Fie că ai un copil, 2 sau 5, cred puternic că o familie crește enorm și prinde rădăcini mai adânci decât în orice alt fel prin călătorie. Pentru că plecatul de acasă, din zona de confort, din rutina zilnică, te expun la viață; la situații neprevăzute, pe care nu le poți învăța din cărți (oricât ne-ar plăcea nouă cărțile), ci doar prin experiențe.

Copiii mei credeau că “acasă e unde avem și bucălie” – a se citi bucătărie. Dacă mă întrebați pe mine ce înseamnă acasă, probabil voi răspunde că “acasă este acolo unde suntem împreună”, și asta mi-aș dori să scriu și în inimile copiilor pentru totdeauna, ba chiar un pic mai mult.

Am mai scris și voi mai scrie despre motivele pentru care călătorim și ce învață cei mici alături de noi. Plănuiesc și o serie întreagă de articole despre worldschooling, cu multe povești și detalii despre cum ne ocupăm de educația celor mici atunci când suntem plecați de acasă ori când căutăm aventura în jurul casei. Călătoria ne învață pe noi, cei mari, despre limite, despre alți oameni, despre credințe, despre greu, despre cunoaștere de sine și despre încredere. Dar cum stau lucrurile în cazul celor mici?

Motivele pentru care călătorim împreună cu copiii

1. Copiii află despre ei înșiși

Ce le place, ce nu le place, ce îi sperie, ce iubesc, ce îi incită. Puiul C. vrea să învețe să “înoate așa, pe burtică”, să urce pe vulcani, știe că îi place fructul dragonului, știe că i se face dor de joaca de acasă (damn, asta înseamnă că o facem chiar bine, nu?). Puiul D. știe că s-a îndrăgostit de datul în tiroliană, că iubește bananele mici și că uneori vrea acasă, pentru că avem multe jucării în fața blocului.

2. Copiii cunosc prietenia universală

Indiferent de cultură, limbă și culoare – în călătorii niciodată nu ești singur . De multe ori, în hoinărelile noastre întâlnim copii cu care petrecem mult timp împreună – mai ales ai localnicilor care au unitățile de cazare la care înnoptăm, dar și ai altor călători. Râsul, plânsul și joaca nu au nevoie de cuvinte. Uitându-ne cu câtă naturalețe se apropie copiii noștri de cei ai locului, nu putem decât să ne dorim să fim din nou la fel de inocenți ca ei.

3. Copiii capătă încredere în oameni

În multe din călătoriile noastre, am observat cum puiului C. îi lua cam 30 de secunde să intre în vorbă cu alte persoane din momentul în care am ajuns în restaurant. Nu contează că sunt copii sau adulți e fascinat de interacțiune și de lipsa barierelor, se bucură enorm când vede feedback-ul de la persoane. Îmi amintesc și de vremurile când Puiul D. era doar un bebeluș și zâmbea oricui vine să vorbească în bebelușească, nu se sperie și întinde mâna spre oameni, să îi simtă, să îi atingă.

4. Copiii câștigă încredere în ei înșiși

Călătoria înseamnă necunoscut. Călătoria te forțează să te adaptezi. Nu contenesc să mă minunez de cât de bine se adaptează copiii atunci când știu că le acoperi spatele și se simt în siguranță. E drept, le povestim mereu dinainte ce se va întâmpla, pas cu pas și le răspundem la întrebări cu răbdare, însă de multe ori am impresia că se descurcă mai bine decât noi la toată noutatea pe care o definește o călătorie. Având tot felul de experiențe aventuroase, de la plimbări nocturne prin junglă la datul pe tiroliene pe deasupra pădurii, toate se adună în suflețelul lor mic și vor sta acolo mărturie când ei își vor pune la îndoială capacitatea de a face un nou lucru de care le este teamă.

5. Ne petrecem viața în aer liber

Unul dintre principalele noastre scopuri atunci când plecăm, este să ne alegem destinația cu grijă, astfel încât să putem petrece 90% din timpul în care suntem treji, afară. Afară înseamnă de multe ori și spațiu urban, însă ne îndreptăm bucuroși de fiecare dată spre natură. Plaja, pădurea, muntele, apa sub orice formă a ei sunt elementele în care ne simțim cel mai aproape de esența noastră. Copiii văd animale, văd insecte, observă culoarea diferită a apei, a cerului, pun întrebări și emit teorii, învață cum funcționează lumea care ne înconjoară, de ce soarele “se face ca o lună și dispare în mare” și de ce valurile vin și pleacă (cu ce avem în mână, dacă nu ținem bine :D).

