Când găsești locuri perfecte în liniștea lor, stai să te gândești un pic înainte de a le da mai departe. Așa s-a întâmplat și când am ajuns la Lacul Kerkini, în prima după-amiază în care am ajuns în Grecia. Am povestit aici despre drumul din România spre Grecia. Pentru că nu mi-era clar care e situația din Bulgaria și dacă am fi putut înnopta fără probleme acolo (eram la final de iunie), am ales ca prim popas un colț de natură la doar 15km de granița cu Bulgaria. Era o caniculă îngrozitoare, te topeai de îndată ce ajungeai în afara mașinii, așa că să rămânem pe malul lacului a fost o idee foarte bună.

Lacul Kerkini, din regiunea Macedonia a Greciei, are 75kmp și este cel mai mare lac antropic din Grecia. Se remarcă drept o destinație foarte importantă pentru observarea păsărilor (birdwatching), aici trăind peste 300 de specii de păsări.

Prima impresie

Panorama este deosebită, lacul întinzându-se sub Munții Beles pe de o parte și valea Serres pe alta. Datează din 1932 ca rezervor artificial și s-a dezvoltat rapid ca loc de pescuit și refugiu al vieții sălbatice. Bonus, face parte și din rețeaua Natura 2000.

Locul e foarte calm, am simțit brusc că m-am teleportat în trecut, în copilărie; genul ăla de sătuc în care poți merge pe mijlocul străzii fără să fie urmă de mașină; în care miroase a praf și când pășești pe iarbă sar zece cosași de mirare că talpa ta e acolo.

Un loc în care nu trebuie să ieși din pijama când ieși din cameră, ci poți să te dezmeticești lent și desculț, să mângâi caii și să miroși răcoarea.

Prima imagine care ne-a apărut în fața ochilor a fost o mare de bivoli care se scălda leneșă într-o porțiune de lac. Pelicanii gălăgioși dădeau zgomotos din aripi pe celălalt geam. Pe lângă păsările de toate felurile, berze negre, vulturi, șoimi, ulii, cormorani pitici, flamingo, pelicani, zona este plină de insecte interesante, unele absolut uriașe cu antene foarte lungi, și din seria “nu ai cum să nu le auzi” – greieri și cicade. Iar din poveștile călărețului-șef, am aflat că spre munte au culcușurile haite de șacali și de lupi, care uneori atacă chiar fermele de bivoli.

Cazarea în care am stat a fost exact ceea ce căutam, mai ales după o zi lungă de drum. Nu era nimeni acolo, doar noi, proprietarii și un domn cu o motocicletă. Oamenii vin fie scurt, pentru o tură pe cal, fie foarte târziu, strict ca să înnopteze.

Ne-am plimbat, am admirat și ne-am dezmorțit după drumul lung și încorsetat în mașină, până când ne-am dat seama că s-a făcut târziu și că nu mai avem prea multe șanse la cină. Noroc că ne-au dat proprietarii locului câteva roșii și câțiva ardei și am încropit o super salată, spre invidia pisicilor care ne cerșeau printre picioare. Blegile, nu știau că sunt doar legume!

Ce poți face aici:

• Birdwatching. După cum spuneam este una din top 10 destinații din Grecia, potrivite pentru studiul păsărilor, de aceea este potrivit să aduceți cu voi un binoclu sau un telescop terestru. Momentul cel mai bun pentru vizitele pe lac este în zori, când poți observa păsările în largul lor; există chiar platforme construite special ca să poți observa cuiburile pelicanilor, fără să te apropii prea tare.

• Plimbare cu barca, cu canoe sau cu o plava (bărcuță tradițională);
• Plimbare cu calul prin împrejurimi și pe malul apei – noi am mers pe varianta asta și a fost prima oară când am pus copiii chiar lângă noi, pe cal. Deși sunt familiarizați cu călăritul pe ponei și cu experiențe pe cal, a fost un deliciu să facă o plimbare adevărată.

