Hei, hei, dragii mei, iată că am reușit, în sfârșit, să public următorul interviu din seria de povești de worldschooling.
Primul interviu despre worldschooling a fost primit cu mare bucurie de mulți dintre voi. De data asta am pus întrebările unei prietene dragi tocmai din Noua Zeelandă, despre care v-am povestit și aici, căci de la ea am aflat noi că ce făceam purta deja un nume.
Pe Rachel am cunoscut-o în Koh Lanta, într-un loc tare drag nouă pe nume Asa Lanta, unde am povestit ore întregi despre experiența nașterilor, despre călătorii prin lume, despre principiile educaționale pe care le adoptăm în familiile noastre.
Ne-am întâlnit des în călătoriile noastre și, bineînțeles, mi-a fugit gândul la ea din prima atunci când am hotărât să încep această serie, deoarece Rachel este cea care ne-a povestit despre multitudinea de grupuri și chaturi de worldschooling care există în lume.
Găsiți interviul original la final de articol, pentru cei care vor să citească discuția inițială.
- Bună, Rachel, ce mai faci? Sunt așa de încântată că avem șansa să facem asta. Spune-ne puțin despre tine și familia ta, unde trăiți, cine ești și ce iubești.
Bună, Andra și mulțumesc de întrebări. Eu sunt din Noua Zeelandă iar partenerul meu este britanic. Ne-am cunoscut în UK.
Când fetele noastre aveau doi și trei ani, ne-am schimbat stilul de viață într-unul independent de locație pentru trei ani și jumătate, înainte să ne mutăm din nou în Noua Zeelandă din cauza pandemiei.
Eu sunt muzician și DJ și iubesc animalele, iar Alex iubește board games, jocurile de cărți, alergatul și este foarte sociabil.
2. Ai două fete frumoase cu care ai făcut homeschooling încă de la început. Cum ai aflat despre worldschooling și ce te-a făcut să alegi acest tip de educație?
Cea mai mare inspirație pentru mine în ceea ce privește călătoriile și homeschoolingul sunt părinții mei.
Când aveam 11 ani, au făcut un garage sale și au vândut o grămadă dintre lucrurile noastre, apoi și-au vândut casa și am pornit într-un road trip de 8 luni în jurul Europei. Era ceva neauzit în zilele acelea.
Ne-au dat câte un jurnal în care să scriem în fiecare seară atracțiile istorice, naturale și culturale pe care le vizitm în timpul zilei. Încă mă minunez cum au reușit să gestioneze situația, dar trainingul militar al tatălui meu probabil a fost de ajutor.
Alex și cu mine am combinat abordări diferite în privința educației.
Întotdeauna am făcut ceva homeschooling cu ele, dar odată ce au ajuns la vârsta de creșă, le-am înscris pentru trei zile pe săptămână dacă am găsit ceva bun, astfel încât să cunoască alți copii și să învețe limbi străine.
Acest lucru se poate întoarce împotriva ta însă, de exemplu, noi am sfârșit prin a plăti o avere pentru creșele spaniole doar pentru ca întreg staff-ul să practice engleza cu copii.
Am practicat slow travel, stând trei luni în fiecare bază. Asta a funcționat bine, ținând cont că fără familie și prieteni de durată în apropiere, ar fi fost ușor să ne simțim izolați.
Ne-a ajutat, de asemenea, să ne conectăm cu alte familii în fiecare dintre locuri, așa aveam prieteni la care să ne întoarcem. Existând opțiunea să ținem fetele part-time la creșă și, mai târziu, la școală – doar pentru o perioadă din an, ne-a lăsat suficient timp să facem homeschooling și învățare experiențială.
Am cunoscut călători care făceau worldschooling pentru aproximativ un an și am fost uluiți să aflăm că există peste 50000 de oameni pe grupurile de worldschoolers și chat-uri de messenger active din care putem face parte.
Ne-au adăugat în câteva chat-uri pentru zona noastră și curând am cunoscut o grămadă de alte familii care făceau worldschooling.
3. Vă amintiți prima călătorie ca familie? Cum a fost?
Oh, Doamne! Am o amintire vagă despre o călătorie cu depresie postnatală în Insulele Channel.
Abia născusem.
Aveam mastită, ea era alergică la suplimentul de lapte. Vacanțele sunt distractive, dar atât de diferite de acel sentiment de aventură al vieții pe drum, când acasă este demontat și împachetat în cutii.
