Știți care e partea bună când plouă cu găleata în Costa Rica? Mă îndur și eu să iau un răgaz și să rememorez experiențele, să le scriu aici în cuvinte. Wow, pare că a trecut o eternitate de când puiul C. avea doar 7 luni, iar noi ne-am înhămat la prima noastră aventură în afara țării, ce avea să devină motorul aventurii noastre. A venit momentul, să sune tobele, începe seria de povestiri despre iarna la cald – felul în care ne petrecem viețile de 5 ani și nu credem să ne oprim prea curând.

Am în plan de muuult timp seria asta de articole, dar mesajele de la voi m-au inspirat să nu mai amân, chiar dacă timpul liber este extra limitat în călătoria noastră din Costa Rica.

Cum a început totul?

Te-ai întrebat vreodată cum încep poveștile astea? Nu trebuie să fie totul alb sau negru, să îți vinzi apartamentul și să nu te mai întorci, să pornești un an în jurul lumii sau să devii nomad pe viață. E ok cât timp e ok. Cât timp simți că îți aduce bucurie, că te împlinește, că te ține viu, că doar asta căutăm cu toții prin lucrurile pe care alegem să le facem. Iar pentru noi, ăsta a fost începutul unui nou tipar al vieții, un ritual pe termen lung pe care încă îl continuăm, până când altă dorință mai puternică nu ne va mai da pace.

Eram părinți proaspeți când ne-am dat seama că e o perioadă a vieții noastre de care am putea să profităm din plin. Niciunul dintre noi nu trebuia să lucreze neapărat, aveam la dispoziție și un întreg concediu de creștere a copilului, așa că pentru aproape 1 an, am hotărât să vedem pe unde ne poartă drumurile.

Am început light, cu o tură de o lună prin țară, după care am tot stat pe gânduri în ce loc am putea să plecăm pentru ceva luni bune, undeva până în 6, ne gândeam noi. Nu voiam să ne mutăm des cortul sau să vedem lucruri excepționale.

Dar ce ne doream de la această experiență? Și cum am ales Insulele Canare?

Noi ne doream cam așa:

• să fie o climă blândă, cât de blândă se poate, cu zile călduroase și nopți răcoritoare, aproape de 20 de grade;
• să avem posibilitatea să stăm până la 6 luni în caz că vrem (multe țări oferă viză de turist de doar 90 de zile);
• să fie o insulă cu o comunitate strânsă și mică, unde să putem simți vibe-ul și cultura unui alt popor;
• să putem închiria ceva pe termen lung;
• să ne descurcăm bine în limba locală sau engleză (aici a fost bonus, cu ambele);
• să avem mai multe opțiuni aproape, dacă ne dorim să schimbăm decorul;
• să fim foarte aproape, enervant de aproape de mare, să ne împiedicăm de ea;
• să fie prețuri bune în general, mai ales că urma o perioadă fără prea multe venituri;
• să ne simțim în siguranță (singurul loc în care avea să mi se fure ceva din călătorii a fost Tenerife, nu Asia sau America Centrală, dar deh, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg);
• sistemul medical să fie bun și ușor accesibil; nu am insistat mult pe partea asta, asigurarea oricum acoperă serviciile de la privat, unde în general e mai bine decât te aștepți, mai ales când vii din România;
• să intrăm în casă doar ca să dormim, sau fie, uneori și ca să mâncăm, adică să petrecem peste 8 ore pe zi afară;
• să petrecem mult timp împreună, doar noi, să facem multe activități de familie;
• să ne jucăm cu nisip și să înotăm;
• să ne fie ușor cu diversificarea, adică să avem la dispoziție bucătărie bine echipată, marketuri, mâncare bio etc.
• să putem primi bunici și prieteni în vizită.

Două luni în La Gomera

Ne hotărâserăm la insulele Canare, însă pe care să o alegem? Tot citind, am găsit o insulă mică, mică (El Hierro) unde aproape că nici nu ai nevoie de mașină, unde o cazare în mijlocul pădurii, cu fermă și cu proprietarii lângă, părea promițătoare. Însă, apoi, ni s-a părut un pic cam mult, un pic cam restrictivă pentru o primă experiență, așa că am revenit asupra deciziei. Am ales La Gomera, mai ales că niște prieteni foarte buni își luaseră deja cazare acolo, și plănuiam ca o vreme să ne petrecem timpul împreună, ceea ce s-a și întâmplat. E tare fain când în călătoriile lungi, te întâlnești cu persoanele dragi, ceea ce ni s-a întâmplat în fiecare călătorie pe termen lung de până acum.

