Acesta este un articol care își așteaptă rândul de mai bine de un an, însă abia acum ajunge la voi. Nu intenționează să fie un articol alarmist, ci doar un ghid de precauție, pentru că informarea corectă stă la baza deciziilor înțelepte. Astfel veți putea găsi locul idilic pentru fiecare dintre voi în cunoștință de cauză, vă veți seta așteptările corecte de la destinația aleasă și veți ști să trasați limite sănătoase în activitățile pe care le doriți.

Aceste practici sunt valabile mai ales în zonele tropicale, dar nu numai. Sunt așa de multe de zis despre lucrurile care sunt diferite în călătoriile noastre și cu care nu suntem obișnuiți! Atunci când vezi fotografii de la locul minunilor, nu vezi și toate lucrurile de care trebuie să te ferești sau pe care le ai în vedere atunci când alegi o destinație.

“Cercetările” mele au plecat de la experiențele din Thailanda și alte țări din Asia, cărora li s-au adăugat, pe parcurs, multă lectură și schimb de experiență. Trebuie să recunosc că mă pasionează un pic subiectul și sper să vă fie și vouă folositor acest articol.

Mai ales atunci când călătorești pentru prima oară într-o zonă foarte diferită de ceea ce cunoști deja, însă și atunci când vrei să pleci pentru o perioadă mai lungă, când pleci prima dată cu copiii sau, pur și simplu, când vrei să faci lucrurile mai bine de data asta. E foarte important să ajustezi așteptările la realitate, astfel încât să te simți confortabil în necunoscut, să vii cu inima deschisă la o cultură și o natură atât de diversă și puternică.

La un moment dat, citisem atât de mult despre riscurile din zonă, încât atunci când eram obosită, îmi imaginam că voi ajunge la plajă călcând pe un covor de șerpi și voi înota într-un butoi cu meduze. Lucrurile nu sunt chiar așa, însă zonele tropicale sunt pline de viață, pe care trebuie să o respectăm atunci când ne primește în mijlocul ei.

Bun, deci, la ce trebuie să fim atenți?

Natură și viața sălbatică

1. Meduze

Aceste gelatine înfricoșătoare sunt prezente în toate apele, desigur. Nu trebuie să mergi tocmai până în Asia ca să dai nas în nas cu ele. Însă, unele dintre ele sunt ceva mai periculoase decât cele cu care ne-am obișnuit. De exemplu, Chironex fleckery – cunoscută și drept viespea de mare, din familia meduzelor cubice – care frecventează sud-estul Asiei. Această meduză are un venin extrem de puternic, posibil cel mai puternic din lume, ce poate fi letal oamenilor, dacă aceștia intră în contact cu o porțiune mare din tentaculele meduzei.

Din fericire, contactul cu Thailanda, în special, cu zona de la Marea Andaman este extrem de limitat, însă, rar, astfel de meduze ajung chiar și în această zonă. În schimb, în multe dintre apele Filipinelor, Malaysiei, Indoneziei, Australiei, acestea sunt mult mai numeroase, așa că este nevoie de o atenție sporită când înotați în mare/ocean, mai ales dacă vă plac plajele sălbatice și neumblate așa cum ne plac nouă.

De asemenea, aveți în vedere, că, de obicei, meduzele sunt aduse mai aproape de mal în extrasezon/sezonul musonic.

Ce metode avem să ne ferim/să tratăm înțepăturile de meduze?

Deși în ultimii ani s-a dezvoltat un tip de antivenin pentru înțepăturile provocate de cubozoa, el se recomandă doar pentru cazurile în care viața este pusă în pericol. Alte lucruri pe care le puteți face pentru a preveni aceste înțepături sunt:

• purtarea costumelor de baie din lycra care să acopere cât mai mult din corp
• respectarea semnelor de pe plajă și informarea în legătură cu plaja respectivă (uneori autoritățile nu semnalizează existența meduzelor peste tot unde este necesar)
• în caz că sunteți înțepați, imobilizarea pentru răspândirea cât mai mică a veninului, spălarea zonei afectate cu oțet din abundență, timp de 30-60 de secunde, fără frecare cu apă (care, în fapt, ajută veninul să se răspândească mai repede) sau cu diverse loțiuni (ce pot avea efecte nedorite), îndepărtarea eventualelor tentacule (cu o mănușă/un băț). Ulterior, un duș fierbinte poate stopa distrugerea celulelor pielii.