Prima călătorie în care am pornit efectiv pe drumuri a fost super captivantă. Eram online și am găsit o altă familie pe nume Luxpats, care avea un blog și m-au inspirat listele lor de bagaje și stilul de a călători cu familia.
Așa că am luat câteva lucruri cu noi. Inima mea se bucura pentru că am petrecut mult timp călătorind la 20 de ani și eram atât de entuziasmată să împart mai mult din vremurile acelea cu partenerul și copiii mei.
4. Ne-am cunoscut în Thailanda, cu patru ierni în urmă. Ce v-a adus acolo?
Am avut de fapt o bază în Chiang Mai din 2004 până în 2012. Lucram la o universitate din Londra și aveam posibilitatea să lucrez ca profesor de engleză timp de 5 luni pe an în pauzele din timpul anului.
Alex și cu mine ascultam audio book-ul “The 4 hour work week” în 2015 și ne-am dat seama că ar putea să scape de mersul la birou și să lucreze de pe laptop. Eram atât de obosiți de cheltuielile uriașe și de presiunea Londrei! Aveam prieteni buni acolo dar eram sătui de navetă și de aglomerație.
Am petrecut un an vânzând și donând lucruri și am plecat. La acel moment nu aveam idee că Chiang Mai, care fusese casa mea anterior și care este un centru important pentru spiritualitate și muzică, ajunsese unul dintre cele mai cunoscute hub-uri pentru nomazii digitali, așa că a fost o surpriză foarte plăcută.
5. Știu că obișnuiați să aveți diferite baze în care stăteați perioade mai lungi. Ne poți povesti puțin despre asta?
Am decis, pentru continuitate și familiaritate, să practicăm puțin “formarea stelelor”. Adică să călătorim în diverse destinații, întorcându-ne într-un punct central. Un alt fel de a descrie asta ar fi A B A C A D A E.
Mai degrabă decât A B C D E F sau călătorii lineare.
Pentru mine, călătoriile lineare sunt prea pline de despărțiri, mai ales pentru cei mici. Este minunat să vezi locuri noi, dar știind că ne întoarcem la ceva familiar după, ne dă un sentiment de “împământare”.
Prefer să construiesc o viață în jurul a câtorva hub-uri diferite în care ne întoarcem, unde putem să avem câteva reuniuni de-a lungul drumului.
Am ales Chiang Mai pentru că are o grămadă de apartamente care se pot închiria lunar și era suficient de accesibil încât să ne mutăm lucrurile într-un mic apartament studio atunci când călătoream, astfel încât să avem unde să aterizăm când ne întoarcem, înainte să ne închiriem un apartament.
Pentru 80 de dolari pe lună (da, ai citit corect!) merita să avem un mic-mic studio (ca o cameră de hotel) și ne oferea un loc în care puteam găzdui vizitatorii și familia atunci când veneau în oraș. În fiecare an mergeam în sud pentru trei luni, pe insule și în Malaysia, ca să scăpăm de poluarea și vremea fierbinte din nordul Thailandei.
Visam să fim una din acele familii cu bagaje mici, dar, în același timp iubim arta, craft-urile, jocurile și cititul. Așa că ne umpleam mașina și luam un șofer local care să ne ducă în sud și cu care să ne întâlnim la aeroport.
Drumurile din Asia de Sud-Est mi se par destul de periculoase, așa că preferam să evităm călătoriile lungi cu mașina și mașinile dubioase de închiriat pe insule care costă o avere.
Astfel eram capabili să ne aranjăm o casă cu o grămadă de lucruri familiare pentru fete.
Am încercat să păstrez aceleași farfurii și căni și să le aștern aceleași cearșafuri și covorașe de joacă. Mici detalii care să semnifice că asta este noua casă.
6. V-a fost dor de un loc în care să stați tot timpul, să aveți o casă a voastră?
Mie deloc! Se simțea atât de simplu! Atât de potrivit!
Singurele lucruri care mi-au lipsit au fost să am echipamentul de înregistrări și de DJ cu mine, pentru că sunt muzician. Eu și fetele ne doream cu adevărat animale de casă, dar a trebuit să ne mulțumim să ne împrietenim cu maidanezii.
7. Cum vă alegeați destinațiile?
Trăind înainte în Londra, vremea a fost un factor de decizie important. Nu voiam să stăm deloc în frig!
Întotdeauna am iubit Asia și, având copii, este un loc minunat în care să trăiești. Este o cultură mult mai orientată spre comunitate decât în vest, unde tindem să fim foarte independenți și oamenii sunt mult mai pregătiți să fie de ajutor altor familii și se bucură să interacționeze cu copiii.