La Gomera este o insulă foarte mică, într-o oră ai ajuns dintr-un capăt în altul al ei. Și asta doar pentru că toate drumurile trec prin mijlocul ei și pentru că trebuie să treci proba muuuultor serpentine ca să o parcurgi.

La Gomera ne-a oferit tot ce trebuie pentru o iarnă liniștită. Am ales o dată simbolică, 1 ianuarie, pe vremea în care biletele de avion încă erau un chilipir de Revelion și Anul Nou, cu Wizzair, zbor direct, fără pic de efort. Pe atunci îl aveam doar pe puiul C., cu care am citit și ne-am jucat toate cele 5 ore și jumătate, nici nu ne-am dat seama cum a zburat timpul. Era noapte, târziu, când am coborât din avion și am dat nas în nas cu aerul plăcut, ușor răcoros, dar atât de îmbietor.

A doua zi de dimineață ne-am trezit în mijlocul văii cu palmieri, de lângă Valle Gran Rey. Valle Gran Rey e genul de stațiune mică și boemă, care mi-a rămas în amintire mai ales prin atmosfera de la apus. O mulțime de hippies, în special din Germania, se adună pe nisip, cu bongosurile, toată lumea participând cu ce poate la ritm, cântece și dans. Mai demult, hipioții din Germania veneau să se adăpostească chiar în peșterile de aici, trăind o viață ca strămoșii noștri.

Cum este vremea în La Gomera? Dar apa oceanului?

Canarele sunt cunoscute pentru vremea blândă, sau primăvara eternă, cum le place canarioților să spună. La Gomera nu face excepție. Ziua era aproape mereu foarte cald, de plajă, apa răcoritoare a Oceanului Atlantic era perfectă ca să compensăm. Au fost și câteva zile cu temperaturi de 17-18 grade, însă numărabile pe degete, atunci când veneau fronturi furioase dinspre ocean. Când se lăsa seara, ușor răcoroasă, o cămașă cu mâneci lungi era nelipsită din rucsac. Iar noaptea, în funcție de izolația construcției, îți era mai cald sau mai frig. Ideea e că temperatura nu scade sub 17 grade noaptea în exterior (cu excepția munților, desigur, unde veți găsi 10 grade și muuuultă ceață), însă unele case sunt așezate deloc în bătaia soarelui, așa că apartamentul devenea brusc cam dușmănos.

Ce au făcut descurcăreții din familia noastră obișnuită cu încălzirea centrală din România cu ierni aprigi? Și-au cumpărat un calorifer electric. Pentru că răspunsul gazdelor, în general, este “mai găsiți câteva pături călduroase în dulapul din dormitor”. Hei, no thanks, îmi cam îngheață capul. Nu vreți să știți cum ne-am mutat noi în Tenerife cu ferry-ul cărând un calorifer electric pe lângă cele 200 de bagaje plus un scaun de masă! Și nici cum l-am cărat în căruciorul copilului, când ne-am prins că în noul apartament din Tenerife nu avem nevoie de el, ca să ni se ofere doar 5 euro la magazinul de electrocasnice second hand (după ce ne-au spus că trebuie să îl vadă întâi ca să ne facă o ofertă bună, well played).

Și La Gomera are un soi de microclimate, pe partea dinspre San Sebastian este mai ploios și vântos, și se văd mereu munții învăluiți în ceață, și am văzut multe, dar multe curcubeie. Pe partea de vest, este mai uscat și mai însorit, însă vin și pe aici vânturi puternice, când te aștepți mai puțin, care îți zguduie mașina atunci când oprești la trecerea de pietoni.

Apa oceanului e confortabilă, destul de rece, dar bună de baie. Din aprilie până în februarie, temperatura apei nu scade sub 20 de grade, ceea ce o face potrivită pentru distracție. De cea mai caldă apă puteți avea parte toamna, când temperatura urcă chiar spre 23 de grade Celsius. În afară de temperatură, foarte importante sunt intensitatea vântului și existența valurilor, care variază mult de la zi la zi, în toate insulele Canare.

