Ne plac toate. Călătoriile spontane, călătoriile aproape de casă, road tripurile, călătoriile de o săptămână, city break-urile sau călătoriile cu cortul. Însă, de departe, călătoriile noastre preferate sunt cele pe termen lung, în țări îndepărtate și ideal, mai puțin umblate, iar dacă se poate și să fentăm iarna în același timp, nu mai avem nimic în plus de cerut.

Ne-am numi poate nomazi dacă nu ne-ar plăcea să avem un loc al nostru în care să ne întoarcem. În care să fim înconjurați de prieteni mai vechi sau mai noi, în care să putem merge cu ochii închiși pe stradă (mai puțin pe trecerile de pietoni haha), în care știm deja de unde să comandăm mâncarea preferată și unde în fiecare vineri facem cumpărături în familie.

Toată povestea cu fuga pe termen lung de acasă a început când l-am născut pe Carol. Bucureștiul ne-a rămas brusc mic, iar dorul de nou, de mare, de culturi diferite a devenit așa de puternic că nu l-am mai putut ignora. Însă ne doream să gustăm toate astea încet, fără pripă, să cunoaștem în adâncime și nu doar la suprafață, locurile în care urma să ajungem.

Despre seria “Iarna la cald”

Anul trecut am început în sfârșit seria de articole “Iarna la cald” în care am povestit despre destinația cu care ne-am început nebunia acum 6 ierni – Insulele Canare. În primul an am petrecut iarna în insulele La Gomera și Tenerife, urmând ca în iarna următoare să trecem prin Andaluzia și Gibraltar (unde am făcut și o cununie), apoi să ne întoarcem în Tenerife, după care să explorăm Lanzarote și Fuerteventura.

Călătorii pe termen lung cu copiii – prima iarnă la cald în Insulele Canare. La Gomera (partea 1)

În Insulele Canare ne-a fost destul de simplu să ne organizăm, acomodăm și descurcăm, mai ales că am avut printre noi vorbitori de limbă spaniolă :). O dată ce s-a născut și Călin am hotărât că e cazul să trecem la nivelul următor. Hotărâserăm, de fapt, cu o iarnă înainte, dar Zika și Dengue ne-au pus bețe în roate. Hehe, dacă am fi știut noi pe atunci ce pandemie va urma, cred că ne-am fi luat zborul oricum.

Cum am ales Thailanda

A urmat o nouă iarnă, iarna 2018-2019, prima oară când aveam să călătorim pe termen lung în 4. Și departe de casă. Ne făcusem deja încălzirea cu o scurtă escapadă în Republica Dominicană, o experiență la care ne trezim tânjind adeseori, chiar dacă nu am zice că este fix genul nostru :D.

Alegerea destinației a fost destul de dificilă. Ne doream foarte mult să experimentăm culturi diferite, să vizităm locuri inedite și, dacă se poate, să găsim și oameni care călătoresc în același stil cu noi. Îmi amintesc că lupta finală era dusă de Thailanda și Argentina, fiecare cu o mulțime de motive pentru care le-am vizita. Într-un final, leneveala la soare a bătut tangoul în mijlocul orașului, așa că ne-am făcut un super plan pentru a pleca la început de ianuarie pentru aproape două luni în Thailanda.

Am plecat cu muuuulte bagaje, un copil de 2 ani și 8 luni și unul de 6 luni.

Organizarea călătoriei

Ok, ok, am ales Thailanda, dar unde anume? Thailanda este minunată și vastă și cu o grămadă de insule și așezări interesante, așa că ne-am propus să alegem un oraș pe continent, într-o zonă cu multe activități, după care să ne mutăm la soare pentru o lună și un pic. Cumpărasem deja biletele prin Qatar Airways dinspre București înspre Krabi, hotărâți să începem cu o insulă de la Marea Andaman (unde sezonul de vârf începe la final de noiembrie până în aprilie tânăr) și să ne mutăm mai apoi în Chiang Mai, un oraș despre care am auzit numai de bine. Că sunt nomazi digitali și expați, că e plin de cultură și mâncare bună, că sunt multe activități family-friendly, ce să mai, o nebunie!

Iar despre Koh Lanta citisem pe multe bloguri și forumuri, că este acel loc “laid-back” de la Marea Andaman, o insulă iubită de suedezi dar și de worldschoolers din întreaga lume. Nu voiam o insulă super turistică și obositoare, însă nu voiam nici un loc super remote, unde să nu ne fie accesibile magazinele alimentare sau un sistem medical cât de cât în apropiere (din Koh Lanta se ajunge foarte rapid în Krabi).

