima noastră variantă. În plus, ne-au rămas câteva locuri pe listă pe care vrem neapărat să le vedem.

Dacă ți-a plăcut acest articol, poți susține pagina Momadica distribuind articolul, dând like paginii de Facebook şi/abonându-te la newsletter-ul blogului pentru a fi la curent cu ultimele articole și pentru a primi materiale speciale. Mă găsești și pe Pinterest şi Instagram.

Iar dacă ești pasionat de comunități, te aștept în grupul meu de educație prin călătorii – Worldschoolers România și pentru sfaturi de călătorie – în Grupul familiilor călătoare.