Cum ajungi în La Gomera și ce transport îți recomand pe insulă

Pe vremea când am zburat noi WizzAir avea curse regulate până în Tenerife, și pândeam ofertele cu discount care apăreau o dată la două săptămâni. Aterizezi în Tenerife, apoi ferry până în San Sebastian de la Gomera, pentru vreo 40 de minute.

Noi am avut mașină cam tot timpul, pentru că ofertele sunt excelente, în Canare am găsit unele din cele mai mici prețuri pentru închiriere automobile. Am închiriat des în Canare de la Cicar și Auto Plus, ambele au avut super oferte. Dacă am avut nevoie cu ziua, am luat cam de oriunde, prețurile sunt mici și mașinile bune.

Nu vă așteptați la cine știe ce scaune de mașină, noi suntem adepții rear-facing prelungit, dar pe atunci puiul C. era mic și cântărea puțin, așa că nu ne-a fost greu să găsim ceva care să meargă rear-facing. Pregătiți-vă emoțional, e greu cu serpentinele, mai ales dacă aveți copii care nu suportă mașina. Ai noștri sunt foarte receptivi acum la drumuri cu mașina, însă perioada dintre 6 luni și 1 an nu a fost deloc roz. Pentru că eu eram și singurul șofer în perioada aia (Alex rămăsese fix înainte fără permis), trebuia să opresc mereu, să merg să îl alăptez și să mai stăm o grămadă până se liniștea. Așa că dacă drumul dura 1 oră, noi știam din start că vom avea distracție timp de 2 ore. Well, we’ve got used to it.

Unde am căutat cazare și de ce?

După o scurtă inspecție pe Booking sau Airbnb, ne-am hotărât că ar fi bine să aprofundăm cercetarea pentru termen lung, mai ales că urma să închiriem pentru minim o lună. Astfel, am scotocit după site-urile locale și am explorat Fotocasa, Idealista, Tu casa și chiar Home Away. Așa am găsit un super apartament cu 3 camere spațioase, bucătărie super bine echipată, terasă și foarte bine poziționat, chiar deasupra piațetei cu ficuși, în capitala La Gomerei, San Sebastian de la Gomera.

Pentru că este o insuliță de nici 8000 de oameni, este destul de greu să te aprovizionezi cu cele necesare dacă stai în altă parte a insulei, iar noi voiam să ne bucurăm de o tranziție lină. Pe insulă există Spar, Tu Trébol, piața centrală și vreo două Herbolarios (magazine cu produse bio, făinuri, iaurturi, fructe deshidratate etc.). Se vând ouă de casă la majoritatea magazinelor alimentare, iar oamenii sunt atât de calmi și fără grabă, încât de multe ori nici nu mai parchează, lasă mașina pentru 2 minute pe stradă, se duc și salută și își cumpără pâinea, în spate se face eventual o scurtă coadă de încă vreo 2 mașini care tac mâlc și apoi totul continuă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Străzile din San Sebastian de la Gomera sunt mici, abrupte și în zig-zag, ai impresia că ești continuu pe un traseu de munte. Ai o plajă frumoasă și una bună de jogging, câteva restaurante bune și mulți oameni prietenoși, care dintr-o privire își dau seama dacă ești sau nu de pe insulă. Insula nu e foarte turistică, majoritatea venind aici în day trips din Tenerie, ceea ce o face cu atât mai autentică, mai intimă.

Ce buget am alocat călătoriei în La Gomera

Mulți dintre voi m-ați întrebat cam cât ajunge o astfel de escapadă. Adevărul e că sunt atâtea variabile, că sunt sigură că puteți avea super experiențe, indiferent că vă rezumați la un buget restrâns sau că plusați un pic pentru aventuri mai excentrice sau locuri mai exotice. În cazul La Gomerei, cheltuielile au stat în felul următor:

Zbor

• Noi am dat cam 500 de euro pe bilete (2 adulți și 1 infant), pe care le-am luat doar dus, ce îndrăzneală :), în 2017. Ferry-ul costă în prezent cam 30 de euro de persoană, din Los Cristianos până în San Sebastian de La Gomera.

Cazare

• Cazarea ne-a costat aproximativ 750 euro pe lună, cu cheltuieli de întreținere incluse.