Pe unele dintre plaje găsiți inclusiv standuri cu oțet pus la dispoziție.

2. Șerpi

Noi avem așa, un fel de tradiție, numită măcar-un-șarpe-pe-an. Până acum, am respectat-o cu succes, în ultimii ani întâlnind șerpi în Thailanda (la restaurant, și nu în farfurie), Malaysia (pe traseu) și România (pe traseu).

Să vă spun despre singurul șarpe pe care l-am văzut la un restaurant. Eram pe marginea drumului, lângă o zonă întinsă de iarbă înaltă. Era mai degrabă un pui de șarpe, foarte colorat – roșu cu portocaliu, aș putea spune chiar superb, care își croia drum printre mese, să ajungă pe partea cealaltă a restaurantului. Însă, atunci când am arătat chelnerilor șerpișorul, unul dintre ei a sărit înspăimântat cu un papuc, până l-a omorât. Sau, cel puțin, l-a amorțit foarte bine și l-a aruncat pe marginea drumuui. Ei spun că era periculos, eu nu pot decât să îi cred.

Șerpii atacă, de obicei, ca toate animalele sălbatice: atunci când se simt speriați, atacați sau sunt provocați. E foarte util să cunoașteți șerpii periculoși ai locului, mai ales dacă aveți în plan drumeții. Să rămâneți pe potecile marcate, să călcați tare și apăsat (șerpii simt vibrația din sol și, în principiu, se păstrează singuri la distanță). De asemenea, ascultați avertizările localnicilor cu privire la zonele cu densitate mare de șerpi.

Ideea este ca atunci când veniți într-o zonă tropicală, să fiți conștienți că există multe reptile, printre care și șerpi. Iar acești șerpi pot fi veninoși. Important este să fiți prezenți, să evitați zonele cu iarbă înaltă și să nu călcați pe șerpi :D.

3. Țânțari

O pacoste în orice zonă a globului, îi cunoaștem mult prea intim pe aceștia. Diferența este că în zonele tropicale, țânțarii sunt vectori pentru numeroase virusuri precum febra dengue, malarie, Chikungunya, Zika, febră galbenă și așa mai departe. Folosiți repelent împotriva insectelor cu încredere, plase pentru țânțari și asigurați-vă că îi exterminați înainte de culcare pe cei care și-ar dori să împartă dormitorul cu voi :D.

Unii spun că și aerul condiționat ajută să îi țină la distanță, nu că ai putea sta prea mult fără. Eu însă nu am remarcat că s-ar teme de tehnologie. Țânțarii sunt, de asemenea, în număr mult mai mare, în sezonul ploios, un motiv în plus pentru care sezonul uscat este cel mai potrivit pentru vizite tropicale.

4. Larve de meduze (sea lice)

Un soi de larve de meduze, care nu sunt periculoase în sine, însă produc niște ciupituri dureroase și enervante. Dacă intrați în apă și nu știți ce vă ciupește, cel mai probabil sunt aceste arătări. Ele se manifestă ca mici iritații care trec în scurt timp de la finalul expunerii.

5. Naegleria fowleri (zisă și amiba mâncătoare de creier)

Un microorganism termofil care se găsește, în special, în apă dulce și caldă (lacuri, iazuri, râuri, izvoare termale, ape deversate, ape geotermale și, mai rar – piscine neîntreținute corespunzător sau fără suficient clor, încălzitoare de apă, sol și țevi pentru apă curentă). Această amibă nesuferită intră prin cavitatea nazală (dacă ne scufundăm în apă infestată și ne intră în nas, boala nu se poate declanșa prin înghițirea apei) și migrează prin neuroepiteliul olfactiv spre sistemul nervos central unde provoacă meningoencefalită primară amibiană.

Cazuri de meningoencefalită primară amibiană au fost raportate în statele sudice ale Statelor Unite ale Americii și Mexic (foarte rar și în alte țări din zonă, precum 2 cazuri în Costa Rica), Europa (UK, Italia, Belgia și altele), Australia, Asia (Pakistan, India, Thailanda, mai puțin în China).