Obținerea vizei

Noi am luat viza din București, ca să nu mai pierdem timpul în aeroportul din Krabi după multe ore de zbor, dar și pentru că stăteam 50+ de zile, mai mult decât permitea visa on arrival (potrivită pentru mai puțin de 15 zile). Aș recomanda tuturor să facă la fel, obținerea vizei de la ambasadă nu este o procedură complicată, deși auzisem numeroase povești despre doamna Nina :)), care s-a dovedit a fi o persoană super ok. Dosarul nostru era aproape complet, ne-a trimis la un xerox pentru un act care ne lipsea și apoi ne-a anunțat când vizele erau gata (din păcate nu mai știu câte zile a durat).

Bagaje și logistică

Noi am avut și cărucior și sisteme de purtare cu noi, care sunt absolut indispensabile. Căruciorul l-am folosit mai mult pentru cărat bagaje, deoarece infrastructura pentru pietoni e destul de neprietenoasă în Thailanda. Sistemele de purtare ne-au lăsat să ne facem programul așa cum ne-am dorit, purtându-i pe ambii copii până târziu în noapte – nu că le-ar fi fost somn prea repede, zburând spre est. În plus, mașinile nu opresc întotdeauna la trecerile de pietoni, nici măcar la cele semaforizate; îmi amintesc cum băgam câte un sprint de fiecare dată când traversam, ca să ne strecurăm printre mașini și scutere, unele care doar încetineau, altele care încercau să ne ocolească și puținele care chiar opreau :)). Am avut cu noi și scutece și șervețele Bambo, cele pe care le-am folosit la toți copiii, iar în Koh Lanta, unde la un moment dat s-au terminat, am trecut pe Huggies pentru câteva săptămâni.

Cum este vremea în Thailanda?

Tot citind despre sezonalitatea din Thailanda, am aflat că acolo sunt, de fapt, patru sezoane și nu trei: sezonul umed, sezonul fierbinte, sezonul răcoros și … sezonul afumat (smoky/burning season). În timpul sezonului “afumat” (notez că denumirea este personală și nu oficială :D), calitatea aerului din Chiang Mai, care se află într-o vale, scade înduioșător de mult, cerul fiind plin de ceață și fum. De ce se întâmplă asta? Nu, nu traficul haotic declanșează acest sezon, ci practicile fermierilor de a arde resturile rezultate din recolte. Practica este ilegală, desigur, dar pentru că aceștia nu au alte soluții eficiente din punct de vedere al costului de a scăpa de deșeuri, ea se întâmplă în tihnă, în continuare. Sezonul afumat durează de prin ianuarie până prin martie, însă în martie atinge apogeul, deci cumva este progresiv din ce în ce mai rău. Astfel că am hotărât să inversăm itinerariul și să începem cu Chiang Mai și activitățile din jur, după care să ne mutăm în sud, la Marea Andaman, pe o insulă, așa cum ne place cel mai mult.

Cel mai răcoare a fost la Doi Inthanon (parc național în zona de munte)- unde am văzut și ceață, iar temperatura maximă e în jur de 16-20 de grade. Soarele este foarte puternic de la primele ore ale dimineții, deja la 9-10 trebuie să te adăpostești la umbră, întrucât soarele răsare în fiecare dimineață în jur de ora 6 și apune la fel, în jur de ora 6, ceea ce înseamnă că lumină este până la maxim 7 pe înserat.

Dar pe plajă cum e?

O parte care îmi place foarte mult la Koh Lanta este că plajele au umbră berechet, așa că nu trebuie să pleci nicio clipă de la malul mării dacă nu îți dorești asta. Sunt pini australieni până în buza valurilor, care te lasă să te răcorești un pic și multe terase cu tot felul de construcții de bambus unde te poți ascunde liniștit de arșiță. Ca să nu mai zic de smoothie-urile delicioase din pepene roșu, mango sau guavă, nucile de cocos proaspete, platouri de fructe și crabi cu carapace moale cu care te poți delecta în timp ce stai cuminte să treacă soarele.

Plajele tropicale din Koh Lanta – călătorind cu copiii în Thailanda

Noi profitam foarte tare de serile lungi, ca să alergăm desculți pe plajă, să stăm să privim apusul, să mâncăm apoi la terasele de lângă mare, să ascultăm greierii și liniștea nopții. Odată cu soarele care intra în mare, începea și un super recital al cicadelor, care, spre deosebire de zona mediteraneană, aici cântă doar la apus și cântă fantastic de tare. Diminețile erau proaspete și plăcute, dar puțin grăbite, pentru că nu voiam să parcurgem drumul până la cafeneaua/restaurantul din ziua cu pricina prin cel mai puternic soare. Crema de soare a fost un bun aliat și, de asemenea, eșarfe ca să acoperim copiii în sisteme pe mâini și piciorușe. În zilele în care reușeam să fim la terasă până în 10, stresul era aproape inexistent, temperatura e încă plăcută iar soarele nu începe să ardă așa tare.