Am avut doi chelneri adolescenți care făceau cu schimbul să ne ajute să purtăm și legănăm copiii în apropierea mesei când mâncam cina într-o noapte, sună ciudat, dar e pur și simplu diferit față de vest. Oamenii trăiesc mai mult ca familii extinse, ceea ce cred că este de ajutor.
Calitatea aerului este întotdeauna o problemă în sezonul uscat. Și când vine sezonul umed sunt mai mulți țânțari, ceea ce crește șansele de a contracta febra Dengue, așa că e un pic de jonglerie întotdeauna să alegi unde să fii.
În aprilie este un moment bun să vii în Europa sau să îți vizitezi familia, pentru că în Thailanda este încă sufocant și poluat în nord, iar ploile deja încep în sud. Bali este foarte la îndemână, fiind aproape și are sezonalitatea opusă.
8. Este vreun loc în care nu v-ați întoarce?
Nu m-aș grăbi să mă întorc în Sri Lanka.
Știu multe persoane care o iubesc dar am avut multe bătăi de cap ca femeie vestică, deși călătoream cu partenerul meu și eram îmbrăcată modest.
Ca exemplu, un tip a venit la iubitul meu și i-a spus că m-a văzut la hotel. A arătat spre bine și m-a întrebat “soție sau iubită?”. Partenerul meu a uitat din păcate “the party line” și a spus “iubită”. Apoi tipul m-a studiat din cap până în picioare și mi-a spus “o să TE întâlnesc la hotel mai târziu”.
Ca și cum ar fi făcut un fel de rezervare!!!
Am fost foarte recunoscătoare față de tipii din Asia de Sud-Est după asta. Nu vreau ca experiențele mele să dea pe nimeni înapoi, știu că este o țară foarte frumoasă cu oameni încântători. Având două fete, prefer în general să fiu în locuri unde e mai puțin probabil să am genul ăsta de bătăi de cap.
9. Ce găsim în bagajul vostru de fiecare dată?
Organizatoarele de valiză.
Un cort pop up ca fetele să tragă un pui de somn în camera de hotel. Așa putem avea și puțină intimitate.
Cântar pentru bagaje.
Hamuri pentru drumurile cu mașina, ca să fie în siguranță în taxi-uri. De asemenea, scaune booster gonflabile, pentru când cresc mai mari.
Spinner cu 4 roți ca să putem să tragem pe roți toate bagajele spre poartă. Un cărucior de cabină, pentru că indiferent ce ți se spune, un cărucior verificat la poartă sfârșește la un kilometru distanță într-un carusel de bagaje la celălalt capăt al aeroportului.
10. Care a fost experiența voastră preferată din toți acești ani?
Asta e o întrebare grea!
Aș spune totuși că lucrurile simple.
Ca o călătorie cu trenul de noapte în vagonul cu ventilator mai degrabă decât cel cu aer condiționat, ca să putem deschide geamul și să privim jungla și să simțim briza caldă. Și în stații, femei în vârstă care ne vând snack-uri de casă delicioase din coșuri, care vin cu marfa la fereastră.
Să vedem Trachypithecus obscurus în copacii de pe drum a fost un moment special. Și să acompaniem alți oameni într-o meditație dinamică superbă într-o dimineață în ceață pe marginea lacului în Hanoi.
11. Spune-ne cea mai mare aventură a voastră și un moment în care v-a fost greu în călătorii
Odată, un prieten mi-a spus că putem merge cu bicicleta spre un eco village în afara orașului Vientiane, în Laos.
Așa că am pornit, cu prietenul respectiv, și am pedalat, am pedalat pe un drum foarte prost cu camioane huruind pe lângă noi.
În final, după multe ore, a început să se întunece și a devenit prea periculos să pedalăm, pentru că nu aveam faruri.
Așa am sfârșit într-un sat.
Era super întuneric și niciun magazin deschis. Până la urmă am găsit pe cineva care tundea în garaj și care ne-a dus la o familie care ne putea adăposti peste noapte. A fost așa o ușurare pentru că ajunsesem să credem că vom dormi pe afară.
A fost amuzant că aveau capre ca animale de casă care în mod evident trăiau în casă, dar ei continuau să le dea afară, probabil se simțeau rușinați față de noi. O capră a continuat să alerge și să se gudure pe canapea lângă mine.
Era o familie atât de faină dar, înainte să plecăm, mama mi-a spus că fata ei a plecat în Pattaya, un loc din Thailanda în care industria sexuală este foarte dezvoltată, și a venit acasă cu foarte mulți bani, le-a construit o casă și apoi a murit din cauza unei boli. Ea își creștea nepoatele.
