Acum, mai mult ca niciodată, se poate vedea puterea lui împreună. Când dorințele noastre pe termen scurt trebuie să facă loc pe scară și să le lase în față pe compasiune, pe empatie, pe responsabilitate pentru comunitate.

Multă lume s-a închis în casă. Mulți își continuă viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Diferența o face distanțarea socială. În vremuri de prevenție, este necesar să evităm orice tip de aglomerație, să evităm spațiile închise, să restrângem zdravăn o perioadă cercul de prieteni și să preferăm întâlnirile în online. Cu cât mai repede se întâmplă toate acestea și cu cât respectăm mai bine restricțiile, cu atât mai mult amânăm sau stopăm valul de contagiozitate. Izolarea absolută ar trebui făcută de oricine este în grupă de risc sau de orice om cu simptome de gripă/răceală. Izolarea blândă, cum o numesc eu, ar trebui făcută de noi toți, ceilalți.

Despre limita fină dintre prevenție și paranoia am mai scris aici, săptămâna trecută. Adică, pe scurt, e prevenție atunci când te speli pe mâini de fiecare dată când intri în casă sau după ce ai folosit obiecte pe care ar fi putut și alții să le folosească. E paranoia dacă dezinfectezi totul din 10 în 10 minute, deși tu stai singur și ultima oară când ai ieșit a fost săptămâna trecută. E prevenție atunci când faci cumpărături pentru o săptămână întreagă, hai, fie și două (așa cum multora ne stă în obicei, de fapt) plus 2-3 chestii de back-up. E paranoia când cumperi 10 baxuri de hârtie igienică și 347 de conserve de fasole, chiar dacă ai un Mega jos la bloc.

De atunci, lucrurile s-au mai îngreunat un pic, însă ne menținem pe poziții. Poți simți presiunea din multe puncte de vedere: timp limitat în natură, incertitudine, prea multă social media și știri saturate de panică, diminuarea libertăților, nesiguranță, viață socială cu lingurița.

Și atunci, ce putem face ca să fim bine?