Este o afecțiune extrem de rară – din 1962, când a fost descoperită, s-au raportat doar 235 de cazuri la nivel mondial, însă are o mortalitate foarte mare, de aceea e bine să vă protejați în cazul în care în zona pe care o vizitați au existat cazuri sau antecedente la analizele făcute apei.

6. Mamifere sălbatice

Regula de bază, multă gălăgie. Animalele sălbatice nu își doresc în mod special să se întâlnească cu oamenii, de obicei, așa că nu pierdem niciun prilej să le anunțăm că suntem acolo. Cântați, vorbiți, mergeți apăsat și nu părăsiți potecile marcate!

7. Rechini

În zonele frecventate de rechini, poate ar fi de folos câteva precauții suplimentare atunci când înotați.

Este de preferat să înotați în grup, să evitați băile în mare/ocean la răsărit/apus/noaptea – atunci când rechinii sunt mai activi, și să părăsiți îndată apele dacă a fost semnalată prezența rechinilor. Nu pare complicat, nu? În plus, rechinii atacă foarte rar oamenii și aceste atacuri au loc mai ales atunci când rechinii sunt prinși în plasele pescarilor, iar aceștia încearcă să îi elibereze.

Ce consumăm – mâncare și apă

8. Alimente din surse îndoielnice

Anul trecut, într-una din primele zile petrecute în Koh Lanta, am vizitat piața locală. Ne-a trebuit mult curaj să privim carnea și peștele trântite direct pe lespezi de piatră, eventual înconjurate de un roi de muște. Erau și câțiva vânzători care preferau să le țină pe gheață, însă impresia artistică puternică ne-a convins că nu vom mânca din nou carne prea curând :)).

Bineînțeles, există și restaurante cu standarde aproape europene, unde ne încumetăm din când în când, însă atunci când vizităm o insulă mai mică sau vreun restaurant ce pare prea asiatic, ne rezumăm la legume, noodles, cel mult fructe de mare.

Pierdem (sau câștigăm) mult timp citind review-uri despre locurile în care urmează să mâncăm. Am făcut o singură dată greșeala de a ne așeza undeva fără să citim review-uri înainte și, deși am băut doar un shake, nu m-am putut ridica din hamac jumătate de zi – și nu de bine ce îmi era. Din fericire, durerea de cap și starea de greață au trecut singure după un somn adânc și am fost singura afectată.

9. Monoglutamatul de sodiu

Cunoscut și ca E621, este folosit la multe semipreparate în România. În Asia, foarte mulți vânzători stradali, dar și restaurante folosesc acest potențiator de aromă ca să “dea gust”. Conform studiilor efectuate în ultimii 20 de ani, monoglutamatul de sodiu este pe lista aditivilor inofensivi, însă mulți consumatori acuză efecte adverse (greață, dureri de cap, amorțeală, dureri în piept etc.). Noi încercăm să păstrăm o alimentație cât mai curată, atât pe plan mioritic cât și în călătoriile noastre, așa că, dacă urmați același principiu, puteți să specificați concret – Mâi dtông sài pŏng choo rót nah. Mâi dtông sài Rotdee dûay kráp (for men) kâ (for women) care se traduce prin “vă rog, nu adăugați MSG. Noi spuneam simplu – mai sai phong churot, și după chipul lor dezamăgit și expresia de milă că nu apreciem bunul gust, suntem convinși că ne-au înțeles de fiecare dată.

10. Apa și gheața din surse nesigure

În multe țări mai puțin dezvoltate, apa de la chiuvetă nu este potabilă. Posibil în orașele mari să se pretindă că apa poate fi consumată, însă în mod sigur nu vreți să vă apucați să citiți detalii despre starea țevilor din zona în care stați și tot felul de alte amănunte. Așa că cel mai sigur este să consumați apă îmbuteliată/filtrată/fiartă timp de câteva minute.