Sunt o mulțime de povești triste ca aceasta, mai ales în ariile rurale sărace pentru că un fel de cămătari predică familiilor de fermierei și femeile tinere încearcă să își ajute familia să scape de sărăcie.
12. Ce părere ai despre homeschooling?
Câteodată mi se pare destul de dificil. Homeschooling-ul în timpul lockdown-ului a funcționat destul de prost.
Dar worldschooling-ul este cu totul altă poveste.
Iubesc învățarea experiențială, călătoriile de peste zi și să scriem rapoarte, să creăm panouri despre ce am învățat. Suntem norocoși deoarece tatăl fetelor este bun la matematică, științe și inginerie, iar eu sunt bună la muzică, design multimedia, arts & crafts așa că avem multe subiecte acoperite!
A fost puțin complicat, eu având ADHD și ambele fete fiind foarte active și vrând să facă doar ceea ce le interesează.
Cred că homeschooling-ul hibrid este mai potrivit pentru noi, când fetele sunt cu noi lunea, miercurea și vinerea, și la un program de suplimentare de homeschooling sau la o școală sau grădiniță pentru câteva zile pe săptămână.
Cred că să fie printre alți copii este foarte important pentru învățare, pentru că în anii timpurii învață multe despre interacțiunile sociale.
Le-am dat la Montessori când a fost posibil, ca să lucreze la nivelul lor și să mențină materialele, metodele de învățare și activitățile la un nivel constant deși la școli diferite.
13. Lucrați în timp ce călătoriți?
Da, eu m-am ocupat cu ceva investiții și închirierea apartamentului din UK. Alex scrie software pentru sectorul financiar.
14. Dacă ești educatorul principal al copiilor, te simți frustrată uneori că nu poți investi cât timp ai vrea în tine și hobby-urile tale?
Pentru homeschooling e nevoie de un tip special de energie. Unul din dezavantajele traiului independent de locație este lipsa sprijinului familiei.
Obișnuiam să mă alătur grupurilor de mame oriunde eram și să fac schimb cu alte mame în a găzdui play dates.
Întâlnirile în restaurantele outdoor cu locuri de joacă a luat presiunea de pe umerii mei.
Am fost norocoasă că am putut avea o bonă part time care vorbea mandarină cu fetele și ne luam câte o pauză uneori.
15. Cum susțineți acest tip de viață din punct de vedere financiar?
A ajutat și să închiriem apartamentul din Londra, iar soțul meu să lucreze în spații de co-working pe laptop.
Sunt o mulțime de oameni care povestesc întruna despre business-urile lor de succes independente de locație dar eu suspectez că mulți dintre nomazii digitali au de fapt fonduri fiduciare.
Dacă mergi în spațiile de coworking devine mult mai evident cine se autosusține și cine nu. Am cunoscut de fapt oameni grozavi lucrând în spațiile de coworking, dar am fost mereu uimită cât de puțini dintre ei au copii.
Dacă cineva ar deschide spații de coworking cu facilități de îngrijire a copiilor, cred că ar avea o cantitate considerabilă de clienți.
16. Cum arată o zi tipică pentru familia voastră?
Pregătiți pentru sport. Plimbări pe plajă. La cafenea pentru crafts și matematică.
Întâlniri cu prietenii într-un eco place sau pentru o activitate în natură. Cina la market pe scaune mici în aerul cald al nopții. Înapoi acasă pentru timp în liniște și citit. Cu schimbul la masaj. Ceva de genul.
Când aveam la dispoziție childcare, făceam multe întâlniri și cine cu nomazi.
17. Ce simt fetele vizavi de worldschooling? Le lipsește?
Le lipsește. Tuturor ne lipsește.
Cred că este parte din caracterul lor. Am luat un zbor intern zilele trecute și amândouă m-au luat de mână în timpul decolării. Mi-am dat seama că își amintesc o grămadă.
După cum am menționat mai devreme, părinții mei au făcut homeschooling cu mine într-un campervan în jurul Europei pentru 8 luni în anii ’80, ceea ce a fost foarte important în formarea mea.
Ambele fete învață să facă lucruri pe laptop, ceea ce le-ar ajuta să lucreze remote dacă vor continua să construiască aceste skill-uri când mai cresc. Sunt entuziasmată pentru ele, că ar putea avea această libertate într-o bună zi.
Învață cum să codeze, să fie dj, să facă design grafic și cum să managerieze un canal de Youtube.