Mereu citim dinainte despre poziția plajelor, despre maree și despre alte elemente care pot schimba semnificativ experiența la plajă. Așa le alegem pe cele mai potrivite pentru noi. Pe plajă Alex și lucra, de regulă, iar eu citeam și mă jucam cu copiii, făceam poze, înotam împreună și altele asemănătoare. O cafenea unde petreceam multe astfel de dimineți leneșe, pe nume Escape Cafe, s-a deschis în timpul primei ierni pe care am petrecut-o acolo, o cafenea de specialitate unde ne întâlneam mereu și cu alți nomazi digitali.

De-ale Thailandei, pe scurt – viața cu copiii în Koh Lanta

Cum ajungi în Thailanda și cu ce te deplasezi pe acolo?

Dacă am fi știut de la început itinerariul exact, ne-ar fi salvat un pic de timp și de bani extra, pentru că am fi putut alege Multiple City la biletul cu Qatar, cu dus spre Chiang Mai și întors din Krabi și astfel să ne rămână un singur zbor intern dinspre Chiang Mai înspre Krabi. Dar noi nu am știut, așa că am avut zbor dus-întors Krabi, cu zbor dus-întors cu Air Asia, Krabi-Chiang Mai.

Thailanda este una din puținele țări în care nu am avut închiriată mașină tot timpul. În Chiang Mai nici nu ne-a trecut prin cap să facem asta, pentru că se stă în trafic enorm, mai ales la orele de vârf. E foarte aglomerat, sunt multe scutere, iar trecerile de pietoni sunt o glumă. Chiar dacă este verde la semafor, mașinile continuă să treacă, iar tu trebuie să îți faci curaj și cruce și să faci slalom printre ele ca să ajungi pe partea cealaltă a străzii. Există însă tot felul de mijloace de transport inedite, precum songthew-uri (un soi de furgonete care au stații, dar te mai lasă și pe drum), tuk-tuk-uri (un fel de taxi-uri pe trei roți care se transformă în discoteci ambulante de cum se lasă seara), taxi-uri scuter și taxi-uri normale.

În puținele dăți când am avut nevoie de transport în Chiang Mai, am fost fie pe jos, fie cu microbuze clasice, fie cu Uber și copii în sistem, cât mai puțin cu putință, pentru că ar fi fost un vis să găsim Uber cu scaun de mașină. Norocul nostru că am întâlnit un șofer tare simpatic cu care am stat mult la povești, ba chiar ne-a și condus la temple mai puțin știute. Sigur, noi eram în vârful piramidei transporturilor și ne dădeam seama de asta atunci când vedeam familii cu 2-3 copii care se urcau pe un singur scuter și țineau și un cărucior umbrelă în mână :)).

Transferul din Krabi în Koh Lanta se face cu ferry pentru mașini, un drum care durează puțin peste o oră. În acest prim an în Thailanda, am făcut acest transfer cu un microbuz, care ne lua fix din fața cazării. Noroc că am fost primii care ne-am urcat și că rezervasem 4 locuri întregi, deși Călin cu siguranță ar fi stat numai la noi în brațe. Șoferul tot oprea, în toate stațiile și în toate locurile din care avea de luat oameni, iar noi puteam să jurăm că nu ar mai încăpea nici măcar un rucsac în microbuz. Iată ce naivi eram! De atunci, cred că mașina s-a mai oprit încă de vreo 3 ori, de fiecare dată urcând încă 2-3 oameni noi în ea :)).

În Koh Lanta, majoritatea familiilor închiriau, de asemenea, scutere. În lipsa acestor abilități îndrăznețe, noi am preferat drumuri cu tuk-tuk-ul, în special cu șoferi pe care îi cunoșteam. Cel mai des apelam la Sutham, prietenul nostru de la cazare, cu care ne simțeam mereu în siguranță. Cu el mergeam și cu mașina atunci când locurile nu erau foarte îndepărtate sau cu tuk-tuk-ul pe care soția lui îl conducea cu vână. În Koh Lanta am închiriat și mașină, dar pentru o singură zi, ca să ajungem în partea de sud extrem, acolo unde nu prea ajungeau tuk-tuk-urile din cauza pantei abrupte.

În Koh Lipe am ajuns cu un speedboat mai generos. Acolo mașinile nu ajung și nu circulă pe insulă, singurele mijloace de transport fiind tuk-tuk-urile, iar pentru a ajunge pe insulițele din jur, taxi-boats – frumoasele long tail boats sau bărci cu coadă lungă.