În Asia (Thailanda, Indonezia, Malaysia, Singapore) nu am avut vreodată probleme cu apa filtrată primită din partea casei, la cafenele și restaurante sau cu salatele și alte fructe/legume crude. În Koh Lanta, risipa de plastic este încă destul de mare, mai ales având în vedere că 99% nici nu se reciclează, însă au apărut inițiative drăguțe precum Trash Hero – o mișcare voluntară împotriva risipei și gunoiului, care au pus la dispoziție dozatoare de apă potabilă. Plăcut surprinși am fost în zone precum Koh Lipe, unde pare că oamenii au înțeles că problema gunoiului poate fi rezolvată doar prin munca în echipă și multe atenție la detalii.

Un alt aspect de luat în considerare cu privire la apă este deversarea fecalelor, un lucru care se întâmplă frecvent și în România în zonele mai puțin dezvoltate (Apuseni) dar și la case mai mari (Tamarindo – Costa Rica) și multe altele. Citiți despre înainte de a ajunge la destinație și evitați apa de la chiuvetă cu precădere în împrejurimile acestor locuri.

Cât despre gheață, cel mai des este ok de consumat, cât timp cât este tubulară. Firme mari se ocupă cu distribuția de gheață și ar fi total neavatanjos pentru vânzători să își facă ei producție proprie. Nu garantez însă pentru street food, nu am încercat până acum. Noi ne spălăm și periulețe de dinți cu apă fiartă, însă mulți folosesc apă de la chiuvetă, fără probleme. Ni s-a întâmplat și nouă câteodată din reflex și totul a fost ok :D.

11. Extra-sezon și sezoane provocate de activitățile umane

În extra-sezon, deși prețurile scad mult și la fel și numărul de turiști, se înmulțesc țânțarii, meduzele, curenții de retur. În sezon, desigur, prețurile sunt mai mari și este mai aglomerat, însă și pericolele par mai puține.

În afară de climă, și omul contribuie la apariția unor sezoane (smokey season), prin incendierea câmpurilor agricole la final de recoltă, așa cum se întâmplă în multe zone din Asia (și cred că și în România, dacă mă gândesc mai bine). Problema este, mai ales, cu acele zone aflate în depresiuni, unde fumul se adună și stagnează timp de săptămâni bune, aerul devenind irespirabil. Cercetați dinainte când se întâmplă asta în zona pe care plănuiți să o vizitați, ca să nu aveți surprize neplăcute.

12. Un pic de soare

Noi folosim doar uneori cremă solară, dar asta pentru că între 10 jumătate și 4 jumătate nu stăm afară decât la umbră deasă. Pentru orice expunere în acest interval, dacă avem de făcut o plimbare sau nu găsim suficientă umbră, folosim creme de protecție solară, cu factor cât mai mare de protecție (SPF 50+) și haine din fibre naturale, cu factor de protecție ele însele.

13. Riptides (curenții de retur)

Curenți de retur se întâlnesc frecvent în zonele în care se practică surful, cu valuri care se sparg. Costa Rica, Australia, UK, sau chiar țări din sud-estul Asiei – în sezonul musonilor sunt unele dintre zonele cu curenți de retur. Marea Neagră este și ea afectată, o excepție de la regulă, întrucât acești curenți se formează, de obicei, la mare deschisă.

Foarte de folos sunt informațiile despre cum prevezi un astfel de curent și cum ieși din el, fără panică, în caz de. Curentul de retur nu te scufundă, doar te duce la o plimbare împotriva voinței tale. Șanse mari sunt ca el să te aducă înapoi la ape puțin adânci în 5-10 minute. Există tehnici diferite, de a înota paralel cu țărmul, sau, precum spun unele cercetările mai noi, de a pluti, până curentul te aduce înapoi înspre mal.

Aici găsiți o broșură de la weather.gov cu informații foarte utile.

14. Calamități naturale

Greu de prevăzut, însă este de mare ajutor să știi dacă destinația ta este expusă unui anumit tip de intemperii, pentru a putea face o strategie de urgență.

• În caz de erupții vulcanice – cum să părăsești rapid zona;
• În caz de cutremure – cunoașterea măsurilor de siguranță, protecție și prim ajutor;
• În caz de tsunami – cunoașterea rutelor de evacuare și a principiilor de bază (trebuie să ne adăpostim la altitudine cât mai mare, cât mai departe de țărm).