• Trezește-te, zâmbește-ți, zâmbește-le și deschide geamul. Te așteaptă acolo o bucată zdravănă de aer proaspăt, care abia așteaptă să ajungă la tine în plămâni.
• Ritualuri. Eu, de exemplu, fac în fiecare dimineață yoga. Aș zice că Hatha, dar trebuie să mă gândesc serios să inventez o denumire nouă. Adică eu îmi încep asanele, copiii trec pe sub mine. Se urcă în spatele meu. Mă călăresc când încerc să mă ridic în downward-facing dog. Uneori, sunt norocoasă. Își iau și ei izoprenul și mă imită. Ascult muzică. Tare, ca o adolescentă. Și beau un espresso cu mult lapte lapte cu un pic de espresso. Ție poate îți place să ridici greutăți și să bei ceai verde. Sau poate îți place să stai în pat cu gândurile tale o vreme, înainte de a te trezi pe picioare. Sau poate îți place să citești câteva pagini din cartea ta preferată și să bei un shot de tequila, în loc să te speli pe dinți. Nu o să știe nimeni în afară de tine oricum, pentru că toată lumea e acasă. Ideea este să îți respecți ritualurile cât mai mult, ele te țin ancorat la realitate și te ajută să nu te pierzi în tunelurile panicii. Mai ales pentru cei mici, este foarte important ca viața să nu li se schimbe radical, să se sprijine de constante. Ei oricum miros tot ce se întâmplă, așa că au nevoie de ceva coerență din partea ta.
• Împarte ziua în etape. La mine e simplu: ne trezim, ne ocupăm de igiena personală, lalala – ce povesteam mai sus, mâncăm micul dejun. Pierdem un pic vremea, strângem masa și ne pregătim de o tură mică afară, unde țopăim până ne sar capacele, undeva unde nu mai e nimeni în afară de noi. Ne întoarcem, facem o activitate distractivă, pregătim împreună o garnitură pentru carnea din cooker sau facem niște paste proaspete delicioase. Apoi citim vreo oră, pentru că ai mei copii nu mai vor să doarmă la prânz, timp în care ne liniștim și ne odihnim creierele și picioarele. Urmează ieșirea a doua, dacă vremea și guvernul o permit, o alergare de 2-3 km sau o tură de 6-7km cu bicicletele. Altfel, facem activități creative în casă, voi reveni cu idei. Apoi ajungem acasă, ne jucăm un pic împreună sau facem o mică petrecere în sufragerie, pregătim cina, băiță, nani. Adulții mai rămân o vreme de obicei, la un șah mic, o carte (de joc sau de citit), o lecție de dans de pe youtube, sau niște idei răsfirate într-un jurnal sau pentru o viitoare afacere, dacă economia va mai arăta vreodată așa cum am cunoscut-o noi. Mă ajută mult să știu, în linii mari, care sunt etapele din ziua noastră, îmi dau continuitate și, în afară de faptul că petrecem mult mai mult timp în casă și că am redus contactele sociale cu …95%?, viața noastră seamănă cu cea de dinainte, ceea ce se simte confortabil și liniștitor. Cât se poate, desigur.
• Mânâncă sănătos. Bea multă apă. Știți voi, Mens sana in corpore sano. Stresul oricum copleșește organismul, nu mai ai nevoie și de atacurile mezelurilor, zahărului sau ale altor obiceiuri proaste pentru bunăstarea ta, ca să nu mai vorbim de alcool și țigări.
• Fă sport. Atât la TV, cât și în social media o să găsiți super mult shaming pentru cei care ies să facă exerciții în natură, ca un soi de trădare supremă sau de iresponsabilitate. Atunci când interpretăm la extreme informația care ni se oferă, ajungem să blamăm și să nu mai înțelegem nimic ce nu corespunde credințelor noastre, multe dintre ele reflectând frica proprie și nu neapărat dorința de a fi un bun cetățean. E drept că sunt mulți care nu respectă regulile, însă nu avem loc toți în aceeași oală. Adevărul este că o alergare scurtă sau o plimbare cu copiii poate fi aur curat nu numai pentru fizic, ci și pentru psihic. Aici găsiți ce zice WHO despre ieșitul afară pentru a face sport/ pentru plimbare de relaxare. Ei zic să păstrezi 1m distanță, însă recomandările se tot schimbă, așa că eu zic 10m, 20m, poate chiar găsiți locuri unde să nu vedeți pe nimeni. Și ca să citez exact paragraful pe acest subiect, el arată cam așa: “Fourth, exercise. WHO recommends 30 minutes of physical activity a day for adults and one hour a day for children. If your local or national guidelines allow it go outside for a walk, a run or a ride and keep a safe distance from others. If you can’t leave the house find an exercise video online, dance to music, do some yoga or walk up and down the stairs.”
• Dormi. Dormi. Dormi. Și mai dormi o dată. Iar dacă ai copii, dormi. Vor adormi și ei la un moment dat.
• Ține legătura cu prietenii, chiar dacă virtual. Fă conferințe, petreceri online, scrieți-le, sunați-vă. Fiți împreună, așa cum se poate.
• Citește articole care să te inspire, evită pe cât poți social media și tot felul de știri care instigă la ură și dezinformare. Până și grupurile de Facebook pe care le urmăream pentru tot felul de informații interesante s-au transformat în niște adunări de balauri care, din păcate, în această perioadă, nu îmi aduc absolut nici un beneficiu.
• Ia-ți informațiile pe subiect din surse sigure și de încredere o dată sau de două ori pe zi, poți chiar să îți propui niște ore la care să faci asta, ca să nu te trezești toată ziua că ajungi să citești despre microbiologie și receptorii virusurilor sau despre cazuri dramatice cu multe încărcătură emoțională, care te destabilizează și mai tare.
• Râzi. Râzi mult și cu poftă. E greu să te raportezi la sine și la familia ta, când atât de multe se întâmplă în lume. Dar, fii sincer. Situațiile nefericite sunt mereu acolo. Însă pentru că sunt un pic mai departe de tine, nu te gândești zilnic la refugiații războaielor din Siria, la copiii care mor de foame în Somalia, la fetele care nu au voie să meargă la școală din Sudanul de Sud Și nici nu ajuți pe cineva dacă te îngrijorezi. Aprecierea și responsabilitatea sunt mult mai folositoare atât ție, cât și comunității.
• Ascultă muzică. Muzica ta preferată. Tare și des. Dansează. Cântă.
• Citește, joacă-te, fă lucruri care îți plac.
• Relaxează-te în cadă. Presupunând, bineînțeles, că nu ai o cameră cu saună și jacuzzi, sau o piscină încălzită în curte. Dă drumul la apă, pune un pic de spumă și uită un pic de tine acolo.
• Respiră. Simte plămânii cum ți se umplu cu aerul ăsta viu, deși nu cel mai curat și fii recunoscător că poți face asta. Conștientizează, pune pauză, respiră din nou.
• Meditează. Dacă am ceva pentru care sunt recunoscătoare situației, asta e. Am reușit și eu să meditez măcar o dată la două zile, record pe care nu l-am mai obținut dinainte să facă puiul C. 6 luni.

Poate că virusul ăsta a venit ca să ne învețe să ne resetăm valorile. Să ne facă să ne bucurăm că suntem aici, sănătoși, în viață, chiar dacă azi pare că nu ne-a ieșit nimica. Să ne dăm seama că avem opțiuni din belșug, chiar dacă câteodată asta e mai copleșitor decât să nu le ai.

Distanțarea socială poate să ne facă să ne concentrăm pe noi înșine. Să creăm, să ne conectăm cu familia, să facem lucrurile care ne plac și de care niciodată nu avem timp. Să ieșim în natură, doar noi cu copacii și să medităm. Să nu mai cumpărăm tot felul de lucruri de care nu avem nevoie și să facem totul, măcar un pic mai încet.

Pentru că viața se întâmplă, oricum, întotdeauna. Așa cum vrea ea. Dar ce este important rămâne cum reacționăm noi.