Acomodarea la fusul orar

Între România și Thailanda e o diferență bunicică de fus orar. Dacă mai pui și niște ore nepotrivite de zbor, adaptarea poate să fie oarecum chinuitoare pentru 1-3 zile. Zborul cu copiii a fost floare la ureche, nu am simțit nimic obositor, s-a dormit, s-a jucat, s-a mâncat, s-a râs. Am avut o încercare cu Călin în landoul de la Qatar, dar era cam complicat transferul, așa că tot mai mult ne-a dormit în brațe. Nu mai știu exact la ce oră am plecat spre Doha, acolo unde aveam să schimbăm avionul (cu doar o oră distanță între avioane) dar știu sigur că am ajuns dimineața la răsărit în Thailanda.

Am coborât din avion și ne-am îngrămădit într-un songthaew. Era așa un aer fain, cald, umed, care mă cuprindea din cap până în picioare și îl respiram adânc de tot în plămâni, ca și cum nu aș fi vrut să iasă. Era atâta iarnă în mine, că simțeam fiecare bucurie și fior de drag când eram acolo, în mijlocul verii. Am urcat pe terasa hotelului și am admirat cu fiecare por orășelul îngrămădit de la picioarele noastre și soarele blând care urca încetișor pe cer.

Deși ne activasem destul de tare în efervescența dimineții, odată ajunși în camera noastră de tranzit din Krabi, de la hotelul The Seens, am tras draperiile și am tras un somn grozav până pe la ora …11 sau poate 13, nici nu mai știu. Cert e că ne-am trezit ușor buimaci și am pornit să explorăm Krabi-ul. Prima zi am petrecut-o încetișor, mâncând fructe exotice și bând nuci de cocos, plimbându-ne și zâmbindu-ne reciproc cu toți localnicii. Pe seară am reușit să adormim destul de ușor, dar nu pentru mult timp, pentru că micuțul Călin, care pe atunci avea doar 6 luni s-a trezit plângând destul de puternic. Pentru noi a fost destul de alarmant deoarece nu știam dacă face asta din cauza oboselii sau dacă a gustat din ceva care nu i-a făcut bine. După 20 de minute de plâns fără oprire, inconsolabil, în brațele noastre, a adormit buștean și totul a fost bine începând de a doua zi, când ne-am luat zborul spre Chiang Mai.

Ne-am adaptat la fus încetișor, dar felul în care ne-am construit itinerariul a fost clar în avantajul nostru. Ne culcam târziu cu toții, în jur de 00:00 – 01:00 noaptea, ceea ce ne lăsa să ne bucurăm în liniște de plimbări târzii, când aerul era extrem de plăcut, un pic răcoros, iar traficul mult potolit față de ce cunoșteam în timpul zilei. Am mutat ușor ușor programul, astfel încât cam după o săptămână eram exact reglați pe fus, așa cum ne doream.

Unde ne-am cazat și de ce

Cele mai bune oferte le-am găsit la unitățile de cazare nou apărute pe Booking, deși am căutat în egală măsură și pe Agoda, pentru că auzisem că e cea mai bună variantă pentru Asia. În cazul nostru s-a dovedit că pe Booking prețurile la aceleași cazări erau cele mai bune. Am avut nevoie de cazări de tranzit, precum cea din Krabi, unde am găsit un hotel nou pe nume The Seens, mic și curat și cu transport inclus, exact ce aveam nevoie. Apoi am mai avut parte de încă un hotel – U Residence – cu ceva cam multe scări pentru trolerele noastre și fără lift.

În Chiang Mai am avut două cazări planificate, dar prima – Zzziesta ne-a plăcut atât de mult încât nu ne-am mai mutat (trăiască anularea gratuită). Aveam chiar un lac indoor cu crapi koi pe care copiii îi hrăneau dimineață împreună cu prietena lor Nuch, care îi adora pur și simplu. Micul dejun era inclus și aveam de ales între trei variante (thailandez, european și american), iar dacă aveam nevoie de ceva gătit special pentru copii, le dădeam ingredientele noastre și ne făceau ce doream (terci de ovăz, ouă fierte cu legume la abur etc).

Vă sfătuiesc pe cât posibil să alegeți cazări cu opțiunea de anulare gratuită, mai ales când mergeți într-un loc îndepărtat cu copiii. Sigur că de-a lungul timpului ni s-a întâmplat și să ajungem la o cazare atât de tristă încât să ne mutăm chiar dacă am pierdut o parte din bani, dar de cele mai multe ori lucrurile s-au rezolvat vorbind direct cu proprietarul și menționând motivele.