15. Boli și afecțiuni

• Căutăm informații punctuale pe site-uri precum MAE (care, din păcate, nu este actualizat prea des) și site-urile locale pentru a vedea dacă sunt alerte de vreun tip în zona în care urmează să călătorim. De obicei, aceste site-uri joacă pe partea de siguranță, așa că este necesar să intrați în detalii pentru arealul mai restrâns în care doriți să călătoriți și să luați o decizie în funcție de toți factorii. Noi am evitat până acum țările în care se cer vaccinări suplimentare, adică cele în care există riscul de boli foarte periculoase.
• Nu uitați de asigurarea medicală. De multe ori ni s-a întâmplat să anulăm sau să schimbăm planul cu puțin timp înainte, din cauza unor epidemii sau alte probleme, așa că vă recomand să urmăriți situația din destinația aleasă chiar și după ce v-ați hotărât și ați luat bilete. Mai mult decât atât, pentru motive serioase, puteți invoca recuperarea banilor pentru bilete de avion și cazări deja plătite.

16. Trafic intens

Traficul în Thailanda este nebun, ca în Asia, bineînțeles. Ca pieton, strada se transformă imediat într-un adevărat “escape room”, iar ca șofer nu îndrăznești prea des, pentru că aici nu se respectă regulile de circulație. Chiar dacă ești din București, fii sigur că nu știi cum merge treaba pe șoselele asiaticilor. Scootere, tuk-tuk-uri, mașini mari, de multe ori fără benzi separate și fără semnalizare, merg laolaltă. Pe insulele nu-excesiv-de-turistice situația e ceva mai bună. Dar, de exemplu, în Chiang Mai, am preferat să nu închiriem o mașină. În Bali, de asemenea, este locul în care traficul poate definit cam așa: tu ești în mașină, pe tine te depășește un scuter, care este depășit de un al doilea scuter, iar privind în sens opus, te simți ca într-o oglindă.

Din fericire, există multe posibilități de a avea propriul șofer și găsești chiar și scaune de mașină pentru copii. Toate astea nu costă cu mult mai mult decât să închiriezi propria mașină, așa că înainte de a lua decizia trebuie să faci un raport risc-beneficiu pentru cazul tău particular.

17. Atenție la țepe

Mai ales în capitale și orașe mari! Noi am dat doar peste oameni cinstiți, dar din tot research-ul pe care l-am făcut am înțeles că în zonele foarte turistice, precum Bangkok, Pattaya, Phuket (de exemplu) sunt frecvenți hoții de buzunare, polițiștii falși, fraudele cu carduri bancare sau vânzătorii falși, care cer avans pentru niște produse pe care nu le vei primi niciodată.

În plus, atunci când închiriați mașini, scootere și așa mai departe, verificați bine vehiculul, faceți fotografii și asigurați-vă că știți toate defectele pentru a nu vi se cere bani în plus la final.

Dar țepe sunt multe, peste tot și merită un articol separat, nu doar în țările din regiunile tropicale. Vara asta ni s-a întâmplat și în Grecia, ca un domn binevoitor să ne ghideze spre o altă intrare pe plajă, spunându-ne cum că cea prin care voiam noi să coborâm ar fi închisă. Desigur că era doar o minciună nevinovată, domnul ghidându-ne spre intrarea unde era terasa cu care colabora, care încerca la rândul ei să “racoleze” clienți. Ni s-a părut ciudat, însă abia la întoarcere ne-am prins de tehnica dragilor. Întâmplarea respectivă s-a întâmplat în Zakhyntos, care mi s-a părut și cea mai murdară insulă greacă dintre cele vizitate.

Cel mai bine ne simțim atunci când plecăm cu temele făcute și avem așteptările setate corect. Astfel, putem găsi, de fiecare dată, opțiunile cele mai bune pentru familia noastră.

Voi de ce vă feriți în călătorii? Dacă mai aveți și alte idei de potențiale pericole, vă rog să lăsați un comentariu, ca să mărim lista :).

---

Dacă ți-a plăcut acest articol, poți susține pagina Momadica distribuind articolul, dând like paginii de Facebook şi/abonându-te la newsletter-ul blogului pentru a fi la curent cu ultimele articole și pentru a primi materiale speciale. Mă găsești și pe Pinterest şi Instagram.

*Fotografiile cu sursă nespecificată pe parcurs au ca sursă Unsplash