Mâncare

• Nu aș mai ști să vă spun un total, pe atunci nu umblam cu Revolut și nici nu aveam exceluri complete cu cheltuieli. Probabil că au și crescut un pic prețurile, așa că voi profita de faptul că încă țin minte locurile în care eram clienți fideli, pentru a vă face câteva sugestii de prețuri.
• O masă la restaurant înseamnă cam 20 – 30 de euro de persoană.
• Pe vremea aia, era super simplu să luăm cina pe plajă, puiul C. avea doar un pic peste o lună de diversificare, așa că cina putea fi bine mersi și doar un iaurt sau o banană, pentru restul nevoilor, existând mereu țiți.
• Dacă sunteți curioși de prețurile de la supermarket, găsiți site-ul Tu Trebol aici. Nouă ni s-au părut prețurile de supermarket cam ca în România, în plus, aveam avantajul de a mânca tot ce ne oferă oceanul, proaspăt și delicios și multe fructe tropicale care sunt bine aclimatizate aici.
• Unele lucruri cu care eram obișnuiți se găseau foarte greu sau deloc, cum ar fi iaurturile bio, pe care le luam doar din Herbolarios, în fiecare joi, de 3-4 ori mai scump decât în România. Așa am învățat să ne facem propriul iaurt.

Mașină

• Am luat-o de la Plus Car și ne-a costat 1000 de euro pentru două luni. Am fi putut renunța la ea pentru o perioadă, dar era deja rezervată și am profitat ca să ne plimbăm mai mult.

Logistică

• Scutecele și șervețele pentru bebeluși (noi am folosit Bambo Nature) – erau semnificativ mai scumpe, dar am plecat și cu vreo două pachete mari din țară. Cele locale aveau prețuri decente, cam ca în România.
• Serviciile de salon bun sunt ceva mai scumpe (un masaj e în prezent cam 50 de euro), pentru că oferta este destul de limitată.

Buget pentru activitățile pe insulă

• Majoritatea activităților de pe insulă au prețuri foarte bune. Vă voi povesti într-un articol separat tot ce poți face pe insulă. Până atunci, vă las cu amintirile mele din San Sebastian de La Gomera.
• Muntele și marea sunt la discreție iar benzina costă puțin (sub 1 euro pe litru).
• În împrejurimi, te poți plimba cu barca pentru a vedea delfini și balene sau poți face excursii cu vaporul pe alte insule din jur (cum ar fi El Hierro, La Palma sau Tenerife). Un bilet la ferry-ul din La Gomera în Tenerife este în jur de 30 de euro.

Organizarea excursiei

Prietenii noștri au ajuns cu câteva săptămâni înainte așa că am putut comanda direct la adresa lor scaun de masă copil de la Ikea Spania (pentru că nu există în La Gomera) și scutece și șervețele Bambo. Adică ne-am ocupat serios de logistică, să știți. După primele 2 nopți în San Sebastian am cumpărat și caloriferul electric, de care v-am povestit mai sus.

Prima iarnă în depărtare a fost așa de light, deloc greu, pentru că nu schimbam cazările. Adică, efectiv e ca și cum ai un alt acasă pentru o perioadă determinată. Ne-am mutat prima oară după cele două săptămâni, iar apoi abia peste o lună jumătate.

Țineți minte că lucrurile pe care trebuie să le faci acasă, trebuie să le faci și în deplasare, atunci când stai pe termen lung și, de multe ori, nu ai menajeră, aparate suficiente în bucătărie și servicii de livrare pentru tot ce îți dorești, ceea ce poate face lucrurile un pic mai complicate decât cele cu care ești obișnuit.

Acum nu ni se mai pare greu nici în road trips, pe care clar le preferăm atunci când vizităm o țară mare, însă prima oară când am făcut asta pe termen lung (11 săptămâni), și fără rulotă, omg, a fost un pic cam greu. Mai ales că portbagajul era super îndesat cu lucruri, lada de pe mașină era plină cu de-ale cortului, iar bagajele nu mai arată nici pe departe la fel de bine ca la început după câteva săptămâni de frecuș. Deși nu pare, este solicitant să organizezi mereu, să fii pe două fronturi. După ani de experimente, am ajuns la concluzia că undeva pe la 8 săptămâni este durata noastră de succes, mai ales atunci când nu este o călătorie statică. Ajungem într-o relație destul de intensă cu destinația noastră și ne cunoaștem suficient de bine, însă nici nu obosim prea tare, iar cei mici nu suferă prea mult după jucăriile și prietenii lor cu această durată.