Pe Koh Lanta, cel mai mult am stat la Fill-Feel, însă pentru că nu era liberă toată durata pe care am petrecut-o pe insulă (mai mult sau mai puțin o lună), au mai fost necesare 2-3 cazări, care cumva se nimereau a fi proprietățile rudelor celor de la Fill-Feel. În prima noapte de fapt am stat la cazarea surorii lor – Pana Long, unde ne-a plăcut foarte mult și unde am mai revenit, am mai stat la Serendipity, iar pentru 5 nopți am fugit în arhipelagul Adang, pe insula Koh Lipe, la granița cu Malaysia, o insulă superbă chiar dacă destul de turistică. Pe Koh Lipe, am fost cazați la Sea to Moon.

Buget și costuri

Moneda națională este baht, se plătește în multe locuri cu cardul, deși pe insulă au fost foarte surprinși de opțiunea contactless (ceea ce ni se întâmpla și prin orășelele mici din România, ce e drept). Trebuie să ai mereu cash la dispoziție, mai ales pentru tuk-tuk-uri, fructe pe marginea străzii sau piață, târguri în centrul orașului etc.

Zbor

• Ne-a costat aproximativ 1800 euro pt 2 adulți, 1 copil și 1 infant; transferul privat costă în jur de 100 de dolari, cel cu microbuz fiind ceva mai ieftin;

Cazare

• Cazarea ne costa în jur de 50-60 de euro pe noapte (iar în Koh Lipe cam 90-100 euro), însă la o verificare rapidă pe Booking pentru Koh Lanta, am observat că după pandemie prețurile pot fi chiar și la jumate!

Mâncarea

• Pe lângă prețurile foarte bune, este și grozav de delicioasă. Chiang Mai este oricum un hub culinar, dar am găsit multe opțiuni chiar și în Koh Lanta. Sunt mulți europeni care s-au stabilit acolo, așa că există tot felul de restaurante cu specific, în care găsești gusturile familiare: pizzerie, tavernă greceasă, burgeri și fish and chips, mâncare indiană și, bineînțeles, mâncare thailandeză de toate gusturile, formele, prețurile. Noi ne-am îndrăgostit de preparatele tradiționale din prima clipă.
• Felurile europene, care sunt și cele mai scumpe, ajung la 8-10 euro porția, însă cele thailandeze sunt absolut de toate prețurile și poți avea surprize plăcute chiar și în locurile mai puțin sofisticate. Un pește proaspăt pe plajă gătit sub ochii voștri costă tot cam 10-12 euro și e absolut minunat. Un truc pe care l-am folosit pentru o mâncare mai sănătoasă și pe care vi-l dăm și vouă mai departe ca sfat este să cereți mâncarea fără MSG (monoglutamat de sodiu, care se pune din belșug în mâncarea thailandeză) folosind cuvintele: mai sai pong–chu–rote :D.

Activități

• Au prețuri rezonabile, singura experiență care ne-a costat mai mult a fost cea de la sanctuarul de elefanți, unde însă este justificat, incluzând și o oarecare sponsorizare a activității lor. Intrările la temple sunt simbolice, iar excursiile în împrejurimi ne-au costat cam 40-50 de euro de persoană.
• Masajul pe plajă este 10-20 de dolari pe oră, chi-li-pir pentru bunăstarea pe care ți-o oferă.
• Cursul de gătit ne-a costat în jur de 30 de euro de adult, cu tot cu vizita la piața locală și transferul într-un sătuc din împrejurimile Chiang Mai-ului.

Transportul la fața locului

• Transportul cu tuk-tuk-ul sau cu songthaew-ul se negociază la sânge, mai ales că prețul spus turiștilor este cu totul altul decât cel pe care îl iau în mod uzual
• Un drum cu taxi-boat este cam 30 de dolari
• Grab (un fel de Uber) are și el tarife foarte prietenoase (1.5 dolari pornirea și 0.08 dolari kilometrul)

Unde și ce mănânci

Despre mâncare trebuie să fac cel puțin un articol separat. Servirea este impecabilă, felurile de mâncare sunt delicioase și au atâtea fructe că nici măcar nu le-am descoperit pe toate în prima iarnă. De notat că în majoritatea locurilor nu poți intra cu durian (din cauza mirosului) sau cu mangusteen (deoarece coaja lui pătează foarte tare).