18. Fetele au fost înrolate într-un sistem tradițional?
Le-am avut la școli Montessori în Taiwan. În Spania au mers la o grădiniță destul de tradițională. În sudul Thailandei am găsit o doamnă care conducea o școală Waldorf în pădure.
Am găsit pe o insulă altă școală bucuroasă să primească copii călătorii și avea profesori grozavi. Și am făcut toate activitățile extra curriculare la o mare școală internațională din Taipei.
19. Ce a însemnat covid pentru stilul vostru de viață? Îmi amintesc că aveați Taiwan ca bază când a început nebunia și ne-am întâlnit din nou în acea iarnă în Koh Lanta.
Ne-am panicat și am părăsit cea mai sigură țară din lume – Taiwan!
Noua Zeelandă a fost un loc destul de potrivit pentru această perioadă, cu puține morți cauzate de covid, dar restricțiile au fost super dure și oamenii care nu s-au vaccinat au fost pedepsiți prin a fi excluși din majoritatea clădirilor.
Mi-a părut rău pentru copii, că nu s-au putut vedea pentru o perioadă atât de lungă. Dar am fost încântați să nu călătorim, întrucât xenofobia localnicilor era exagerată, fiind îngrijorați că străinii ar aduce virusul.
Am trecut prin Oman înainte de a zbura acasă, plimbându-ne seara pe malul mării și câțiva localnici strigau spre noi “Corona Corona” în spirit de glumă! Apoi, fiind din Orientul Mijlociu, și-au cerut scuze.
20. Care este cea mai importantă lecție învățată pe drum?
Ai încredere în instinctul tău. Deseori, când lucrurile nu au mers bine, am simțit un avertisment interior și l-am ignorat. Și nu vă fie frică să spuneți șoferilor dubioși să încetinească sau, pur și simplu, opriți cursa de taxi – nu merită riscul.
O altă lecție importantă este că majoritatea țărilor nu te vor lăsa să intri dacă nu ai un bilet de ieșire.
Nu ți se va permite nici măcar îmbarcarea să ajungi acolo. Dacă nu își pot permite unul sau nu vor să cumpere un bilet care va sfârși prin a fi o pierdere, călătorii rezervă, de obicei, un bilet anulabil. Printează confirmarea rezervării și apoi anulează-l.
21. Plănuiți să faceți worldschooling din nou?
Sper din toată inima.
22. Ce ți-ar plăcea să știi dacă te-ai întoarce la începutul aventurii?
Scuze, nu îmi vine nicio idee.
Să nu îți ții bunurile într-un depozit la tropice. O mulțime dintre lucruri au mucegăit la un moment dat.
Fii sigur că ai o cale de a transporta copilul în siguranță într-un taxi înainte de a călători. Am sfârșit prin a trebui să comandăm din străinătate veste de siguranță.
23. Ai ceva sfaturi pentru alți oameni care sunt dornici să încerce acest stil de viață?
Am multe. Comentez des la postările despre worldschooling și ofer sfaturi. Sunt fericită să pot împărți ce am învățat.
24. Uitându-te înapoi, ce simți despre worldschooling? Merită?
Absolut merită. Te va schimba.
Vei afla cu adevărat cine ești, fără fundalul familiar și ideile fixe ale oamenilor despre tine. Și odată ce ai avut această experiență, sentimentul de vânt care îți ridică aripile, familia ta rămâne cu o așa legătură, de a se fi aventurat împreună.
Sunt atât de încântată că părinții mei au fost curajoși cu mine și sunt recunoscătoare că am fost într-o asemenea poziție în care am putut face același lucru pentru copiii mei.
Mulțumesc mult pentru acest interviu. A fost minunat să te întâlnesc pe tine și pe familia ta în câteva sezoane.
Mă bucur că te-ai întors acasă făcând ceea ce iubești și sper ca drumurile noastre să se intersecteze în viitorul apropiat.
***Varianta originală în engleză***
1. Hi, Rachel, how are you? I am so happy we have the opportunity to do this. Tell us a bit about yourself and your family, where do you live, who you are and what you love.
Hi Andrea thanks for asking me. I am from New Zealand and my partner is British and we met in the UK. When our girls were two and three we changed to living location independently for three and a half years before moving back to New Zealand when the pandemic happened. I’m a musician and DJ and I love animals, and Alex enjoys boardgames, cards, and running and is a very sociable.
2. You have 2 beautiful girls and you homeschooled them from the beginning. How did you find out about worldschooling and what made you choose this kind of education?