• Plimbare cu bicicleta;
• Drumeții în munții din apropiere, cum ar fi traseul prin pădurea Lailias spre sătucul Kapnofyto;
• Vizită la o fermă de bivoli. În zonă trăiesc cam 700 de exemplare; pe lângă întâlnirea de la scăldat am prins și momentul maiestuos, când bivolii treceau pe lângă gardul nostru, mergând agale spre casă;

• Pescuit, cu echipament tradițional, în partea estică a portului; pentru pescuit direct din barcă (plava) este nevoie de un permis special. În sezonul de reproducere a peștilor (mai-iunie), pescuitul este interzis. Se găsesc din belșug sardine, țipari, babuște și crapi;
• O vizită în satele apropiate din regiunea Serros, precum Vironia (unde puteți vizita un mic acvariu și gara); Monastiraki – un sat cu 250 de locuitori, unde se află o mânăstire cu un singur călugăr; Hrisochorafa și Livadia – două sate drăguțe unde locuitorii cresc bivoli, sunt fermieri sau pescari și unde puteți încerca specialități din lapte de bivoliță, cârnați de bivol sau gastra (rețetă tradițională din carne de bivol); Kerkini – un sat-port aflat chiar la lac; Sidirokastro unde se află castelul bizantin Isari Fort, a cărui temelie a fost pusă în 527 î.Hr; casele de pescari din sud-estul lacului;
• Experimente culinare: am aflat că în zonă se mănâncă și respectă mult carnea de bivol, o alternativă mai puțin grasă la carnea de vită; de asemenea, e de încercat desertul kazan dipi – o budincă de lapte de bivoliță caramelizat;
• O baie la izvoarele termale. În satul Agkistro, se află vechea baie turcească, ce datează din 950 î.Hr., unde vă puteți relaxa într-o cadă bizantină plină cu apă de 37° C. O alternativă este și Sidirokastro, unde atmosfera băilor termale de piatră te teleportează în trecut. Apa geotermală din aceste încăperi de tip hamam ajunge la 40° C.
• O plimbare la podurile de piatră construite de meșteșugari ai locului în Achladochori și Koulas.

Când să mergi

Dacă vrei să vezi păsările, toamna și primăvara (flamingo, berze) vin foarte multe migratoare, însă sunt și specii care stau tot timpul anului. Iarna este sezonul pelicanilor. Pentru un popas, este un loc potrivit tot timpul anului, peisajul fiind superb, atât vara cât și iarna.

Ține cont că este o zonă predispusă temperaturilor extreme; noi am fost vara și am prins și un val de caniculă. Ghidul de pe cal ne povestea că foarte multe familii merg și iarna, pentru joacă în zăpadă și sporturi de iarnă.

Unde să stai

Nouă ne-a plăcut la nebunie cazarea, așa că recomandăm cu drag Guesthouse Ixnilatis, un complex de câteva căsuțe cu grădină și o herghelie de cai. Despre ospitalitatea proprietarilor v-am povestit și mai sus. De menționat este și faptul că cei mici au adorat camera de lemn, pe o treime din ea fiind construit un al doilea etaj cu paturi, la care ajungeai pe o scară ca de tobogan.

Micul dejun a fost modest dar mulțumitor, cu lapte proaspăt din ferma proprie, unt, miere, dulceață, fulgi de porumb, spanakopita și sandwich-uri făcute la toast. Tot a doua zi am făcut cunoștință și cu un mânz care se născuse de câteva ore, copiii fiind în extaz că și el mănâncă țițică.

Cum ajungi

Din drumul principal, se ajunge foarte ușor în satul Kerkini, cu ocol minim dacă vreți să vă continuați drumul spre Grecia. Din drumul european E79, se face dreapta prin ieșirea 16 spre Kilkis/Ν. Petritsi/Ε65. Din București călătoria până la lac durează, în condiții normale, aproximativ 8 ore.

Măsuri de siguranță

Când am ajuns noi, covid19 nu era prea băgat în seamă, de abia deschiseseră granițele de nici 2 săptămâni și aveau extrem de puține cazuri. Nici nu îmi amintesc să fi văzut oameni cu măști (nici nu mai țin minte dacă la acel moment se cereau în interior), doar niște dezinfectant la intrare, dar ce e drept erau sate izolate și absolut deloc aglomerate.

Costuri

Cazarea variază între 45 și 70 EUR. Micul dejun este încă 5 EUR de persoană, îl puteți lua direct de la cazare. Plimbarea pe cai ne-a costat 15 EUR de adult și câte 2 euro de copil. Am făcut un circuit prin pădure, am ajuns și pe malul apei cu calul, cu Jimmy și Filipos, doi cai superbi și foarte blânzi.

---

Lacul Kerkini este o super atracție pentru turism alternativ și ecoturism; unul dintre locurile pe gustul nostru: remote, fără agitație, cu cât mai puțină și mai de bun gust intervenție umană. Oamenii sunt calzi și primitori, cu multe povești de spus, iar abundența de păsări și animale transformă peisajul într-unul viu, din care să te încarci înainte să te încumeți mai departe la drum.

Featured photo - Birger Strahl, unsplash.com (free license). 
Fotografii articol: arhiva personală