Mango de multe feluri, banane de multe mărimi, nuci de cocos de băut pretutindeni, mere trandafir, maracuja, rambutan, litchi, niște portocale interesante și mici, foarte parfumate, toate sunt o nebunie. Mâncarea noastră preferată este o clasică, Pad Thai, dar acolo am descoperit și salata de pepene cu feta pe care o îndrăgim atât de tare și o mâncăm vara săptămânal, Khao Soi, un fel de firimituri de șorici de porc care se adaugă peste mâncare, softshell crab la prețuri de necrezut, pești proaspeți cu orez și legume la aburi (super potrivit pentru cei mici), samosas, burgeri hipsterești cu Portobello și spring rolls neprăjite în foi de orez proaspete – pe care le facem și acasă când ni se face dor de Thailanda. Vă spuneam mai devreme și că citind și aflând mai multe despre mâncarea lor am dat peste o surpriză – msg- un potențiator de aromă pe care probabil îl mâncam frecvent când eram mici și am învățat să cerem mâncarea fără.

Deserturile nu sunt nici ele de lepădat. Trebuie să încerci sticky mango with rice, budincă de banană în lapte de cocos, shake-urile de fructe cu gheață geniale, neîndulcite sau lassi-uri (cu lapte/iaurt), mâncarea gătită fără sare pe loc pentru cei mici și mai ales nucile de cocos tinere.

Recunosc că ne era puțin frică de toxiinfecțiile alimentare, însă lucrurile au fost floare la ureche. O singură dată m-am simțit rău, doar eu, dar simptomele fiind o jumătate de zi de zăcut în hamac cu o mega extra durere de cap și greață. A fost, de fapt, singura oară când am mers la un restaurant fără să ne uităm la review-uri și nici măcar nu am mâncat, ci doar am băut shake.

În prima iarnă ni s-a părut greu de găsit brânză, dar apoi am descoperit că frigiderele de la magazinul alimentar nu erau tot timpul goale, așa cum le-am găsit la prima vizită. Ce nu am avut curaj să încercăm au fost insectele prăjite, deși ele se vând chiar și în restaurante. Totodată, nu ratați târgul de Festivalul Chinezesc, care e o mare nebunie în Thailanda, dacă mergeți în preajma Anului Nou Chinezesc.

Aprovizionarea personală se face ușor: fructe din piețe și de pe marginea drumului (mai greu cu carnea, așezată de multe ori direct pe tarabă), în mall-uri există food courturi în care se găsesc fructe/legume gata de consum și orice v-ați putea dori. Mi se părea fabulos că oriunde și oricând pot să iau o gustare delicioasă și sănătoasă.

Internet și servicii mobile

În Chiang Mai, internetul este foarte bun. În Koh Lanta wifi-ul decent, am publicat articole, Alex a ținut call-uri fără probleme. Există totuși pericolul penelor de curent, la fiecare ploaie/furtună. Noi am prins doar o ploicică, dar chiar și așa a fost suficient pentru ca întreaga insulă să rămână fără curent timp de 20 de minute. În Koh Lipe internetul era ceva mai slab, însă acolo am avut oricum doar concediu. Nu țin minte să fi avut cartele thailandeze, foloseam peste tot wifi și atât, nu mă întrebați cum reușeam să avem planul așa bine făcut.

Excursii din Chiang Mai; excursii în Koh Lipe, Koh Adang și Koh Rok

• Din Chiang Mai am plecat în 3-4 excursii care ne-au plăcut la nebunie. Am mai fi avut câte ceva pe listă (de exemplu templul din Chiang Rai), însă timpul s-a dovedit scurt. Am vizitat un sanctuar de elefanți, am vizitat cascadele din jur și am urcat pe cel mai înalt vârf din Thailanda, am ajuns la temple minunate, ne-am plimbat fără scutece prin parcul regal, am cunoscut tribul Karen și am făcut cursuri de gătit într-un sat din apropierea Chiang Mai-ului.

• Excursia în Koh Lipe a fost fenomenală. Am lăsat bagajele la prietenii noștri din Lanta unde aveam să ne reîntoarcem și am pornit cu un speed boat spre arhipelagul Adang-Rawi. Drumul de dus a fost destul de zbuciumat, m-a lăsat cu o stare de greață pentru vreo două ore, așa încât la întoarcere am despicat internetul în 4 ca să găsim o altă variantă de întoarcere, însă aceasta nu exista. În Koh Lipe se poate face snorkeling chiar la mal, fiind un loc super potrivit pentru a-i iniția pe cei mici. La reflux apa se retrage destul de mult și oamenii sunt chemați pe mal pentru a nu face rău coralilor.

• Însă am avut o surpriză super plăcută, pentru că la întoarcere am avut parte de cel mai lin drum posibil cu un speedboat. În general, ele sunt de evitat pentru copilașii așa mici, din cauza șocurilor ce pot să se răsfrângă asupra coloanei. La noi, din fericire, nu a fost cazul, însă e bine să vă informați temeinic înainte de a lua o decizie.

