Nu m-am gândit niciodată înainte de a fi însărcinată și aproape de termen la foarte multe dintre etapele atât de naturale și cursive ce vin imediat după naștere: travaliu, alăptare, transport pentru bebeluși și…cum împărțim spațiul de dormit. Și bine am făcut! Felul în care curg aceste etape este atââât de diferit de ce îți imaginezi înainte!

Decât să mă bombardez cu 100 de întrebări și să iau tot felul de decizii sub presiune, am preferat să lucrez ușor cu mine, să îmi dau timp să descopăr ceea ce urma să fie noua mea viață și noua mea identitate, cea de mamă. Așa s-a întâmplat și în cazul somnului, sau, mă rog, a ceea ce a mai rămas din el.

Alăptatul sau hrănitul cu lapte praf al unui bebeluș mic presupun “nopți de studenție”, în care puiul tău te cere aproape, doar atât știind să facă să își aline foamea, setea, anxietatea, dorința de ocrotire, de iubire și de mamă. Și de ce să punem distanță între noi, atunci când tot ce îmi doresc eu e să pot fi odihnită a doua zi, iar puiul să aibă mama aproape?

Am început să mă documentez despre subiect și am decis curând că nu îmi este frică să dorm lângă puiul meu, nici că îl voi strivi, nici că va pica din pat (deși asta se mai întâmplă 🙂 ) și nici că va împlini 18 ani dormind în continuare cu părinții. Bineînțeles, pentru toate am luat măsurile necesare de precauție. Despre metodele de siguranță în timpul somnului și despre ce spun studiile despre bed-sharing veți putea citi în foarte scurt timp aici. Mai mult decât atât, am împrumutat și un pătuț, “ca să fie”, și i-am luat și o super saltea de cocos; bebe C. nu a dormit acolo decât la 3 somnuri de prânz din viață, însă pătuțul s-a dovedit pe parcurs un țarc minunat de încăpător pentru jucăriile de pluș neplanificate, la care am renunțat atunci când ne-am mutat.

O vreme am studiat pătuțurile de co-sleeping, însă ele ofereau o alternativă pentru un termen atât de scurt față de cât îmi imaginam/imaginez eu că vom dormi alături, încât le-am eliminat repede de pe listă. Drept urmare, am rămas cu o singură opțiune, despre care cred eu, în continuare, că este cea mai bună pentru noi: să împărțim același pat – practică cunoscută și drept co-bedding sau bed sharing, care a fost, pe rând, pat tapițat, saltea pusă pe jos, saltea pusă pe paturi de ikea mult prea înalte (pe care le-am returnat), saltea pusă pe jos, saltea pusă pe pat. Toți încăpem în 160X200cm și, în călătorii, am fost nevoiți să încăpem și în 140×200. Pentru începători, aș recomanda totuși un minim de 180×200, pentru confort maxim.

Metodologia a fost simplă: pătuț lipit de pat, pat lipit de perete sau, atunci când nu se poate, un set de perne mai dure, care nu își schimbă forma, la margine, bebe mic, eu ținându-l pe bebe în brațe (a se citi de un picior), soțul ținându-mă pe mine în brațe. În configurația asta, am scăpat și de grija că tatăl s-ar putea rostogoli peste fiu, iar, mai târziu, fiul a avut suficient spațiu, încât să poată dormi perpendicular pe lungimea patului dacă asta era ceea ce își dorea. Win-win!

Și, deci, ce m-ar face să aleg în continuare bed sharing pentru 100 de copii, dacă i-aș face?

• să pot să stau fără să dorm sau să respir o noapte întreagă, doar privind puiul de om care tocmai a ieșit din mine;
• să pot să îl simt acolo, ținând timid o mână peste genunchiul lui, sau luându-l în brațe de-a dreptul;
• să îl pot pupa pe creștet și să simt mirosul de lapte de fiecare dată când mă bag în pat mai târziu decât el;
• să fiu acolo la primul scâncet sau la primul semn de disconfort, să i-o ofer pe țiți și să îi mângâi obrajii rumeni și astfel el să doarmă cât mai mult;
• să ne trezim călăriți dimineața, surprinși de un cuvânt adăugat peste noapte în vocabular repetat încontinuu;
• să învelesc prin somn puiul cu păturica preferată și a 5650-a oară în care s-a dezvelit;
• să nu deschid ochii atunci când trebuie să alăptez puiul; să nu mișc decât o mână și o bretea de la maiou;
• să ne îngrămădim în pat, ca niște sardele chinuite, așa încât nici nu mai avem nevoie de pilotă;
• să ne confirmăm încă o dată că intimitatea unui cuplu nu ține de o ușă închisă la dormitor;
• să gravez adânc în suflet fiecare moment în care patul este plin de viață și râsete și dragoste pentru ziua în care va fi gol.

Provocarea a fost depășită cu un singur bebeluș. Acum urmează stabilirea configurației perfecte pentru 2 adulți plus 2 bebei, la care plănuim intens să schimbăm salteaua cu una mai mare.

Pui dormind cu părinții; Sursă: http://hellobaby.hu/

Voi cum preferați să dormiți cu cei mici?