My biggest inspiration for travelling and homeschooling are my parents. When I was 11 they had a garage sale and sold off a lot of our things, then sold our house, and we hit the road for 8 months around Europe. It was just unheard of in those days. They got us to write a diary each nights of the many historic, natural and cultural attractions we visited each day. I still wonder how they managed it, but my father’s military training must have helped! Alex and i have combined approaches quite a lot education wise. We have always done some homeschool with them, but once they were nursery age we would put them in 3 days per week if we could find somewhere good, so they could meet other children and pick up languages. That can backfire as we ended up paying a fortune for Spanish nursery only to have all the staff practicing their English with the children.
We did slow travel with a minimum of three months based in each place. That worked well as without family and long term friends near it could have been easy to feel isolated. It also helped us to connect with other families in each location, so we had friends to come back to. Being able to do part time at nursery and later school for just some of the year gave us plenty of time for homeschooling and experiential learning.
We met some travellers who had been worldschooling after about a year and were dumbfounded to find out there were 50,000 people on the world schoolers group and active messenger chats we could join! They added us to some chats for our area and soon we met lots of other world schooling families.
3. Do you remember your first trip as a family? What was it like?
Oh dear. I have a vague memory of a tearful post natal depression trip to the Channel Islands. We just had our first baby. I had mastitis, and she was allergic to her top up formula. Holidays are fun, but so different from that adventure feeling of a life on the road, when home has been dismantled and packed away into boxes. Our first trip properly on the road was really exciting. I’d been online and found another family called the Luxpats, who had a blog, and I had become inspired by their packing lists and family travel style. So we had a nice small amount of belongings with us. My heart was lifting as I spent a lot of my 20s travelling and was so excited to share more of that with my partner and our children.
4. We met in Thailand, four winters ago. What brought you there?
I actually had a base in Chiang Mai from 2004 until 2012. I was working at a university in London and able to pick up English teaching work during the 5 months of breaks from term time we had each year. Alex and I listened to the audio book of The 4 hour work week in 2015 and realised that he could ditch the office and work off his laptop. We were so tired of huge expenses and pressure in London. We had good friends there but it felt so full on with commuting and things so crowded. I spent a year selling and donating items and then we left. At the time we had no idea that Chiang Mai, as well as being my former home, and a centre for things spiritual and musical, had now become one of the most well known digital nomad hubs too, so that was a nice surprise.
5. I know you used to have different bases in which you stayed for longer periods. Can you tell us a bit about it?
We decided, for continuation and familiarity, to do a bit of a star formation. By that I mean trips to different locations, returning to a central point. Another way to describe it would be places A B A C A D A E etc. Rather than A B C D E F or linear travel. For me linear wandering is just too full of goodbyes, especially for little ones. It’s great to see new places, but knowing that we are going back to somewhere familiar afterwards is very grounding.
I prefer to build a life across a few different hubs that are returned to where we can have some happy reunions along the way. We chose Chiang Mai as it has a lot of monthly rentals and it was affordable enough to move our stuff into a small studio apartment when we were away so we had somewhere to land when we returned, prior to renting an apartment. For the sake of 80 dollars per month (yes you read that correctly!) having the small small studio (like a hotel room) was worth it and provided a place for visitors and family to stay when we were in town. Every year we went south for three months to the islands and to Malaysia to get away from the pollution and hot weather in the North of Thailand. I dreamed of being those nomad families with light packs only, but we also love art, crafts, games and reading. So we would pack up our car and have a local driver drive it south and meet us at the airport. I find the roads quite dangerous in South East Asia so it was good to avoid long car journeys, and dodgy island rental cars which cost a fortune to rent. So we would be able to set up house with a lot of familiar items for the girls. I tried to keep their plates and cups the same, and bring their same bed covers and play mat. Little touches to signify this was now home.
6. Did you miss a place where to stay all the time, to have a proper home?
I didn’t at all! It felt so light! It felt so right! The only things I missed was having my recording and DJ equipment with me as I am a musician. Myself and the girls really wanted pets but had to content ourselves with befriending stray dogsband cats.
7. How did you choose your destinations?
Having lived in London, weather was a big factor. We didn’t want to be in cold weather at all! I’ve always loved Asia, and having children – it’s a great place to be. Its more of a collective culture than the west where we tend to be very independent, and people are more ready to be helpful to one another a family and enjoy engaging with children. We had two teenaged male waiters take turns in caringly holding and rocking our baby nearby to our table while I ate dinner one night, it sound odd but its just different to the west. People live much more as extended families which I think helps.