6. Cei mici învață importanța obiceiurilor și ritualurilor prin cunoașterea mai multor culturi

Puiul C. se descalță la intrarea într-un templu sau casă din Thailanda mai repede decât pot eu să zic “șlapi”. Știe că muezinul cheamă oamenii la rugăciune de câteva ori pe zi și că în templele budiste nu se aleargă și nu se vorbește tare (astea au fost cel mai greu de învățat cred :)) ). Copiii învață să aprecieze diverse culturi și să tolereze diversitatea.

7. Copiii prețuiesc mai mult Pământul și devin ambasadori ai ecologiei

“Take only memories, leave only footprints“ – spune Chief Seattle, iar noi nu putem decât să rezonăm profund cu el. Puii știu deja că nu putem atinge coralii, se opresc când vedem colonii de furnici care transportă hrană și fac pași maaari ca să nu calce vreuna, știu că nu rupem flori (doar pe ascuns pentru vreo fetiță), știu
că hârtia igienică se aruncă la coș atunci când ești pe insulă și sunt foarte surprinși dacă văd vreun om aruncând ceva pe jos. Copiii învață să trateze lumea cu curiozitate și cu respect.

8. Copiii înțeleg tot felul de lucruri despre lucrurile care îi pasionează

Vrei nu vrei, înveți despre avioane, despre mașini, despre tuk-tuk-uri, despre bărci, despre speedboats, despre motociclete și biciclete. Cum funcționează, cum arată motorul, de ce o mașină este stricată și cum de putem ajunge atât de departe cu avionul. De ce furnicile tăietoare de frunze taie frunze toată ziua, de ce țestoasele vin noaptea pe plajă, de ce oceanul urcă și coboară pe plajă de atâtea ori, pe toate le aflăm din mers.

9. Atingem alt nivel al creativității

În călătorii, nu ai prea multe jucării de acasă, așa că înveți să îți cunoști creativitatea – scriem cu scoici pe plajă, desenăm cu creioane de coral în nisip, facem moriști și bărcuțe de hârtie, ne imaginăm că învârtitoarele sunt mașini, alergăm pe plajă cu semafoare fictive și creăm orașe întregi din nisip.

10. Mai multă răbdare

De multe ori, în călătorii, apar situații în care trebuie să aștepți cu răbdare într-un scaun ca să ajungi la destinație, să te supui unor reguli pe care nu neapărat le înțelegi sau să stai la coadă. Micile frustrări care apar de-a lungul unei călătorii, îi învață pe cei mici că lucrurile nu sunt mereu așa cum vrem noi.

11. Motivația de a învăța limbi străine

Acuma clar, eu nu știu prea multă thailandeză (un salut, un mulțumesc, o scuză), dar aș putea să bag mâna în foc că cei mici știu cel puțin cât știu și eu. În plus, limbile pe care le folosim cel mai des – engleză, spaniolă – se întipăresc ușor, ușor, și remarc de multe ori că mai adaugă un cuvânt la repertoriu.

12. Cei mici învață să ia decizii

Pentru că avem de-a face cu multe situații noi, ei vor învăța din mers cum ar fi bine să procedăm. Multe din rutinele de acasă nu sunt potrivite în deplasare, așa că putem profita de ocazie dându-le oportunitatea de a alege pentru ei. În plus, îi putem implica în alegerea activităților, cazărilor sau chiar a destinațiilor.

13. Gestionarea mai bună a emoțiilor

Lucrurile nu sunt întotdeauna așa cum ne-am dori și se întâmplă ca planul de acasă să nu se potrivească cu cel din lume. Este o ocazie perfectă să îi învățăm pe cei mici să ia lucrurile așa cum sunt, să nu se streseze prea tare și să găsească o soluție potrivită chiar și atunci când parametri se schimbă nefavorabil.

14. Amintirile din călătorii

Cele mai bune lucruri pe care le putem dărui copiilor noștri sunt, de fapt, amintirile pe care le creăm împreună.

15. Aflăm ce este cu adevărat “acasă”

Cei mici află că “Acasă” este un mod de a trăi, nu neapărat un loc și că important este să ne fie bine împreună, să ne respectăm și să ne iubim, indiferent între ce pereți, munți sau valuri.

---

Tu de ce călătorești cu copiii?

Dacă ți-a plăcut acest articol, poți susține pagina Momadica distribuind articolul, dând like paginii de Facebook şi/abonându-te la newsletter-ul blogului pentru a fi la curent cu ultimele articole și pentru a primi materiale speciale. Mă găsești și pe Pinterest şi Instagram.

Iar dacă ești pasionat de comunități, te aștept în grupul meu de educație prin călătorii – Worldschoolers România și în Grupul familiilor călătoare.