• Din Koh Lipe am făcut day trips cu taxi-boats pe insulițele din jur, precum Koh Adang. Acolo puteai chiar să campezi, dar nu ne-am simțit așa de curajoși, mai ales când rangerii din zonă ne povesteau că pe plajă mai apare vipera malaysiana (yeeey, not!).
• Un alt day trip de care aproape că am uitat a fost cel din Koh Rok, o insulă superbă și perfectă pentru snorkeling.

Am simțit Thailanda ca child-friendly?

Chiang Mai a fost așa cum promitea. Un oraș minunat, plin de viață și de bun gust, cu atracții și activități de tot felul, atât super asiatice, un fel de șoc cultural, dar și europene, familiare, care ne echilibrau experiența. Sigur că nu ni s-a părut așa din prima seară, ba chiar am fost șocați când am ajuns și am crezut că nu vom avea ce să facem atâta timp acolo. Am avut parte de aventuri pe cinste atât în Chiang Mai cât și în împrejurimi, am vizitat rezervații cu elefanți în grijă, temple fabuloase și muuultă natură.

Thailandezii au o abordare super sănătoasă față de copii, plină de iubire și respect. Toți vorbesc cu ei așa cum vorbesc și cu adulții, fac glume, le e drag și se vede că sunt sinceri. Călin avea puțin peste 6 luni când am plecat din România, așa că a început diversificarea din plin în Thailanda și a fost o perioadă foarte prolifică, pentru că era dispus să încerce absolut orice. Iar pentru noi, era mult mai simplu decât ne-am fi imaginat când am plecat de acasă (de fapt, de asta am și crezut că vor fi de ajuns șase săptămâni). Toată lumea era dispusă să ne facă orez, legume, pește, toate la abur, fără pic de sare.

Peste tot găseam fructe delicioase și proaspete, iar la micul dejun puteam cere des omlete, ouă fierte sau clătite fără zahăr. Peștele și fructele de mare sunt destul de variate, așa încât nu a fost mare bai pe insulă că am evitat pe cât posibil carnea. Mai ales după ce vezi piețele lor, stai de două ori să te gândești dacă e cazul să te înfrupți dintr-un pui sau porc. În schimb, în restaurantele deschise de europeni, am mâncat și feluri bazate pe carne (cel puțin noi adulții) și totul a fost în regulă.

Safety și sistem de sănătate

Din fericire, nu pot să vă dau detalii din experiența directă, însă alți prieteni care au avut de-a face cu sistemul privat de sănătate au fost foarte mulțumiți atât de serviciile medicale profesioniste cât și de atitudinea față de cei mici.

Ne-am simțit mereu în siguranță pe străzi, din punct de vedere al criminalității și nici nu ne-am simțit înșelați în vreun moment. Mai există comercianți care vor să profite de pe urma turiștilor și câțiva șoferi de tuk-tuk care conduc periculos, însă au fost cazuri extrem de izolate. În rest, ca în orice zonă tropicală, e bine să fiți informați despre pericolele uzuale cu privire la faună (șerpi, meduze periculoase), să identificați zonele cu tsunami și să evitați apa de la chiuvetă.

Cine și cum a lucrat

Alex a lucrat o bună parte, undeva la 4 săptămâni din 6, iar eu am stat în principal cu copiii sau scriind. Programul nostru începea destul de dimineață, Alex lucra, cu mici excepții, între 6 dimineața și prânz, astfel că ne rămânea o bucată buuună de zi în care să explorăm sau să ne relaxăm. În zilele lucrătoare din Chiang Mai, preferam să mergem împreună la o cafenea unde să bem niște shake-uri răcoritoare în timp ce Alex lucra, iar noi citeam și făceam activități, Călin poate trăgea și un pui de somn. Uneori, eu și copiii exploram împrejurimile cafenelei, diverse magazinașe locale, poate un templu, poate străduțe înguste. Apoi ne mutam eventual undeva pentru prânz, unde Alex își cam termina treburile cât timp ne hotăram noi ce mâncăm și așteptam mâncarea.

Pe insulă era cu atât mai simplu, pentru că aveam plaja la doi pași. Alex făcea o mică pauză după micul dejun de la cazare, pentru a ne muta pe plajă, unde am descoperit locuri perfecte pentru nomazii digitali, iar viața era așa de caldă și simplă.

Am întâlnit mulți călători care lucrau și călătoreau, și, de asemenea, o grămadă de familii cu copii. În Koh Lanta vin iarnă de iarnă mai ales suedezi, cu care ne-am și revăzut iarna următoare. Koh Lanta și Chiang Mai sunt, de asemenea, și pe listele celor care fac worldschooling sau a celor care aleg să se bucure de un an sabatic.

