Viața cu doi copii mici este una delicioasă. Plină, niciodată plictisitoare, provocatoare și intensă. Vă sună cunoscut probabil o zi care arată cam așa: o cursă printre piese de lego în sufragerie, un concurs pentru a te califica drept mediator de conflicte cu foarte multe probe, încă un concurs cu probe de precizie, de exemplu când trebuie să împarți exact între copii o mașinuță, o bucată din piciorul tău sau o portocală și încă unul pentru a stabili cât de bine faci față stării de alertă permanente.

În toate zilele astea, ce îmi lipsește de când am doi mânji mici este să mă conectez mai des cu mine. Îndată ce mă observ, mă las să respir, să ascult tăcerea, să îmi aud gândurile și să mă conectez cu ele, sunt altă Andra, mai eu, mai calmă, mai cum vreau să fiu.

Ce este meditația?

Pentru cei care nu ați încercat nici măcar o dată în viața voastră să meditați, vă spun așa. Gândurile sunt ca niște păsări, nu se agață de tine decât atunci când tu le oprești. Ele nu se identifică cu tine și nu trebuie să primească mai multă valoare decât cea pe care o au: cuvinte care ni se învârt în cap, ca urmare a unor emoții trăite, fie ele crude, neprocesate sau, din contră, procesate și rămase lipite scai de suflet.

În meditație, devii observatorul lor, cel care stă cuminte față în față cu toate fricile, trăirile puternice, bucuriile, gândurile plictisitoare, gândurile nebune, cuvintele pe care nu ar vrea să le audă niciodată sau cuvintele pe care și-ar dori să și le spună întruna.

Cum a început prietenia mea cu meditația

Cred că au trecut mai bine de 9 ani de când am început prima oară să îmi fac un ritual din meditație. Încercasem și mai înainte, dar sporadic și fără prea mare succes. Nu reușeam să trec de primele secunde fără să mă las cotropită total de vreun gând care îmi place, să îl las să facă ce vrea din mine. Apoi am înțeles că nu e despre asta.

E despre a avea putere asupra minții tale, de a o face să șoptească atunci când țipă, despre a o face să pășească tiptil atunci când tropăie.

Despre a nu te lăsa înghițit de un gând greu, care nu te lasă să dormi noaptea, de a nu îi da importanța unui gând care te face să închizi ochii strâns și să murmuri o rugă care să te păzească. Ne e teamă de mințile noastre, asta e clar. Uneori, ele pot face ce vor din noi și asta sună periculos. Ne enervăm, ne agităm, ne sufocăm sub greutatea propriilor gânduri, când, de fapt, mintea ne dă înapoi numai și numai ce alegem să hrănim. Meditând, poți face o alegere conștientă despre partea pe care vrei să o crești și să o ții aproape.

Self-guided meditation

După ce mi-am însușit acest obicei, a devenit din ce în ce mai ușor să îl practic zilnic. Primul lucru pe care îl făceam dimineața după ce mă spălam pe dinți era să întind salteluța pentru un pui de yoga, la finalul căreia mă întindeam și meditam. Pe atunci, cel mai des stăteam în liniște deplină sau cu muzică tibetană sau tot felul de sunete cu frecvență înaltă și mă relaxam gândindu-mă la cât de mică sunt față de acest univers din care totuși fac parte complet, dovadă fiind fiecare celulă a mea.

Apoi îmi simțeam fiecare membru în parte, cum se relaxează, fiecare senzație în vreo parte a corpului și după ce mă conștientizam pe mine, toată, începeam să fiu doar respirație. Să întâmpin aerul care intră în corp și să îl las să mă inunde, să îmi iau rămas bun de la el, lung și calm. Să fiu doar observator al tuturor gândurilor care încercau să mă tenteze să le bag în seamă și să revin de fiecare dată concentrată asupra aceleiași banale și vii respirații.

Când mi-a fost cel mai greu să meditez

Odată ce primul pui a început să crească, momentele de liniște s-au rărit neașteptat de mult, așa că am ajuns să meditez o dată pe săptămână, sau chiar o dată pe lună. Ba chiar după ce l-am născut și pe Călin, am fost aproape sigură că nu voi mai avea niciodată momente de liniște suficiente cât să pot medita zilnic. Sigur că am avut și perioade mai prolifice, dar doar cu ritmicitate și determinare am reușit să reiau ritualul mult iubit.

Ce fel de meditație prefer acum

De data asta, mă orientez mai mult spre meditația ghidată, pentru că așa reușesc să stau mai mult timp concentrată. Dacă nu am timp, atunci stau conectată cu respirația mea oricât de puțin, 2-3 minute, dar cel mai des mă bucur de o ședință de aproximativ 10 minute în care ascult vocea altcuiva și o las să mă ghideze într-un loc calm, cu focus pe vizualizare, respirație sau pe mindfulness. Sigur că am făcut o prioritate din asta, dacă mă trezesc înaintea lor dimineața ăsta e primul gând, dacă prind un moment în timpul zilei, meditez sau dacă am ajuns până seara și nu am reușit, este primul lucru pe care îl fac după ce adorm copiii.

Alte tehnici de relaxare și iubire de sine

Pe lângă meditație, încerc seara, când stau cu puii mei așteptând să adoarmă profund, să cochetez cu un gând simpatic. Arunc o întrebare și urmăresc răspunsurile cum curg, cum se țes povești, cum ies la suprafață amintiri ce le credeam îngropate. Aleg întrebări care să mă bucure, care să mă inspire, care să mă facă să îmi amintesc ce norocoasă sunt și cât de distractiv e să fiu eu liberă cu mine. Trebuie să recunosc că e ceva mult mai fructifer decât să scrollez prin Social Media și v-aș spune și vouă să faceți la fel, desigur, după ce citiți totuși și ultimele postări Momadica.

Îmi pun întrebări, îmi amintesc de mine, iau un gând simplu și din el curg în trecut și în viitor, în toate felurile posibile care mă fac să mă simt bine cu mine, să îmi amintesc cine am fost, cine sunt, cine vreau să fiu.

---

Meditația este un bun prieten al omului și, în particular, al mamelor. Odată pentru componenta de mindfulness care ne ajută să fim atente și să ne înțelegem gândurile, împrejurimile și acțiunile, dar și pentru calmul și răbdarea pe care le exersăm. Mai mult de atât, poate fi un început minunat și molipsitor pentru cei mici de a se conecta cu ei înșiși și de a învăța despre corpul și mintea lor. Un moment în care ei să ne poată vedea pe noi bucuroase de ceea ce facem, iar noi să învățăm cât de important este să iei o pauză din ritmul haotic al zilelor, de a trata cu respect ființa noastră și de a fi atenți la nevoile personale, de a ne iubi pe noi însene ca să putem da tot ce avem mai bun mai departe.

Ție îți place să meditezi?

Dacă ți-a plăcut acest articol, poți susține pagina Momadica distribuind articolul, dând like paginii de Facebook şi/abonându-te la newsletter-ul blogului pentru a fi la curent cu ultimele articole și pentru a primi materiale speciale. Mă găsești și pe Pinterest şi Instagram.