Air quality is always an issue during dry seasons. And when the wet season comes there are more mosquitos that raise the chances of catching dengue fever, so its always a bit of a juggling act weighing up where to be. During April is a good time to pop to Europe, or visit family at home, as in Thailand is still suffocatingly hot and polluted in the North, and the rains have already started in the South! Bali is also handy as it’s close and has the opposite dry and rainy season.
8. Is there any place where you would not go back?
I would not go back to Sri Lanka in a hurry. I know a lot of people love it but I found I got a lot of hassle as a western woman, although I was travelling with my long term partner and dressed modestly. An as example, a guy came up to my boyfriend and said he had seen me at the hotel. He pointed at me and asked him “wife or girlfriend?” My partner unfortunately forgot the party line and said “girlfriend”. Then the guy looked at me up and down and said “I’ll see YOU at the hotel later”. Like he was making some sort of booking!!! I was very appreciative of the guys of South East Asia after that. Don’t let my experiences put anyone off I know it’s a very beautiful country with some lovely people. I
have girls too so generally want to be in places where I’m less likely to have that sort of hassle.
9. What can be found in your luggages every single time? Packing cubes. A pop up tent so the girls can have a little snug to sleep in in the hotel room. That way we get a little privacy! Luggage scales. Ride safer harnesses for the kids so we can secure them in Taxis. Also bubble bum inflatable booster seats when they got older. All cases spinner 4 wheeled only so we can all wheel our own luggage to the gate. And a cabin approved stroller, as whatever they say, a gate checked stroller usually ends up a kilometer away on a luggage carrousel at the other end!
10. What was your favorite experience during all these years?
That’s a hard question! I would say the simple things actually. Like travelling on the overnight train in the fan rather than the aircon carriage so we could open the window and watch the jungle going by and enjoy the warm breeze. And at the stations older women would sell us delicious home cooked snacks out of baskets, pass their wares in the window. Seeing Dusty Faced Monkeys in the trees by the side of the road was pretty special. And joining city other people in an amazing dynamic meditation one morning in the mist by a lake in Hanoi.
11. Tell us about your biggest adventure and a hard time in your travels.
Once I was told by a friend that we could ride bikes to an eco village outside of Vientiane in Laos. So off I set, with friend, and we rode and rode on a badly sealed road with trucks roaring past. In the end after many hours it started getting dark and it became too dangerous to ride as we had no lights. So we ended up stopping in a village. It was so dark and there were no shops open. Finally we found someone cutting hair in their garage and they took us to a family who could host us for the night. It was such a relief as we thought we would have to sleep outside. It was funny as they had pet goats who clearly lived inside the house, but they kept shooing them out as I think they were embarrassed. One of the goats kept running in and curling up on the sofa beside me. They were such a lovely family and before we left the mother told me that her daughter had gone to Pattaya, the place with a lot of sex industry in Thailand, and come back with a lot of money, built a house for them then died of an illness. She was raising her granddaughters. There are are a lot of sad stories like that especially in poor rural areas as loan sharks prey on farming families and young women try to help their families get out of poverty.
12. How do you feel about homeschooling?
Sometimes I find it quite tough. Homeschooling during lockdown was pretty lousy. But worldschoolimg is a whole different thing. I enjoy doing experiential learning, day trips and writing reports and creating display boards about what we learned. We are lucky as my girls father is good at Maths, Science and Engineering, and I’m good at Music, Multimedia design, and Art and Crafts, so we have a lot of bases covered! It has been a bit of a struggle as I have ADHD and both our girls are very active and only like to do things that interest them. We found hybrid homeschooling better where they were with us Monday Wednesday and Fridays, and at a homeschool enrichment program or a school or nursery a couple of days per week. I think being around other kids is so important for learning, as the early years are all about social learning. We put them into Montessori when we could as they could work at their own level and a lot of the materials, teaching methods and activities were consistent across different schools.
13. Are you guys working while travelling?
Yes I was doing some investing and managing our flat that was rented out in the UK. Alex was writing software for the financial markets.
14. If you are the main educator of your kids, do you feel frustrated sometimes that you do not have enough time to invest in yourself and your hobbies?
Homeschooling takes a special kind of energy. One of the disadvantages of location independent living is the lack of family support. I used to join the mothers groups in whatever places we were and try to take turns with other Mums in hosting play dates. Meeting in outdoor restaurants with play areas took the pressure off. I was fortunate we were able to get a part time nanny at some points to speak Mandarin with the girls and give us a break sometimes.