Unde și ce mănânci

Asta a fost iarna în care ne-am împrietenit adânc de tot cu papaya și maracuja, am fi fost în stare să le mănâncăm pe toate. Atunci ne-am îndrăgostit și de bananele pitice, care seamănă la gust atât de bine cu bananele din copilăria mea (care a fost foarte de curând, da?). Se cresc capre și abori cu moșmon, papaya, mango și avocado, sunt muuulte plantații de banani și se mănâncă des carne de capră cu cartofi canarioți.

În rest, veți găsi des în restaurante iepure cu mojo (un sos genial, verde sau roșu, pe gustul nostru de picant), pește proaspăt din ocean “a la plancha” și fructe de mare, salate de caracatiță, tocăniță de capră, gazpacho, guacamole.

Cumpărături făceam din piața locală, de la Tu Trebol, Herbolarios, mai rar de la Spar.

Câteva sugestii de restaurante care ne-au rămas în minte sunt Forastera, Caprichos, Parador de la Gomera și Restaurante La Vieja Escuela, pentru mâncarea de capră (în Agulo). Cei de la Forastera (care acum se numesc Agape), deschiseseră și o brutărie genială chiar lângă cu cafea bună, însă nu știu cum mai stau lucrurile în prezent.

Internet și servicii mobile

Noi nu am folosit carduri locale în prima iarnă, iar în următoarea deja am beneficiat de politica prietenoasă de roaming. Găsiți aici exemple de carduri sim cu internet.

Cât despre internet, funcționează destul de bine, găsiți aici și ceva detalii.

Am simțit Gomera ca fiind child-friendly?

Aș cataloga Insulele Canare, în general, fiind destul de child-friendly. La cazare am avut gărduț pentru pat, care ne-a fost foarte util cu un bebeluș de 7 luni și jumătate. Restaurantele au scaune de masă pentru copii, curate! (o să râdeți, dar după ce vezi cum arată cele din Franța chiar apreciezi asta :)) ), oamenii sunt prietenoși și dispuși să îți prepare mâncăruri preferențial (și chiar să respecte cerințele). Un plus, pentru La Gomera, sunt traseele perfecte pentru copii micuți, cu muuultă umbră și minim de efort, fie că cei mici sunt în sistem sau pe picioarele lor prin pădurile subtropicale de dafini, protejate de UNESCO, și peisajele vulcanice, care par de pe altă planetă. De asemenea, nu sunt specii veninoase pe insulă, fauna locală fiind reprezentată mai ales de iepuri, broaște, păsări și șopârle, cele din urmă fiind emblematice pentru această insulă.

Am avut un cărucior foarte prost, cu care în București nu aș fi făcut pic de treabă, ba chiar am încercat o dată după ce ne-am întors să îl folosesc pe Str. Regina Maria, sau spaima cărucioarelor, am mai putea să îi spunem, și m-am întors acasă cu gânduri să îl las direct la ghenă. Asta ca să vă dați seama ce stroller-friendly sunt drumurile prin Canare. Eu oricum eram în epoca sistem înainte de toate, așa că atunci când nu era excesiv de cald, băgam puiul în SSC, sling sau wrap (că na, le-am luat pe toate cu mine, spre sincera bucurie a lui Alex).

Atmosfera în La Gomera

Poate nu știți că plajele naturale din La Gomera sunt negre, din nisip vulcanic. Apa este răcoroasă, dar se face lejer baie, iar pentru copiii mici, nu mai zic, cred că nu au activați senzorii de frig, atunci când îi bagi în apă. Găsești plaje urbane dar și plaje pustii, cu traseu, în care oamenii plajei își fac cazemate înalte de pietre, să stea la adăpost de vânt.

Ne-am bucurat tare de fructele tropicale, de iaurtul natural găsit incredibil de greu doar la Finca, de sandalele cu șnururi colorate din care mi-am luat perechi pentru vreo trei sezoane de vară – mda, ăsta e un dezavantaj când ai vară de două ori pe an, hainele și încălțămintea preferată se duc mult mai repede decât în mod normal.

