Aș vrea să vă scriu povești frumoase care să vă rămână pentru totdeauna. Povești simple, care să îi învețe că lumea e bună și că putem avea un loc frumos în ea. Aș vrea să vă cânt mai des cântece care nu există și să dansăm în picioarele goale cocoțați pe canapea.
Aș vrea să culegem cireșe împreună, în fiecare lună de mai, cu bucuria unui copil care vede pentru prima oară lumina. Aș vrea să plimbăm toți munții, să ne ascundem printre tufișuri cu zmeură și să coborâm de pe trasee cu pași de pitic năzdrăvan.
Aș vrea să alergăm în valuri spumoase și albastre, să privim urmele pe care le lăsăm talpă lângă talpă în nisipul cald. Să ne ascundem un pic de soare, să bem nuci de cocos și să oprim măcar o clipă timpul în loc.
Aș vrea să râdem în fiecare dimineață cu multă poftă, să ne tăvălim prin patul prea mic pentru atâtea corpuri, dar prea cald ca să ne despărțim deja. Aș vrea să ne strângem în brațe ca și cum nu mai există altceva pe lume și să ne șușotim la ureche secrete despre iubire.
Aș vrea să coacem pâine împreună și să o rupem cu poftă, să o înmuiem în sosuri și gustul să ne rămână tatuat pe cerul gurii chiar și când vom fi mari de tot și departe de aici. Să facem poze cu limbile scoase și cu gurile deschise, să ne cățărăm în copaci și să îmbrățișăm toate trunchiurile.
Aș vrea să ne dăm pupici de eschimoși seara, privindu-ne prin ochi până în suflet, să ne mângâiem chipurile și să ne spunem “Te iubesc”.
Aș vrea să construim împreună orașe întregi de Lego, să facem vulcani din plastilină, să desenăm case cu ferestre mari și să pictăm marea de care mereu ni se face prea repede dor.
Aș vrea să țopăim cu picioarele în noroi, să lăsăm ploaia nebună să ne ude fețele, să alergăm prin bălți tulburi și să căutăm mormoloci prin pârâuri ascunse.
Aș vrea să nu ne pese că timpul trece și să ne purtăm ca și când și noi și voi vom mai tot fi copii până ne vom plictisi. Aș vrea să rămân mereu în nări cu mirosul fraged de lapte al creștetului pe care îl sărut, seară de seară.
Aș vrea să privim răsăritul lunii și să căutăm pe cer planete; să găsim pâlcuri de licurici și să ghicim toate păsările care ne cântă dimineața. Aș vrea să ne adăpostim în corturi și să adormim pe cântec de greieri, să simțim cum vine dimineața și trebuie să ne îngrămdim un pic mai bine. Să călătorim cu rulote vesele, să stăm în case mici pline de gălăgia copilăriei.
Aș vrea să pot mereu să vă șterg lacrimile și să vă iau durerea cu doar un pupic magic, ca acum. Aș vrea să ne ținem de mână, nu doar când traversăm strada, ci când traversăm fiecare moment pe care ni-l scoate în cale viața.
Aș vrea să nu uităm niciodată zilele astea pline de viață, de naivitate și tot ce mi-e mai drag pe lume. Aș vrea să strig în gura mare că Fericirea sunteți voi, o cireașă coaptă și o îmbrățișare lungă.
Dacă ți-a plăcut acest articol, poți susține pagina Momadica distribuind articolul, dând like paginii de Facebook şi/abonându-te la newsletter-ul blogului pentru a fi la curent cu ultimele articole și pentru a primi materiale speciale. Mă găsești și pe Pinterest şi Instagram.
0 Comentarii