15. How do you sustain this lifestyle, money-related?
Renting out our apartment in London helped, and my partner working in coworking spaces on his laptop. There are a lot of people who go on about their amazing location independent business success, but I suspect many people who are digital nomads actually have trust funds! If you go to a coworking space it becomes more apparent who is self supporting and not. We actually met some great people coworking, but I was always amazed at how few had children. If someone started coworking spaces with creche facilities though, I suspect they might get a good amount of custom.
16. What does a typical day look like for your family?
Up for exercise. Walk on the beach. Cafe for crafts and maths. Meet up with friends somewhere like an eco place, or nature activity. Eat dinner at the Market sitting on small stools in the warm night air. Head back home for quiet time and reading. Take turns in heading out for a massage. Something like that. When we could get childcare we did lots of nomad meet ups and dinners.
17. How do the girls feel about worldschooling? Do they miss it?
They do miss it. We all do. I think it’s formed part of their character. We took a domestic flight the other day and they both grabbed my hand during take off which we have always done. I realised they do remember a lot. As I mentioned before, my parents homeschooled me in a campervan around Europe for 8 months in the early 1980s which was very formative for me. Both girls are learning to do stuff on their laptops that would allow them to work remotely if they continue to build those skills into adulthood. I feel excited for them that they might have that freedom themselves one day. They are learning how to code software, dj, do graphic design, and running a YouTube channel.
18. Were they enrolled in a tradițional system?
We had them in Montessori schools in Taiwan. In Spain they attended a pretty traditional nursery. In the South of Thailand we found a woman running a waldorf forest school. We found another school on an island who welcomed travelling kids and had some awesome teachers. And we did all the extra curricular activities at a big International school in Taipei.
19. What did covid mean for your lifestyle? I remember you were based in Taiwan when all the crazy stuff had begun and we met again that winter in Koh Lanta.
We panicked and left the safest country in the world – Taiwan! New Zealand has been pretty good to be in, with few covid deaths, but restrictions were super tough, and people who didn’t get vacinated were punished by being excluded from most buildings. I felt sorry for children not being able to see each other for so long. But we were glad not to be travelling as xenophobia was high in with local people often worried that foreigners would bring the virus. I was in Oman before we flew home wandering on the sea front in the evening and some local people yelled out “Corona Corona” at us as a joke!!! Then being middle eastern, profusely apologised for their misdeed!
20. What is the most important lesson you learnt on the road?
Trust your instincts. So often when things have gone wrong I’ve had that inner warning and ignored it. And don’t be scared to tell dodgy drivers to slow down or just end the taxi journey – it’s not worth the risk.
Anothe important one is that ost countries won’t allow you in unless you have an onward ticket. You won’t be allowed to board your plane to even get there. If they can’t afford one or don’t want to have to buy one that will only be wasted, travellers often book a ticket with a cancellation policy. Print out the booking confirmation. Then cancel it.
21. Do you plan to worldschool again?
I really hope so.
22. What would you like to know if you would go back to the beginning?
Sorry I can’t think of anything! Don’t store your belongings in a warehouse in the tropics! A lot of our stuff got mouldy at one point. Make sure you have a way of safely securing your child in a taxi before you travel. We ended up having to get ride safer vests shipped to us.
23. Do you have any tips and tricks to share with other people who are eager to try this kind of lifestyle?
I have many. I quite often comment on worldschoolers posts, and offer advice. I feel happy being able to share what I learned.
24. Looking back, what do you feel about worldschooling? Is it worth it?
Absoltely it’s worth it. It will change you. You find out who you really are, without that backdrop of familiarity and people’s fixed ideas of you. And once that experience has been had, that feeling of the wind lifting your wings, your family have such a bond, having adventured together. I’m so glad my parents were brave for me and I’m grateful for having been in a position I could do the same for my children. Thanks a lot for asking me to do this interview. It has been great meeting you and your lovely family over a few seasons. I’m glad you’re back doing what you love and hope to cross paths again before too long.
Dacă ți-a plăcut acest articol, poți susține pagina Momadica distribuind articolul, dând like paginii de Facebook şi/abonându-te la newsletter-ul blogului pentru a fi la curent cu ultimele articole și pentru a primi materiale speciale. Mă găsești și pe Instagram.
Iar dacă ești pasionat de comunități, te aștept în grupul meu de educație prin călătorii și călătorii long-term– Worldschoolers România și pentru sfaturi de călătorie în familie – în Grupul familiilor călătoare.
0 Comentarii