În San Sebastian ne cunoșteam deja cu toată lumea după vreo două săptămâni. Doamna de la Herbolario ne saluta prietenos de fiecare dată și mergea repede la frigider să ne aducă iaurtul înainte să îl cerem noi. Cel mai mult și mai mult mi-a plăcut aici carnavalul.

Da, carnavalul este absolut delicios și genial, vi-l recomand din suflet. Am trăit unul din cele mai puternice sentimente de apartenență la o comunitate care nu ne aparține. Toată lumea din comunitate se deghizează și defilează cu mașinile/rulotele deghizate și ele prin tot orașul, cântând, dansând, râzând. Magic, mi se face pielea de găină și acum :).

Safety și sistem de sănătate

La Gomera este insula în care oamenii dorm cu ușile descuiate, pur și simplu. Nu ai unde să fugi, toată lumea se cunoaște.

De sistemul de sănătate nu am avut nevoie, din fericire, dar există clinici private precum Clinica CDC sau Health Center.

Cine și cum a lucrat?

În prima noastră iarnă la cald, întrebarea asta nu prea se aplică. Amândoi am stat mai mult pe bară, luând rar câte un proiect, la care puteam lucra seara sau la prânz când puiul C. dormea.

Îmi amintesc cu așa multă bucurie de timpul ăla. Doamne, cât timp aveam când aveam un singur copil. Și ce liniște! Și cum mă bucuram de el. Găseam mereu timp să citesc, să învăț să desenez, să gătesc și să reinventez rețete, să privesc, să fac nimic dacă vreau. Mai greu doar cu cântatul când cel mic dorme.

Tânjesc uneori după zilele alea așa de liniștite, care curgeau de parcă nu ar exista timp. Tot atunci s-a născut și blogul “Praf de Stele” (rebotezat recent și devenit Momadica), în apartamentul lui Ramon. Într-o seară în care mi-am zis “ce ar fi să îmi fac un blog de care chiar să mă țin de data asta? Ca un jurnal de-al meu, dar pe care să îl poată citi și alții, poate inspiră pe cineva, așa cum și alte bloguri mă inspiră pe mine”.

Când ne-am întors acasă?

Noi știam doar că nu vom depăși 6 luni, dar în rest, ne-am lăsat mână liberă, să ne plictisim de călătorit. După 2 luni în La Gomera, am hotărât că e timpul să ne mutăm, iar după alte două luni în Tenerife, am simțit că avem nevoie să mergem acasă. Dacă e să fim sinceri, cred că am simțit asta un picuț mai devreme, probabil să ne întoarcem la început de aprilie ar fi fost timingul perfect. Ce vreau să punctez aici e că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, și deși călătoritul pe termen lung clar are multe avantaje, mai ales când ratezi iarna cu ocazia asta, recomand fiecăruia să își exploreze și cunoască limitele, ca să vă bucurați și de următoarea călătorie cu aceeași pasiune.

Ne-am mai întoarce în La Gomera?

Ne-a plăcut în La Gomera și amintindu-mi a fost exact ce căutam pentru o primă iarnă departe de casă. Comunitatea ne-a primit ca și când am fi fost ai ei, oceanul era mereu la picioarele noastre, pădurea ne aștepta întotdeauna tăcută și caldă.

Noi acum vrem să explorăm locuri noi, să cunoaștem cât mai mult din planeta noastră, să petrecem mult timp în natură și să putem lucra de la distanță. Însă sigur, la un moment dat, vom mai ajunge pe această insulă, care a fost, de fapt, rădăcina călătoriei noastre neîntrerupte.

---

Aștept cu mare nerăbdare întrebările și curiozitățile voastre, care îmi servesc drept inspirație pentru această serie amplă de articole. Sper că am reușit să cuprind cât de cât emoțiile, dar și informațiile care să vă ajute să călătoriți și voi pe termen lung, dacă gândul de a încerca nu vă dă pace.

Dacă ți-a plăcut acest articol, poți susține pagina Momadica distribuind articolul, dând like paginii de Facebook şi/abonându-te la newsletter-ul blogului pentru a fi la curent cu ultimele articole și pentru a primi materiale speciale. Mă găsești și pe Pinterest şi Instagram.