Atmosfera în Thailanda

Minunată. Ne-am simțit tot timpul în siguranță, deși ne-a prins și 1 noaptea prin oraș. Vibe-ul este magnific, o combinație de tradiție cu modernism, lumini, zgomote, mirosuri, e ceva ce te cucerește iremediabil. Prima seară în Chiang Mai a fost un pic șocantă, pentru că doar 7/11 erau deschise și noi nu găseam și nu aveam nimic de mâncare. Iar în cameră, găsisem o urmă de insectă pe așternut, aproape că voiam să facem bagajele și să plecăm (bine, bine, mai mult eu :)) ). Până la urmă, s-a dovedit a fi un loc excelent, cu oameni de nota 10, care iubeau mult copiii. Weekendurile sunt mari sărbători, cu târguri în stradă, pline de oameni printre care trebuie să te strecori. De remarcat că Thailanda este vizitată (sau cel puțin era) de foooarte mulți chinezi și mi se părea că toți vor să își facă poze cu copiii mei.

În Koh Lanta a fost și mai bine, pentru faptul că gazdele noastre aveau un băiețel de vârsta lui Carol. Dimineața, până să ne mutăm pe plajă, se puteau juca împreună, la fel și în după-amiezele prea calde în care ne odihneam la cazare.

Ospitalitatea oamenilor este ceva fantastic, de scris cărți despre ea. Felul în care găsești curățenia sclipitoare din camere, cu așternuturile întinse la linie ca la un resort de 5 stele și flori proaspete pe pat cu tot felul de “origami” din prosoape. Felul în care îți zâmbesc mereu sincer și vor să te ajute cu tot ce pot și plăcerea care se vede cu ochiul liber atunci când dăruiesc. Singura oară când am fost dezamăgiți a fost când am mers în excursia cu mangrove, iar acolo ghidul era extrem de slab, mai ales cu comportamentul față de maimuțe, pe care le pleznea cu ziarul peste bot.

Worldschooling în Thailanda

Thailanda este o destinație minunată pentru worldschooling. Atât activitățile despre care v-am povestit mai devreme, cât și varietatea mare de temple și de cursuri posibile o fac o resursă inepuizabilă de educație. În Koh Lanta am avut parte de cursuri de Muay Thai, lecții de înot, ba chiar există și o grădiniță Montessori unde copiii pot învăța doar câteva luni pe an (pe noi nu ne-a tentat pentru că prefeream să petrecem timpul împreună și în aer liber). Tot în Koh Lanta ne-am îndrăgostit de un loc minunat – Asa Lanta – unde copiii aveau un loc de joacă din elemente naturale, unde beam ceaiuri suave și făceam cursuri de yoga, învățam să cioplim căni de bambus și cunoșteam oameni superbi, cu care aveam atât de multe în comun!

Copiii au învățat cum se coace caju căzut direct din pom, cum se despică nucile de cocos, cum poți servi Pad Thai în frunze de banan și cât de diferit poate arăta o plajă la reflux față de flux. În ce privește viața sălbatică, am găsit varani, tot felul de păsări neobișnuite, cicade care cântă doar la răsărit și apus, macaci, crabi-eremit, șerpi și meduze. Apropo, mare grijă la meduze – în zonă pot ajunge meduzele Cubozoa care sunt extrem de periculoase, noi eram mereu și cu un ochi după ele. La Marea Andaman șansele sunt mult mai scăzute decât în Golful Thailandei, însă e bine să te dublu păzești.

Am cunoscut copiii de multe naționalități, am construit piscine și castele de nisip, am făcut compoziții din scoici și plante și am rămas cu amintiri neprețuite.

Când ne-am întors acasă

După 6 săptămâni, aproape plângând că am fost așa fraieri să nu avem încredere că totul va fi ok cu alimentația, igiena.

Ne-am mai întoarce în Thailanda?

Oh, da, de fapt ne-am și întors anul următor. Mai ales acum de când a fost așa închisă Asia, chiar mi s-a făcut un dor nebun de Thailanda. Copiii își amintesc de Khafir, prietenul lor și ne uităm mereu pe globul pământesc să îl localizăm. Și știți că dragostea trece prin stomac, deci de la un punct ne-am întoarce și doar ca să mâncăm autentic thailandez, căci ne place la nebunie.

Dacă ți-a plăcut acest articol, poți susține pagina Momadica distribuind articolul, dând like paginii de Facebook şi/abonându-te la newsletter-ul blogului pentru a fi la curent cu ultimele articole și pentru a primi materiale speciale. Mă găsești și pe Pinterest şi Instagram.

* Disclosure: acest articol poate conține linkuri afiliate. Aceasta înseamnă că fără nici un cost adițional pentru voi, eu pot câștiga un mic comision dacă voi le accesați și faceți o comandă.